duminică, 24 septembrie 2006

Gramatica si mincare

Ii fac morala lui P. de cite ori am ocazia (desi uneori sint o delicata si ma abtin) ca nu se straduieste deloc cu limba romana si ca in ultimele 10 luni si-a imbogatit vocabularul cu 5% in principiu, pentru ca restul (de 15 cuvinte, aproximez) l-a prins cind eram noi la inceputurile erei de piatra.
Un inventar super scurt cuprinde buna dimineata, dimineata ma spal pe dinti, pofta buna, si ce vrei (cu gest de mafiot pe sub barba), sarmale, ciorba de burta, noroc, (la) multi ani pe care il confunda cu multumesc, da, nu, ba nu (cu forma originala nu ba, apartinind celor din sud-vest (varianta lui preferata)), te iubesc, eu, si, noapte buna, pizdamui (o varianta de asemenea originala compusa de el, de unde rezulta ca injur destul de des (mai ales la computer)) (i-am spus povestea lui muie (pardon!) pentru ca aici regional oamenii se saluta cu moie, or, s-avem pardon, zi in romania treaba asta si s-ar putea sa nu fii considerat chiar asa de politicos), numerele de la 1 la 10 cu variante (un doi trei padre cinci septe ai sarit ceva mmmmmm! sase, suflat, opt, noua, septe! (mai stie noua oua (m-a amuzat pe mine cit s-a chinuit la pronuntia lui noua si mi-a replicat ca daca e sa cumpere noua oua sau noua beri, o sa comanda un si opt oua/beri)).
Asa ca azi l-am luat tare, i-am bagat pe git suc, ceai si cafea, ba i le-am si articulat. A vrut sa stie cum se spune la iti place, i-am dat raspunsul, i-am silabisit pe litere (pai da!) pe iti -î ţî i- si mi-am dat seama ca in stilul asta romana seamana minunat cu o limba asiatica, la alegere, astazi vietnameza.
Asta a fost dimineata, cind mi-a taiat-o deosebit de scurt ca sfertul de ora alocat invatarii limbii romane zilnic a expirat, adio farfurie, pahar, cana si ceasca, ce mai aveam eu in plan.
Totusi a mai prins cum sa raspunda cu imi place la intrebarea de mai devreme.
Pe seara minca tacticos o pizza si l-am lovit cu delicatete cu iti place? S-a luminat de fericire, a luat o mina ginditoare, si-a lasat timp de gindire, eu stateam ca pe ace, secundele se scurgeau si intr-un final m-a fulgerat cu da! Smart, a?
In ritmul asta (am indoieli ca ne vom tine de cele 15 minute, sincer) presimt ca la urmatoarele sarbatori va sti sa spuna da' mai crezi in Mos Craciun?

3 comentarii:

  1. zergut, maritzen! :D

    burten tchorba ist ein printzipale potolen fiur matotealen!! :P

    yaya:P

    RăspundețiȘtergere
  2. nu ştiu cum, da' îmi sună cunoscut, mai ales că acum cîteva zile am aflat şi eu,născută cu româna, ce e acela perfect compus analitic- ia ghici.Ştii în Dracula lui Coppola, cînd zice vampirul "dragostéa vieţii mele"? n-am trecut mai departe de asta:P

    RăspundețiȘtergere
  3. acu nu ca tin eu cu ursul (=P.), dar daca omu' e neamt get-beget de la mama lui si de la tata lui, adicatelea n-are nici o picatura de sange latin prin vene(ala prin transfuzie&celelalte se exclude :D) atunci e de inteles ca saracul are ceva greutati ne invete dulcea limba mioritica.. si nou avem ceva greutati, daramite strainii... pe mine ma amuza incercarile, uneori inutile, ale unor colegi italieni (deci din aceeasi ramura Traian cu noi) de a repeta cuvinte romanesti... suna foarte ciudat ... :)
    dar ca sa nu zici ca tin numai cu dusmanul de clasa, iti spun cum fac eu cand ii trece unuia prin cap sa foloseasca un dialect (din care, evident, nu pricep chiar nimic nimic..)-trec si eu pe romana... :) incearca si tu, cateva minute pe zi sa vorbesti cu el numai in romana... :D

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog