Explicatii

Joia trecuta aveam doua teme pe care voiam sa le abordez in doua posturi in blog (caci la vremea aia traiam pentru a ma comunica, haha!) , doar ca am ajuns acasa tirziu tare, iar vineri am lucrat de dimineata, iar pe seara cind am avut computerul pentru mine, m-a lovit depresia in freza pe neve. Oricum fusesem megastresata toata saptamina etc. (job nou etc. again). Am fost asa de ofilita, ca nici macar n-am bocit si nici chef (cum planificasem inainte de-a ma depresa) sa ma duc sa-mi iau ceva dulce si ceva de baut n-am avut.
Simbata a mers la fel, computerul facea gesturi imbietoare, eu neam, somn si tv, telenovela neamule. Pe seara am iesit totusi si am achizitionat o sticla de Martini din care am servit o jumatate si n-am avut nimic nici seara, nici dimineata. M-am mai inveselit un pic, dar nu groaznic; colac peste pupaza m-am confruntat pe neve cu o fantoma din trecut, in varianta virtuala, chestiune pe care-o vad ca pe-un 1 aprilie intirziat si bulversant in felul lui. Duminica mi-a reusit printr-o gluma sa supar niste oameni, chestie neplanificata, soldata la mine cu plonjarea mai in adincurile butoiului si cu folosirea in email a expresiei "bilant : doi morti si-un ranit", desi dimineata fusese tare faina, ne-am plimbat prin parc si chiar ne-am dat in leagane si in hamac:-); inainte aflasem si ca sora lui P. nu mai e insarcinata, dar e bine.
Ieri am primit o sampanie intimplator la munca si mi-am zis ok, vin acasa si o beau cu P. sau fara (daca n-are chef) si ma apuc sa imi scriu memoriile, ca sigur n-o sa lucreze noaptea, ori eu azi aveam liber. In loc de asta am fost in bar si m-am vag ametit din 3 radlere baute in viteza si un pic de lectura printre picaturi. Pe drum i-am zis lui P. ca vreau sa ne certam azi, ca sa avem timp sa ne impacam. Pina acum n-am facut-o si n-a mai zis nimic, desi aseara era foarte curios.

***

Intre timp P. s-a reapucat pe neve de lucru, asa ca am cedat computerul celui mai puternic. Tot intre timp s-a facut seara, n-am facut mare lucru, am comandat la librarie pe Domnul Malaussene in germana... si am cumparat trei carticele care erau reduse rau, una de fantasy cred (nu stiu ce poveste cu cavaleri si regele Arthur, blabla, pardon, genul lui P., sper, ca la el m-am gindit cind am cumparat-o), una de Jeffrey Eugenides si una de Per Olov Enquist, la 1,99.
Nu intimplator tot intre timp am deschis sampania si ma doare vag capul. Precizez ca a fost prima sampanie deschisa de maria mea (e sekt, daca doriti sa cirtiti ca nu e originala, pls) si procedeul a fost asa : am dat jos staniolul, apoi o chestie de metal (intii am dezvirtit-o), apoi am ridicat olecutica dopul, inca un rind, parea super relaxa, spre marele meu noroc n-am avut capul deasupra sticlei (operatiunea s-a desfasurat in pat, cu mine stind in fund) in momentul in care a sarit dopul cit colo si a facut un super buf. A iesit fum:-), dar n-a curs pe linga.

Scurt o bucatica de Pennac, pentru a mentine interesul treaz (??), daca voi mai ajunge vreodata sa scriu vreo falsa cronica.
"Daca e adevarat ca Clara e locuita, daca e sigur ca va naste, pe cinstea mea, ce se va naste se va naste bogat! Nu bogat in sperante, nu, nici in sentimente, nu neaparat in neuroni - toate lucrurile astea sint, de altfel, relative -, ci bogat in bani, pentru numele lui Dumnezeu, in bistari, in arginti, in gologani, in parale, bogat in pitaci, in malai, in pitule, in lovele si in mardei! O sa-i fac o dota pe linga care economiile lui Rothschild vor parea maruntis de elev. Oh! stiu, asta n-o sa-i asigure fericirea, dar o sa-l fereasca macar de gindul ca banii aduc fericirea celorlalti, si il va mai scuti de munca si de gindul ca munca e o virtute! Va putea sa taie frunza la ciini toata viata, micutul Clarei mele, si, tinind cont de caracterul cosmopolit al lui J.L.B., va putea sa taie frunza in dolari, in marci, in ruble, in piastri, in yeni, in lire, in florini, in franci si chiar in scuzi! Da, va putea fi un pierde-vara european, daca are chef! Nu ma intereseaza cit negru sub unghie ce va face cu izvorul lui de bogatie. Sa-l investeasca, sa-l distribuie sau sa-l imprastie, sa-l puna in slujba victimelor lumii sau sa-si faca o statuie din platina, putin imi pasa! Si, daca ma va trimite la azil atunci cind or sa-mi cada dintii in buzunare, voi pleca fericit, stiind in sfirsit ca viata are un sens!"
pag. 126, Micuta vinzatoare de proza, Daniel Pennac, Polirom 2004, trad. Cecilia Stefanescu