Azi dimineata la micul dejun i-am facut lui P. un expozeu privitor la primejdiile de la locul de munca : incendiu n-a fost niciodata, dar amenintari cu bomba desigur. P. m-a lamurit ca asta e normal, eu am intrebat daca e concurenta de vina, el a opinat ca poate niste nebuni care dau telefon sa spuna am lasat o valiza la voi, hihihi!
Si incet-incet si-a amintit cum pe la noua-zece ani, impreuna cu Brixi si parca mai era cineva, au pus la cale un plan diabolic. Si pentru ca P. s-a dovedit mai curajos, a luat hirtia pe care scrisesera mesajul, a pus servetelul pe receptor, a format numarul la telefonul cu disc si i-a spus doamnei invatatoare Schmidt ca o paste moartea daca le mai da asa multe teme copiilor. Tac! si-a inchis.
A doua zi la scoala tovarasa si-a tinut orele ca de obicei si putin inainte de-a suna clopotelul, le-a povestit ca ieri i s-a intimplat o gluma telefonica si ca a fost sfatuita sa nu le mai dea asa de multe teme; iar ea s-a conformat, le-a dat dublu decit de obicei (sa zicem ca in loc de zece probleme la matematica, douazeci) si cind le zicea ea aceste vorbe dulci, si-a aruncat o clipa ochii in directia lui P. care nu era asa de cool cum e azi.
Oricum invatatoarea ii sunase deja pe parinti din seara precedenta, puisorul mergind la nani la ora 19 sau 20 si nestiind ce pune tara la cale. Si a marturisit. Dar n-a patit nimic, si-a facut temele si n-a mai dat telefoane, iar apoi au aparut astea cu display care sint riscante, deci s-a lasat pagubas. Plus ca intre timp a terminat scoala.
Oricum m-a impresionat c-a fost precoce, mie idei de-astea mi-au venit prin liceu, cind se profilau la orizont zilele primejdioase in care n-aveam nota la latina istorie romana si geografie, eram tufa si toate astea se aranjasera horoscopic in aceeasi zi.
Drept pentru care cind domnul Buznosu mi-a spus nu te mai uita in caiet, Rascanu, ca-ti pun 3, i-am spus puteti sa-mi puneti si 2, dom'profesor, ca tot nu stiu nimic. Surpriza, mi-a pus 2.
Unul din cei mai faini profesori.
joi, 21 septembrie 2006
Povestiri adevarate la gura sobei
Publicat de vio la 10:40 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie cel mai tare la istorie imi placea cind incerca cineva sa scuze vreun absent, ca cica "vai, se simtea asa de rau, abia mi-a telefonat" si profu' zicea maret "ii dorim sanatate" si punea apasat absenta... Asa incit acum, cind eu si T. e spunem ceva unul altuia, despre altcineva care nu ne prea impresioneaza, concluzionam la unison: II dorim sanatate! Si T. adauga cu o voce apocaliptica: Si multa putere de munca!!
RăspundețiȘtergereEu imi aduc aminte ca m-a intrebat ceva de rege si i-am raspuns suav "nu-s regalista" si el tot suav m-a incodeiat cu un 4 for "being cool". Unul din profii preferati.
RăspundețiȘtergeresunt foarte dragute povstile astea din scoala! latina era cea mai tare!...cand a intrebat profesoara cum se spune la "an" in latina , un coleg foarte sigur pe el si cool a raspuns raspicat "anus"!
RăspundețiȘtergereintr-adevar, nimic nu se compara cu intamplarile din scoala. o colega de liceu statea intr-o luni dimineata in banca si asculta muzica posomorata si plictisita deja de saptamana ce va sa vina. profu' de matematica o remarca si o chiama nervos la tabla sa rezolve o problema. ea ,surprinsa de situatie, se ridica din banca, isi aseaza hainele si defileaza ca pe podium pe culoarul dinte banci pana la catedra. ajunge si fata, si cu o miscare de fotomodel ii spune tare si raspicat profului :"creta!" si intrinde mana. bineinteles ca nu a primit creta ceruta si dupa 3-4 secunde de asteptare ii raspunde tot ea:"nici o problema! imi iau si singura!" tam! tam! a plecat acasa cu 2, dar am ras.. si am tot ras... si inca mai radem!..
RăspundețiȘtergere