La capcaunii veseli (episodul 2 si ultimul (cred))

Nu retin daca am povestit pe aici ca citesc ca o locomotiva de tren personal, adica ma plictisesc singura cind imi dau seama ca am inceput o carte haaat de mult timp si ca mai am destul.
Intr-o etapa a vietii mele cind citeam o idee mai mult si mai consecvent, parca parca prinsesem si oaresce viteza. Dar ma apuca depresiile cind aud de unii cetateni care citesc Un veac de singuratate intr-o noapte si alte s.f.-uri de astea, sincer.
Ei bun, de fapt voiam sa zic ca practic l-am devorat pe Daniel Pennac cu capcaunii lui, normal, doar nu era sa ma las eu devorata de ei! Adica am stat si simtitor pe net zilele astea, am dormit, am servit tv, am lucrat (?!), plus diverse si am si terminat cartea!
Gata cu laudele (multumesc, multumesc), sa trecem la treaba. (Ailei!)
Deci e vorba de familia Malaussene, care are o gasca de membri :
- mama - absenta
- Benjamin - fratele mai mare (!) (!!!!!)
- Louna - relativ proaspat majora
- Clara - in pragul bacalaureatului
- Therese - ceva mai mica
- Jeremy - 12 ani
- Piciul - 5 ani
- Julius - ciinele
Mama e plimbareata, asa ca Benjamin zis si Ben zis si Malo (detesta prescurtarea asta!) isi creste singur surorile si fratii. Louna e numai bine gravida, mai urmeaza o gura-doua in plus de hranit. Clara e ahtiata dupa fotografii (pardon), Therese e in principiu cea mai plecata cu sorcova dintre ei (dar nici unul nu e normal, normal), e pasionata de horoscoape, astrologie, vag parfum de ocultism, aiureli din astea, Jeremy are un vocabular foarte evoluat pentru virsta lui (injura mult si e foarte hazos), iar Piciul face desene cu Mosi Craciuni Capcauni.
Ben e de meserie Tap Ispasitor (super haios, pe parola mea) si la el in Magazin explodeaza de-a lungul a 7 luni parca o serie de bombe, el se afla de trei ori la fata locului, o data Therese, e suspect, e ciocanit nitel de colegii de lucru, amuzant foc. Se alege cu o surzenie cu personalitate din toata afacerea asta, iar Julius ramine cu limba scoasa.
Intr-o zi in Magazin Ben depisteaza o tipa deosebit de bine care sterpelea un pulover din raft si ca un gentalmen ce se afla se duce la ea si incepe un joc, pentru ca din directia opusa, dar nitelus mai catinel, se indreapta politistul de raion. Asadar Ben o ajuta pe tanti Julia sa aleaga puloverul care i se potriveste mai bine si asa intra cetateana in viata lui Ben.
Pina una alta, am vaga impresie ca nu se precizeaza pe nicaieri cum o cheama pe tanti Julia si asa i-a ramas numele (paraaam, ...si condeierul? Param! (mai multe nu zic)). Bun, ea este de profesie jurnalista (sau chiar ziarista, imi scapa) si incepe un reportaj cu Clara pe post de fotografa.
La magazin mai este Theo care este ormosesual (!) si care ii ocroteste cum poate pe Malausseni. Sub obladuirea lui mai este o gasca de mosneguti (gen pitici de gradina (comentariul meu)) care isi fac de lucru in Magazin ca intr-o fabrica, foarte distractiv, mai strica pe ici, pe colo, viata merge inainte.
Printre picaturile ploii de bombe se strecoara si incendiul de la colegiul lui Jeremy, care nici mai mult nici mai putin a fabricat si el o bombita in timpul orelor, ca sa demonstreze ca se poate.
Pistele se leaga, ne apropiem incet-incet de final (pe care sper sa am decenta sa nu-l dezvalui; vom vedea).
Romanul este construit pe o frumoasa mise en abyme : in fiecare seara cind Ben ii baga pe copii in pat, le spune o poveste, in cazul de fata un roman in parti; Therese scrie la masina (cred) tot ce inventeaza el, iar Clara ii pregateste surpriza secolului : trimite la cca 11 edituri Implozia.
De aici mai rezulta niste mici incurcaturi de proportii si ele, apoi Louna naste, se mai intimpla diverse si se termina.
Personajele sint multe si marunte, grozav de bine conturate, cu ticuri si particularitati (serios?), credibile si in mare parte macar vag sarite de pe fix. Pennac e haios, ironic, inteligent foc, cu o imaginatie iesita din comun din care ies povesti de adormit copii si adulti de-a valma, un meserias. (ca sa-mi dau cu tifla la final, probabil).
Un fragment (dintr-o serie) la care am zis jos basca :
"Mina lui Theo care inchide robinetul si, pentru ca sintem in plin catehism, imi sterge fata cu un gest biblic, prietenul meu Theo. Mare minune... daca nu-mi vad dragalasa mutra imprimata pe dosul prosopului absorbant..." (pag. 261)


Dat fiind ca, asa cum scriam la inceput, am devorat cartea si aici ma refer la faptul ca a mers pe banda, e 1 meritul lui Pennac 2 meritul traducatorilor (ma simteam cu musca pe caciula) si 3 meritul meu, ah, iar ma laud, pardon.

Cred ca voi reveni relativ curind cu fragmentul cu una din scenele de sex. Pentru ca luciat colecta, oare?
Om vedea.