A doua inima

L-am vazut poate de 4-5 ori si in principiu ametit sau beat si pus pe cearta sau cel putin cu o atitudine agresiva. Nu stiu cum il cheama. Banuiesc ca are intre 30 si 40 de ani, nu e in mod deosebit un barbat bine, dar are un chip interesant, ca sa nu-i zic atragator (nu ma omor dupa adjectivul asta), are parul negru si un pic buclat, nasul drept si indreptat spre gura (m-am gindit cum sa-i spun, non-cirn?) si niste urme adinci de varsat de vint (as spune) care ii mai estompeaza din hm farmec.
Cind l-am vazut a doua oara parca, am prins o discutie ca urmeaza sa se interneze si era foarte bucuros ca "a tras teapa", ca ii platesc asigurarile cura, tot felul de tertipuri. Eu nu trag musai cu urechea, dar se intimpla sa fiu in raza discutiei (??) si sa nu fie informatii confidentiale susotite la ureche. Am mai prins ca are un ciine.
Apoi o luna doua trei nu ne-am intersectat. Data trecuta iesise pentru scurt timp din clinica (e vorba de dezalcoolizare), obtinuse o prelungire pentru ca ii daduse recomandare doctorita lui psiholog, pe care o cam prostise, cum ca e pe cale se sa vindece, dar nu a avut timpul necesar si in timpul asta a servit vreo 2-3 beri, povestind in stilul lui mereu iritat cum e pe "acolo", ce smecherii practica pacientii, daca bei vodca, nu mirosi in prima faza... pentru ca aveau un fel de permisii si ieseau scurt la magazin, incarcau bateriile si se intorceau. Iar angajatii, supraveghetori si ce-or mai fi fost ei inchideau ochii cu delicatete.
A explicat si cum functioneaza sistemul : casa de pensii sau o oarecare institutie la care esti asigurat te trimite la clinica. Aia te tin bine mersi acolo o luna si mai bine, au grija sa pui niste kilograme pe tine, iti tin diverse prelegeri pentru care nici macar nu-ti casti urechile, de plictisit ce esti, ai si psihologul tau parca. La urma esti deversat din nou in fluxul si refluxul lumii, vindecat au ba. Daca vrei, poti; daca nu, cum spuneam, afli tot felul de chestii pe care nu le-ai stiut, cum sa servesti mai pe sest, dar sanatos. Cert e ca la iesire clinica scrie frumusel o epistola care cei care te-au trimis spre internare, in care precizeaza ce bine ti-a mers si ce bine te-ai refacut. Destinatarii completeaza foarte frumos in statisticile lor si vazind ca au avut sansa sa dea peste o clinica asa de grozava, mai trimit si pe altii acolo. Asa merg lucrurile.
Credeam ca numai in Romania sau in tari de-astea mai obscurantiste (pardon), cind T. mai facea o vizita la sectia de dezalcoolizare si iesea ca nou de pe poarta, umflatel in obrajori si povestind dupa aia ca in afara de perfuzii cu vitamine, a primit la un pret marisor si tot alcoolul pe care si l-a dorit.
Am asistat la povestirile Pacientului cu un mare dezgust si simtind cum imi creste ficatul, neputind in naivitatea mea sa cred ca daca ti s-a oferit o sansa, tu-ti bati joc de ea ca si cum ai dispune de circa 20 pe saptamina si iti da mina sa amini, sa alegi, sa te joci. Plus ca am fost surprinsa ca lumea chiar e atit de meschina si ma pregateam sa cirmesc spre stinga spre o depresie de proportii.
Aseara a venit din nou. Ma pregateam sa-i pregatesc berea de 0,4 cum stiam ca bea, cind a cerut o cola. Nu mi-am permis sa jubilez (desi n-aveam nici un merit, poate doar gustul amar al dezgustului (!!!!!!!!)), lasind deschisa optiunea comandarii unei bauturi alcoolice dupa terminarea primei (multe genitive). A doua a fost tot o cola, apoi a platit si s-a mirat ca il costa la fel ca doua beri, eu am zimbit si mi-a crescut a doua inima.