Happy New Year!

P. doarme, vecinii au petrecere zgomotoasă şi lansează artificii, mă duc să mă spăl şi să-l deştept pe P. să ne jucăm rummy. :)

Anul ăsta a fost destul de mişto, deşi n-am realizat mare lucru. Poate la anu'!

Să trăim şi-n 2008!:)

Azi la micul dejun

Ne-am văzut zilele astea cu familia lui P. de numa-numa şi nu-mi pare rău.

Azi eram în 5, adică mama cu puii (2), fiecare cu sacoşa după el. Nu reţin ce s-a povestit afară de o fază care mi s-a repovestit, io venind de la baie şi ciocnindu-mă de cei 4 rîzînd isteric, izbind cu pumnii în masă, tăvălindu-se etc.

Faza vine aşa:
acu cîţiva ani, soră-sa lui P., anume K., a plecat cu maşina c-o pretină în vacanţă. Nainte de decolare i-a bibilit tată-so diverse pe la maşină şi i-a zis că mare lucru n-are ce să să întîmple.

Care K. s-a urcat în vehicul şi la o bucată ăla a-nceput să dea semne de nelinişte şi nuj ce displei zicea schimbă uleiu!
S-a oprit fetele la peco, a deschis capota, a scos o ţevişoară care măsuară nivelu uleiului, abia a găsit o uşuară urmă de urmă pe ţevişoară, a intrat în peco, a luat canistra de ulei, s-a-ntors la maşină şi-a avut de lucru o grămăzimea pînă ce nivelu a crescut cît de cît, operaţiune asezonată cu picantele ce c*ru meu se schimbă aşa greu uleiu, firarsăfie de ce nu l-o fi schimbat tata, ah ce de-a timp pierdem vai!

După ani şi ani (mă rog deci după) K. se întoarce acasă şi se duce întins la maică-sa să-l pîrască pe tată-so, că nu i-a făcut aia la maşină!!
Angela a sărit muşcată cînd a auzit întîmplarea, plus că vai ce tată rău, uite cum şi-a trimes puiu la drum vai vai vai! Da ia zi tu la mama ce s-a mai întîmplat, cu detalii, că-l fac ferfeniţă pe domnu!

Care K. i-a dat cu povestea înainte, iar la un moment dat Angela a oprit-o şi i-a zis da ce era aşa de mare scofală să completezi uleiul?
K. s-a uitat foarte mirată:
Păi prin găurica aia mai mult am dat pe lîngă şi a trebuit să mai cumpărăm un pet şi am făcut o mare mizerie şi a fost groaznic şi ce-am mai înjurat pînă am avut cît de cît de-ajuns!
Angela: Care găurică???
K.: Da' ştii cum se măsoară nivelul, da?
Angela: Da.
K. : Ei, şi pe-acolo!

Angela s-a rîs. K. este blondă, dar nu e proastă (parol, mie îmi place mult de ea şi asta nu musai fincă-i soră-sa lui P.), doar că la vremea aia nu le prea avea cu maşinile:)

Povestea a apărut azi fincă ea cu gagicu a întîrziat căci a schimbat uleiul. Mă rog, treaba a decurs rapid, doar că au umblat o gruază să găsească ulei. :)

PS Aici este un filmuleţ în care apare ce-am zis io mai sus, anume de la minutu 4 la ş jumate (n-are sens să vă uitaţi la tot, mă rog, dacă ţineţi morţiş, io n-am nimica împotrivă).

Şort

A fost un crăciun super super fain.
Am primit cadouri mişto şiiiii avem şi braaaaaaad!!! :>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Iuhu!
Asta-i tot, mîine înapoi la muncă, încă două zile anu' ăsta şi-aia e! tadam.
papa!

Vis mega sinistru şi straniu (nu vă băgaţi dacă staţi prost cu nervii)

Se făcea că o vară de-a mea (n-am recunoscut-o) avea un copil şi ori îi murise al doilea copil la naştere, ori cel pe care-l avea. Şi eram la înmormîntare, unde era şi bunică-mea (care a murit pe un 22 februarie dacă nu mă înşel) şi vară-mea se hotărîse să se omoare şi ea.
Minunat pînă aici.
În mormînt a presărat două pungi diferite de m&m's, iar din a treia a ieşit un fel de praf ciocolatiu, care era cenuşa.

Aş dori să mă dezabonez de la visele mele, da nu ştiu unde să dau unsubscribe.

...

În febră! (2) (cu poze, başca o cană)

Aşa, bătrînica a zis clar, ce idee bestială de cado, io mi-am zis chiar tu, clar, la dor cinci euri, pana mea! Doamna s-a scociorît în portofel după cinci mărci (bătrînii zic în continuare la euri, mărci), io am intrat să îi cumpăr, că sînt fată bună şi ea era cu un ajutor de ăla pentru persoane care nu se simt foarte sigure pe picioarele lor şi erau trei scări, m-am gîndit că nu prea are cum să le urce. Mi-a mulţumit şi-a plecat, eu după ea cu bonul, apoi am plecat, m-am întors, am luat şi eu unul idem care i-l plasez lu Angela care dacă nu-i place clar n-are gusturi, da sper să aive (le cheamă pashmina care-s din pashmina 55 la sută şi restu mătase, ah ce nebunie, ce bine că este un magazin de-ăsta egzotic la strada mare, parol!

A venit şi P., a primit nişte cadoaşe de la firmă anumea un urs de pluş:>, o vrăjală (!!) de pisat ierburi etc. care mai aveam una, da asta e mai mare şi arată spectaculoz, care vai ce obiect decorativ bun o să fie cînd ne mutăm, deci da, ne mutăm în ianuarie, hahaha! :D (Ne mutăm la casă cu curte ei adică grădină la sat în casa lu părinţii lui P. care taică-su ocupă un etaj şi noi o să-l ocupăm pe celălant.) Ca la 3-4 km de-aci. P. a mai primit o marmeladă. Ce să zic, drăguţ, mai bine decît deloc, da anu trecut cînd era grădinar a primit un plovăr, 100 de euri şi nişte dulciur ş cosmetice plus un loz care a fost cîştigător doi euro, deci anu trecut a fost mai mişto, părerea mea.

P. a zis că pashmina pentru maică-sa este meserie, să mă fil fri să mai cumpăr alte cadoaşe că el este dezinspirat conplect.
Io pe el l-am arenjat deja cu Norman Manea în germană la 3 euri de la anticariat, başca un dividi nou cu frenchi en gioni care nuj dacă-i place da mie-m place de mor filmu ş dor nu eram pruastă să nu profit de ocazie să-l iau, conform planului. Bon.
Pe soră-sa o rezolv scurtuţ de la Butlers cu o pungă de scoici deosebit de decorative care am şi eo (undeva, că doar nu ştiu pe unde mi-s lucrurile şi-orcum n-o să ştiu pînă nu ne mutăm iară, logic, nu?) care orcum am vrut s-o cadorisesc cu asta acu doi ani care P. a zis că i se pare de prost gust care i-am zis de prost gust eşti tu şi am dat cadoul la alcineva care chiar are gustur şi care s-a bucurat şi a şi pus în casă scoicile, deci clar i-a plăcut.
Mai rămîne gagicu lu sor-sa care poate-s de treabă şi-l rezolv c-o cană! :D

P. m-a întrebat ce părere am de ipoduri care i-am zis nou uei n-o simt dacă asta dorej să-mi iei de moşu! Da o cameră digitală? Ah, nici aia nu e urgenţă părerea mea. Care am încercat s-o dau pe faza da ce zici să nu-mi iei nimic că orcum ai plătit escursia aia une mergem în mai şi orcum io n-am bani da dacă e să-mi doresc aşa ceva, aia este ibuc ridăr ş-alta nu care credeam io că costă ca la un 300 de dolores $$.
P. s-a apucat de cercetat, părîndu-i-se lui cam scump, io am aflat linc de la Ionuca cu unu care avea ş reduceri de crăciun, ah o nebunie, 99 de dolari, pomană curară, plus că nişte pretini de-ai lui tuma ce vin zilele ăstea din san fransisco, deci mă scoteam mega tare. P. s-a dat lovit, că nu l-a convins tehnologia, că o să-mi ia, da mai încolo, cînd apar altele mai benga. Plus că şi cărţile trebe cumpărate să le pui pe ibucridăr care i-am zis asta s-o crez tu!
Acu nu ştiu de ce nu mi l-am comandat io, de-acu asta e, crăciunu meu e definitivamente conpromis!

Ieri mă aburea că ce-ai zice de-o tastatură maicrosoft nuj de care?
Nu!
Da de-un maus nuj de care?
Nu! :OOO

Ce pretin romantic am uneori! :D

Adevăru e că dacă reuşea faza cu ibucridăru, trebia să ţinem sicrit faza faţă de Angela care proapil ar fi făcut o criză căci ea ne tot dă bani şi ne cumpără chestii şi noi tot n-avem. De ezenplu, aspirator şi telefon fără fir, care, ştie tuată lumea, e de-a dreptu indiszpenszabile în societatea noastră!

Acu pozele, că am cam terminat cu super ştirili!

Vă zic din timp Sărbători fericite! că n-am idee cît şi cum mai intru etc. etc., avem un program deosebit de aglomerat începînd din uikend chiar, emoţionant e că nu m-aş mira să frec lelea iar pe net spectaculos, nu de alta, da doar n-o să şterg prafu sau să fac ordine în dulap. Băt, hu năuz! Luni eram liberă, m-au chemat la job, am zis că vin, apoi m-am răzgîndit şi după ce m-am jucat cu iq meu geografic de m-au durut toţi neuronii, am rînit vag în sufragerie. Dacă nici ăsta n-o mai fi vreun seeeemn!

V-am pupat.
În poze avem : nebunia cumpărată azi care dacă nu vă place e clar n-aveţi gusturi
cana din Lorena cînd am fost în iulie la Adi şi T. care am spart-o de toartă fix cînd am coborît din maşină în faţa casei, smart me
plus ursu aterizat azi în colecţia noastră :>>>

ps mi-am găsit cerceii roşii! erau în cană! ce chestie, domnule!! :D

În febră! (1)

Vai ce zi palpitantă!
Am frecat-o ca la 5 ceasuri şi mai bine pe net, în primă fază. Apoi, răpusă de efortul depus, m-am introdus în pat, unde am adormit după patru pagini dintr-o prefaţă. M-am trezit aiurea, că-mi fătase pisica nişte pui minusculi care se băgaseră în computer pe care l-am pornit şi care a fost ca un aspirator, ah!
Am halit (u da), m-am făcut frumoasă şi-am plecat în tîrg. Aveam nişte planuri spectaculoase pe ziua de azi, ultima liberă nainte de Crăciun, am zis că trag un şmotru de zici ce-i aia (între timp am adunat un făraş de praf şi coji de seminţe (nu le scuip pe jos, da' mai cad) din "camera de lucru", hol şi o bucată de bucătărie, ceea ce mi se pare rezon. Plus că am demontat bradul ad-hoc de Crăciun, care consta într-un munte de haine depozitate în baie, acum se află lîngă maşina de spălat în bucătărie, unde speră la o soartă mai bună! Ceea ce le-o doresc, super sincer.

Aşadar, ieşisem în tîrg! Cu două navete guale de apă, başca rucsacu cu 10 sticle de bere, tot guale. Şi cu ceololarul după mine, am intrat la farmacică să iau o nebunie cu întărirea sistemului imunitar, pentru azi, sticluţa de 50 ml de umcaloabo (ei, dacă se scrie altfel, îmi pare deosebit de rău), la doar 19 euri. Am telefonat cu doamna Ludmila, care parcă mi-a pus Dumnezeu mîna-n cap! Doamna Ludmila, cred că am mai scris despre ea, este mama lui Maxi şi stă aici în siti

*******************
AM UITAT CEVA SENZAŢIONAL!!!!!!!!
*******************
am la muncă o colegă româncuţă, mînca-v-aş!!! Nu ştiu mare lucru despre ea, dar se există, o cheamă Anca! : >>>>>>>>>>>>>>>>
*******************

şi care m-a sunat acu cîteva săptămîni să-mi spună clar vio nu te prind că faci prăjituri de Crăciun!
vai doamna Ludmila da de ce ziceţi asta, pe cuvîntu meu că nici prin cap nu mi-a trecut!!!
că io oricum fac şi vă dau şi vouă!
vai dar nu trebuie
lasă lasă
Doamna Ludmila a vrut să-i facă lui P. un tort de ziua lui, da' noroc c-am plecat tocma atunci la Românica.

Bon, vorbind eu cu ea la telefon, mi-a zis
de ce te-am sunat zilele astea. vă plac sarmalele? (doamna e din Ardeal şi are un accent foarte joli!)
vai da cum să nu!
şi faci?
pardon?
păi să nu faci, că io oricum fac pentru noi şi vă fac şi vouă! Am varză murată 120 kile de la graniţa cu Franţa, am pus-o-n beci, am carne din România, aia e!
!!!!!!!!!! io necrezîndu-mi urechile omg omg omg!!!

Luni mergem pe la ei să le luăm şi trebuie să mă învîrt neapărat obligatoriu de-un cadou pentru Maxi.

Aşa. Am jucat la lotto, l-am sunat pe P. să-i zic că n-am făcut azi apsolut nimica, daaaar avem sarmale de Crăciun. Care mergem la Angela unde se face racletă, care P. a zis da ce facem cu sarmalele pe racletă, care i-am zis da cine-a zis că le duc să mi le mănînce alţii??? :O da crecă duc căci doamna Ludmila a zis că-mi dă mai multe.
iuhu!

Am încheiat convorbirea fix în faţă la Butlers, unde a trebuit să intru şi de unde n-am cumpărat absolut nimic, nu pot să cred!! Nu că n-aveam ce!
Am intrat la DM, am luat geluri de duş, să ne mai spălăm şi noi, că vin Sărbătorile, totuş:D, şi-acoloşaaaaaa n-am mai rezistat şi am luat o nebunie de chestie de sezon cu o cizmă mare pe care stă un ursuleţ care are trei cadouri care moşu mic se urcă pe o scară după ele. delişăz, parol, fac acuşica jpeg cînd vine pozoru acas.
Apoi am văzut iar minunea iernii, anumeeeea
COPACUL CARE ÎNFLOREŞTE IARNA CARE NU E VRĂJALĂ CĂCI CHIAR ESTE LA NOI ÎN FAŢĂ LA KURHAUS care şi pe ăla o să-l trag în poză şi care e marea mea bucurie de vreo patru ierni de cînd l-am descoperit şi nu m-a crezut nimeni!

m-am întîlnit cu Katarina şi Flavio care era răciţi bocnă amîndoi, care apoi admiram eu atmosfera copleşitoare din siti, mare păcat că ăştia n-au colinde, vă zic eu, cînd mă gîndesc la colinde, mă apucă o jele de nu-i adevărat, tare-aş vrea să fiu la mama mea acu, da dacă nu ie cum, nu ie.
mă îndreptam vertiginoz spre alimentară cîîîînd ce e u şalurile ăstea!
m-am întors că prea arătau interesant, am conversat cu o bătrînică, vai ce ieftine şi mişto sînt.

Revin cu part 2.

Vio visează, că ce altceva să facă şi ea

Acţiunea se petrece, aşa cum e şi normal, simultan în Iaşi şi-n Germania (da, ştiu c-am alăturat un oraş şi-o ţară), başca malul Bahluiului e de fapt o plajă la Marea Neagră, parcă apare şi casa bunică-mii de la ţară în peisaj.

Episodul 1. Primesc de la Ana sau de la Ionuca (ordinea e alfabetică) un bilet la un concert Mando Diao. (Precizez că in real life n-am nicio treabă cu muzicile ăstea mai noi de, nu ştiu, U2??? (nu că aş avea treabă cu U2!), dar am văzut ieri o reclamă pe austrieci cu formaţia asta care o să concerteze coloşa şi mi-a plăcut cum sună, dar cam asta-i tot. Mai precizez că, în timp ce scriu delicat aceste rînduri, ascult de pe iutub niţeluş, ca să nu mor proastă-proastă!)
Bon, Ionuca stătea de data asta în Alexandru, fix în bloc cu Suzi aş zice, doar că blocul era cumva în mijlocul parcului, iar dacă ieşeai din el şi mergeai spre cinema, între ele mai era o bucată bună de mozaic. (sorry, fraza e doar pentru cunoscătorii zonei, ai chent help!)
Ionuca fuma Lucky Strike (:O!!!!!!!!!!!!), le ţinea afară, cîte-o ţigară lipită pe-o foiţă cu o reclamă (reclamă la ceva, nu la ţigări), într-un afişier, şi scotea de-acolo cîte una şi dacă-i cereai o ţigară, ţi-o dădea cu tot cu foicica aia. :)

Episodul 2. Nu ştiu cu ce să mă îmbrac la concert. Sînt ca de obicei pe fugă. Mama îmi spune că mi-a stricat fără să vrea o geacă (gen călcat din greşeală gulerul de blană). Ce garderobă mai am şi eu în vise:D! Trebuie să ajung în Offenbach, unde e evenimentul muzical (observati evitarea repetării!), parcă am vrut să plec cu un tren/tramvai, dar parcă totuşi aş fi într-un autocar de-ăla "exclusiv". Cobor în faţa clubului, e un soi de maro roşietic (nu cărămiziu), numele e ceva gen nikkledeon (????), dar nu aşa. Concertul e foarte mişto, nu foarte aglomerat, căci număr limitat de bilete, nu reţin nimic de-acolo.
Români mulţi, raportat la numărul total. Dar cumva români "de lux", alde o domniţă cu cabinet de avocatură într-o locaţie cu chirie fabuloasă.

Episodul 3. Vin cu mama din Podu' de Piatră spre Alexandru, Neptun, malul Bahluiului e deci o plajă, gen tabără, cu mese unde stau copii la masă. Mama are o groază de monede şi le distribuie copiilor, eu întreb de ce le dă, că nu par flămînzi, plus că tocmai sînt la masă, de ce nu dă unei femei sărmane cu copilul mic de gît. Îi dă şi ei. Mai vorbim de nişte taxe pe care le tot au de plătit locuitorii, ca un soi de bir.

Mă trezesc.
Mando Diao sună mişto. Parol.

Vio dreams again

(Sorry că n-am mai scris, sorry că n-am zis din timp că nu mai scriu, nu ştiu niciodată cînd mă apucă şi cît mă ţine, uneori îmi dau seama tîrziu.)

Cînd m-am întors din concediu am visat cine e Luciat! E Claudia din blocul de lîngă al mamei, etajul 9, trei camere, librăreasă, blondă, ochelari, spălăcită. Pardon, Cristina o cheamă. :)

Marţi/miercuri o vizitam cu P. pe Ionuca, avea un apartament care mi-a plăcut mult, un patru camere cu dulciuri pe frigider (în nu m-am uitat!), erau pisici, era şi sora ei cu fetiţa, plus o cadă cu apă.

Ieri ziua, în timp real adicătelea, am citit cărticica aia de Eric-Emmanuel Schmitt, Domnul Ibrahim şi florile din Coran. Nu zic mai multe despre (cel puţin deocamdată, aici e vorba de ce mai visez eu, da?)

Azi-noapte am plecat cu bunul meu prieten George (pentru cei care nu s-au prins, T. R. Knight din Grey's Anatomy) într-o ţară arabă. Într-o misiune ultra-secretă. Cel puţin înainte de-a ajunge la aeroport, cînd am primit "marfa" (adică am fost şi eu de faţă, dar el a luat-0), era ca în descrierile alea cu securitatea şi cuiburi şi urmăritori la orice zece metri şi super chestii tehnice, arme, microfoane, maşini... mult negru, în plus.
De altfel nu aveam viză pentru ţara unde voiam să ajungem şi la control poarta aia care ţiuie la metale şi mai ştiu eu ce era de pamplezir acolo, aşa părea. Eu eram îmbrăcată ca o tanti musulmancă strong, doar că totuşi blondă şi nu ştiam neam arăbeşte, iar domniţa care mă cerceta ştiam şi ea zero engleză. Speram sincer să nu-mi fi pasat ceva George, care sigur era blindat cu tot felul de şurubelniţe, n-am idee la ce-i trebuiau, a urmat controlul corporal (pe pipăitelea pe deasupra ţoalelor mele sac negre!) unde mă simţeam destul de sigură, ignorînd micul detaliu că purtam la gîtlej ditamai colierul (aş zice că de perle, da' crecă erau diamante or ceva barosan, că am aflat că valoarea lui e de patru sute mii $!!!). Nu mai ştiu cum sau dacă am ieşit basma curată.

Normal c-am fost mega obosită azi.

Link-uri cu posturile mele de pînă acum pe blogul lui Gramo

Pun aici pentru cine e interesat de activitatea mea blogaristică (mama, de exemplu) şi n-a fost pe fază dincolo.
În ordinea apariţiei şi am impresia că am uitat unul, la care nu i-am pus codiţa vio şi nu ştiu dacă a fost editat. :)

Apocalipsa de vineri
Nişte recomandări de la Vio
Telenovelă cu explozie întîrziată
De vară
Marca sau banu'
Erotic lounge
Feierabend?
O zi în România
Panseu ploios
Vine Crăciunul (vorbesc serios) - partea întîi
Vine Crăciunul (vorbesc serios) - partea a doua
Hai să ne jucăm sîmbătă seară

Ce face omul după ce îi trece în mare măsură răceala

Citesc o carte de sau din ceea ce se cheamă ciclit (ei, să scrie alţii altfel).
Azi am făcut un frumos experiment, anume m-am dus cu punga de opt kile (nu ştiu cît are, dar e măricică) de seminţe fix în pat, m-am cocoloşit frumos, mi-am tras un prosop de bucătărie pe post de babeţoaie, am turnat un vraf de seminţe pe piept, mi-am pus coşuleţu de gunoi la îndemînă pentru coji (un castronel na) şi-am citit.
Această deosebită activitate intelectuală şi balcanică mi-a fost întreruptă de P., care-a venit pe acasă cu un prieten, numai să-mi zică bonjur şi să plece mai departe să se joace cu băeţii marioparti pe wii sau pleisteişăn oatevăr.
L-am rugat frumos să-l salute din partea mea pe prietenul cu care venise, că m-am gîndit eu că ar fi mai bine să nu mă vadă cu seminţele-n peptu-mi de aramă, poate mai avea fo fantezie cu mine şi i-o distrugeam (sau poate tocmai invers, mai meditez, oricum momentul e consumat), aşa, ei au plecat, eu am mai citit şi mă tot uitam din cînd în cînd la ceas şi nu-mi venea să cred ce devreme e şi totuşi ce întuneric. Adică de pe la un 4 şi ceva stăteam cu veioza aprinsă etc.
Şi-apoi am aţipit numai un pic, după ce îndepărtasem obiectele nespecifice somnului.
Anume două ore, aşa că unu, am ratat să pariez la fotbal, doi, nu m-am mai dus să-mi iau şaorma, deşi salivam.
Fix după ce m-am trezit a sunat P. să-mi spună că n-a pariat şi eu idem, aşa că am scris pe-o hîrtie ce credem noi c-o să iasă şi o să bage el în program după aia, că doar nu degeaba e admin, na. Da' sîntem serioşi şi nu furăm.
Şi mai me-a zis mîine sîntem pe stadion, care io i-am zis felicitările mele, el a zis păi noi doi, a, aha, ok.
N-am un chef deosebit, da' o să mă-nfofolesc (vai ce cuvînt urîîîîîîît:D) bine de tot ca-n miezul iernii şi sper să fie ok. Am îndoieli că echipa cu care ţin va bate, dar nu se ştie niciodată.
Cam asta am avut de zis.

Cît de deştept este piciorul tău drept?

Primită pe mail şi drăguţă.

Încearcă asta. Este de la un chirurg ortoped …
Asta vă va pune mintea în încurcatura şi veţi continua să încercaţi din nou şi din nou pentru a vedea dacă sînteţi mai deştept decît piciorul dumneavoastră, dar nu veţi reuşi.
Este preprogramată în creierul vostru!

1. În timp ce staţi la birou în faţa calculatorului, ridicaţi piciorul drept de pe podea şi faceţi cu el cercuri în sensul acelor de ceasornic.
2. Acum, în timp ce faceţi asta, desenaţi cifra "6" în aer cu mîna dreaptă. Piciorul îşi va schimba sensul de rotaţie.

V-am zis eu!!! Şi nu aveţi ce-i face!

Înainte de sfîrşitul zilei veţi încerca din nou, dacă nu aţi făcut-o deja.

La mine e aşa cum zice mailul.

Porcul de Crăciun

Mă refer adicătelea la prima de Crăciun din Germania, pe care impropriu o numesc porc, pentru că o să vedeţi voi.
Io lucrez aici de vreo mmm patru Crăciunuri şi n-am pupat nicio primă, de cînd mă ştiu. Adică ba da, pardon că minţeam, anu trecut mi-a dat tanti unde lucram la negru o mică atenţie care a fost foarte bine primită.

Jobul anterior la care-am lucrat cu contract m-a ţinut vreo trei ani, pînă m-a dat şefu afară într-un exces de zel şi eu mi-am zis că ceva mai bun nu mi se putea întîmpla, că-mi tot dădeam demisia în gînd de cel puţin un an, dar în fapt mă trezeam că ei lasă, dac-am trecut de ziua de azi, poate mîine o să fie mai bine, din ăstea. Apoi şefului i-a părut deosebit de rău şi m-a sunat să mă întooorc şi i-am zis ia să văd ce-mi oferi şi nu mi-a oferit ce dorea coraszonu meu, aşa că aşa a rămas.
Acolo am lucrat de prin august. Mi-am dat demisia în novembre pentru cioara grasă de pe gard, m-am întors în ianuarie şi la Crăciun nema primă.
Păi de ce, nenicule?! A, păi că tre să fii de un an la firmă cînd vine porcu. Aha...
Cine a luat prima?
Şeful, şefele, doi bucătari şi o domniţă care era de vreo opt anişori acolo. Religia? Musulmană. Adică nici Crăciun n-au, nici porc nu mănîncă, nici, normal, gura nu le miroase. Io, ortodoxă, nema.
Al doilea Crăciun, nema primă pentru Vio. Oaaaaai?
A, păi ţi-ai schimbat contractul şi adio.
Aha.....................

Jobul nou. Am început în septembrie. Clar că în decembrie era prea devreme să pup ceva. Na bun.
Anul ăsta mă calificam surprinzător, dar dat fiind că în vară se tăiase prima de concediu, lumea credea că în iarnă va fi idem. Doar că a venit vestea bună! Conducerea îi susţine pe angajaţi şi dă porcu, dar doar celor care au luat şi anul trecut. Ooooo, mersi mult!
În continuare, dintre cei care au luat, au început să curgă concedierile. Că nu ştiu cine ne-a cumpărat şi ne prevăd oricum tuturor un viitor deosebit de luminos (cînd e soare afară).

La noua distribuire m-am ales cu o zi de muncă mai puţin pe săptămînă, adică şi cu $$$ mai supţiri. Pe 17 cică aflăm cu toţii dacă ni se prelungesc contractele sau dacă papa.
Presimt un Crăciun fabuloz, ceea ce vă doresc şi vouă, doar că la propriu. :)

Căni 5

Dashboardu îmi zice că am 555 posturi, care nu e adevărat, că mai am vreo 10 schiţate doar, da mi s-a părut aşa, o cifră drăguţă. E drept că nu-i mare, că am de ceva timp blogu, da scriu cu salturi.

Asta a fost introducerea.
Mi-am dat seama (şi din comentariile din ce în ce mai lipsă) căcănile alea mai mişto le-am pus la început, da asta e.
De-acu încep oraşele, momentan în ordinea descrescătoare cumpărării.

Briusel, cimitir al tinereţii mele.
Eh, aş vrea io, plus că e o prostie, mi-a plăcut Briuselu de-am behăit şi culmea e că am doo poze de toate în care am o moacă mega nasuală, că mă zgîisem în piaţa aia super mişto unde e primăria şi mi-a plăcut de-am murit (mă exprim aşa poetic finc-am băut şi mai beu!) şi este undeva acolo o clădire năltuţă (în piaţă zic, aş zice între primărie, care e în stînga, cum am mers noi, şi o catedrală, care e în dreapta, deci asta era fix în faţă şi la ultimul etaj avea geamurile rotunde şi acolo la o fereastră erau două persoane îmbrăcate în verde şi roşu şi nu ştiu ce făceau şi mi-am amintit de-un goblen de mare valoare pe care-l are bunică-mea (nu zic la mişto, căci e foarte fain 1 şi 2 e în patrimoniu, adicătelea n-are voie să părăsească de bună voie şi nesilit de nimeni ţara).
Hai să vă zic de el.
Bunică-mea e de pe undeva de lîngă Oradea, dacă nu mă înşală memoria şi la războiul 2 parcă s-a refugiat cu surorile ei, minore rău (sub 10 ani) cu toatele şi cîndva s-or întors la casa lu tata lor şi el avea podu plin ochi cu goblenuri de-ăstea (sic!):D şi bunică-mea i-a cerut voie să-şi ia unu şi şi l-a luat pe ăla, că-i plăcuse ei, şi era aşa cam rablagită rama după ani şi ani şi s-a dus la un meşter să i-o schimbe, care atuncea a aflat stai bre că rama e cu aur (suflată, sufletu, da na) şi goblenu e de pe vreme lu pazvante şi deci clar.
Bon şi pe el este un menestrel care-i cîntă la o duamnă de la curte, fuarte frumos, şi e fix cînd intri în sufragerie şi eu mereu mă holbez la el şi i l-am arătat şi lui P. de fiecare dată cînd am fost la ea, uite dragă ce valori are familia meaa şi să mai zici ceva!, care şi P. de altfel a rămas impresionat, că atîta-i trebuia să nu!
Şi la ultima vizită am aburit-o pe bunică-mea să scoată poze de la naftalină, că mama n-are deloc poze cu ea, mama, de cînd era copil, şi eu ţineam musai să le văd, că aşa-mi place mie să mă uit la poze.
Şi m-a super super fascinat una cu bunica bunică-mii, ai cărei părinţi erau ea poloneză şi el neamţ or invers. Care pe P. l-a luat aşa un romantizm, că uite tu, după secole te-ai întors tu în germanica, să definitivezi istoria, care aşa e, clar.
Pardon, deci ziceam de căni, adică de briusel, adică de fereastra aia, fix ca goblenu bunică-mii.

Date practice şi tehnice: briuselu era la data aia, sfîrşitul lui august aş zice, 24-26 august, mai precis, plin ochi, da nu altfel de români, vorbesc serios, sărind peste faptul că la prietenii mei români am fost, unde mă învîrteam, numai româneşte auzeam. Mă-ntreb cum ar fi să mă duc în Spania or în Italia, că n-am fost.
Aşa, şi cănile le-am luat dintr-un magazin de suveniruri, normal, unde, la fel de normal, mai erau cel puţin alţi patru români necunoscuţi mie, ai mei rămăseseră afară şi mă aşteptau. Ce voiam să zic? A, da, dacă doriţi suveniruri de la Briusel, lăsaţi-vă un moment timp şi intraţi în mai multe magazinaşe, că preţurile diferă simţitor de la loc la loc, chiar dacă în centru.
Le folosim, că-s mărişoare, cînd le vine rîndul, aşa.

Scrisoarea mea din 2002

e aici.

Căni 4 (cu bonus)

Dacă tot am stabilit că vine Crăciunul, iaca două căni cu reni şi două farfurii cu moşu. :)



Dacă interesează pe cineva, pot reda textul de pe rama cănii (ramă??!). Dar deocamdată nu, n-am încercat încă să dau click pe imagini şi să văd în ce măsură se distinge scrisul.



Mai sînt şi două farfurii, cred că-s într-o serie, sînt cumpărate din acelaşi magazin, culorile diferă puţin, dar scrisul (grafia) e la fel.



De asta le-am pozat învîrtite, în caz că are cineva curiozitatea să-şi chinuie ochişorii pe ele.



Am zis eu că poate e mai uşor aşa.



Nu m-aş mira dacă identificaţi şi firmituri, n-am şters masa, şi-aşa cu farfuriile am fost nepregătită, a trebuit să le spăl şi să le şterg special cu această ocazie!



Da, sînt de la Butlers, da, aş vrea să locuiesc în Butlers! Butlers rulz, Butlers iz ză best! :)



Ok, am dat click, nu se vede nimica, da nu-i bai, adică şi ce dacă?
Despre căni, le folosim rarisim (sînt ceva mai mici decît celelalte), iar farfuriile sînt cam zilnic la micul dejun pe masă (mai puţin atunci cînd nu le spală nimeni şi-atunci luăm altele din dulap). P. are boală pe ele şi pe nişte cuţite fără de care nu-i tihneşte lui ptitdejeoneu. Ce să-i fac, maniac:D! A, nu vă mai arăt şi cuţitele acu.
Să v-aducă moşu ce vreţi voi, ok? Mie mi-am adus singură:>!
Dacă P. e pămpălău, ce să-i fac? :D
PS Căni am făcut cadou de crăciun 2006 la tot cartierul (adică cei care-am fost la Angela la masă, inclusiv mie), farfuriile le-a primit dumnealui tot în 2006 de moşu din seara asta.

Hai să visăm desene animate!

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd visez că moare cineva, sînt cam aiurea aşa.

Cînd eram foarte jovenă, ce mai, în clasa a cincea, m-am mutat în altă clasă (de fapt clasa s-a desfiinţat, dar mama mă mutase cu pile dinainte) şi dintre noii colegi m-am împrietenit printre alţii şi cu doi fraţi, soră şi frate de fapt, ea mai mare, el mai mic, ambii deci în aceeaşi clasă (şi bancă, parcă).
Ea mi-a devenit pentru cîţiva ani cea mai bună prietenă, de el m-am amorezat (dar fiindcă eram eu creangă, nu era singurul pe lista feţi-frumoşilor mei).
După ani şi ani, cu el mă mai salut, dacă-l văd, dar vă puteţi imagina cam cît de des se întîmplă asta... iar cu ea nu mai am nicio legătură, pentru că soarta crudă şi ticăloasă a făcut să ne amorezăm pe bune de acelaşi flăcău şi după ce romanţa noastră s-a terminat, a-nceput romanţa lor, care s-a terminat şi aia, dar noi fiind nişte leidii, nu ne mai zicem bonjur încă de-atunci. Mă rog, ea n-a mai răspuns la salut.

În visul meu de azi-noapte, primul de care mi-am amintit, mama lor era în doliu la uşa mea şi mă ruga să vin la înmormîntare, dintre foştii colegi. Mi-a fost clar că rivala mea s-a dus de pe lumea asta şi mi-am pus mîinile în cap, că nu voiam să moară, n-am nimic cu ea, să fie ea cum vrea ea, dar nu e nevoie să moarăăăă!
Maică-sa mi-a zis că de murit, a murit băiatul.
!! !!!!!
După aia am mai visat o groază de chestiiiiii din care nu mi-am mai amintit mare lucru şi nici nu mă interesa de altfel, îmi aminteam mereu şi în visele următoare că băiatul ăla a murit şi că eu mai am de la el o banală felicitare de 8 martie (care chiar există undeva la mama, cred).
Na, apoi m-am trezit de-a binelea şi mi-am zis iar în barbă bengos mai visezi, deşteapto şi m-am luat cu ale mele, dar mi-am mai adus aminte de cîteva ori de trebuşoara asta...

Ne-am uitat ca de obicei pe pro7 la familia Simpson. Şi mi-a picat o mare fisă tardivă (n-am idee de cîţi ani îmi place serialul ăsta, dar sînt o groază) că Bart seamănă cu fostul meu coleg de clasă.
Acum îmi este şi destul de greu să aflu ce mai fac ei, dar am încredere că-s bine, că visele 1 ducă-se cu noaptea 2 cînd visezi că moare cineva, clar nu moare repede, că i-a murit moartea etc. dar 3 e mult mai mişto să ai şi-o confirmare că îi merge bine mortului, nu ştiu cum să zic, parcă te simţi şi tu mai bine după aia. E cazul meu cel puţin.

Mi-e a dracului de frică de moarte. Da' am mai zis că-s căcăcioasă.

Căni 3

Aste două căni n-au o poveste spectaculoasă, decît că mi-au plăcut şi le-am luat la un preţ de nimica (haha, erau reduse după velăntainz dei).
Oricum mă simt bine de cîte ori mă uit la mutrele urşilor ălora şi cîteodată cred că am o preferată între cele două, dar dacă mă gîndesc mai bine, ambele sînt super! :D

Am scris un post din viitor!!!

Mare şmecheră ce mă aflu, ce mi-am zis, ia să mă asigur eu pe ziua de mîine că nu mi se aşterne praful pe blog şi să scriu de acu ceva, că tot am material (haha) şi numai bine, setez ora publicării şi aia sînt!
Întîmplător după ce i-am dat publish, m-am dus pe blog. Cînd colo, postul era bine mersi, e drept, cu data de marţi, 4 decembrie! Acum sînt curioasă dacă apare acum în reader şi dacă acest post în care mă desfăşor actualmente va fi intercalat între căni.

Pe wordpress situaţia e alta, acolo, dacă setezi să apară mai încolo, cică şi apare. Cel puţin ce-am scris azi să intre mîine la gramo nu e nici în drafts, nici pe blog. Aşa cum au descris ei într-un post detaliat.
Dar rămîne să verific mîine. :)

Căni 2

Povestea acestor două căni e simplă. Cea mai mare, pe fond alb, e achiziţionată împreună cu un ursuleţ de pluş, la pachet, dacă nu mă înşală memoria. M-au atras în egală măsură şi cana, şi pluşul, le-am pus în traistă şi i le-am prezentat lui P. cacadou pentru el de la mine. Adică dacă ar fi mîrîit că ce-i trebuie lui alte căni şi alţi urşi de pluş, eu aş fi suferit groaznic! (Mai ales că eram în perioada vieţii mele cînd cumpăram vagonabil din ambele soiuri de articole şi trebuia să le plasez cumva pardonabil.)
Culmea e că această cană a avut un succes monstru, eu nu o prea folosesc, pentru că e subţire, dar P. pune întîi şi-ntîi mîna pe ea.

A doua cană are o istorie similară, era nu ştiu ce ofertă (probabil după Moş Nicolae) şi era umplută cu ciocolăţele. Care m-au interesat mai puţin, dar cana mi s-a părut tare drăguţă, n-am ezitat şi paf, cadouaş lui P.!!!
După cum se observă în ultima fotografie, cu timpul cana s-a ales cu o ciobitură. Şi are şi o crăpătură măricică, doar că nu curge încă prin ea.
Cînd am fost la o polterabend în vară, (petrecere înaintea unei nunţi unde vin muuuulţi oameni şi sparg farfurii căni gresie faianţă ca să fie cu noroc perechea de miri) n-aveam mai nimic ce să ducem. Aşa că am înşfăcat cana ciobită, o sacoşă, gata tu, aşa mergem. P. s-a uitat la mine negru ca furtuna şi mi-a zis onli ăuvăr mai ded badi duci cana asta s-o spargi de tot!!!
Aşa că am şterpelit de la T. o farfurie vag alterată şi una veeeche de-a noastră şi duşi am fost. De atunci cana accidentată este scoasă doar la şedinţe foto (sau în cazurile extreme cînd nu mai sînt alte căni curate!!!)...
Ce scurt am povestit!!

Căni 1

Cînd am postat filmele revoluţionare cu proba la webcam-ul cu microfon al mamei, am observat din comentarii că v-au plăcut cănile.
Aşa că, dat fiind că nu ducem lipsă de căni, o să încerc, în măsura în care-mi va reuşi, să prezint publicului amator cănile noastre.
Să vedem ce iese.






Astea sînt cănile cu Simpsonii, după cum vedeţi. Le avem de la începuturi, ca să zic aşa, luate de mine dintr-un magazin de mobilă din care P. a cumpărat nişte cuţite.
Gluma mea preferată e, cînd cineva foloseşte cana cu Bart, :
"Vezi că ai un fir de păr în cană!"

Sper să vă placă.

Cum i-a plăcut motanului cartea (jpg)

Am avut o groază de probleme cu upload-ul fotografiei ăsteia;):D, nu i-a plăcut computerului unde am salvat-o (undeva în vio/blog/poze iaşi tralala). N-a vrut şi pace, l-am chemat pe P. să mă depaneze, s-a uitat asemănător cu poza de mai sus şi pînă la urmă i-a venit ideea să le mute pe pozele altundeva tot pe E şi a mers.
anceput serealuuuu

La zi

M-am trezit aiurea, am visat că P. era suspect de cancer la plămîni (asta tre' să fie influenţa ultimelor lecturi, plus fumatul meu), mă durea şi gîtul, sîntem amîndoi prinşi de răceală, gripă, ce-o fi, el mai tare, eu mai slăbuţ, oricum, cred c-o să mă trîntească şi pe mine, mişto e că de vineri reîncep munca, ce-o fi, om vedea. L-am rugat să mai stea puţin cu mine în pat, m-am alintat adică, na, visasem urît, nu i-am zis ce, că nu-mi era a vorbi.
Apoi s-a oferit să facă ceai, s-a întors urgent, nu avem apă, se repară nu ştiu ce şi cînd e gata reparaţia, se opreşte căldura. Vai ce m-am mai bucurat! Vasele erau nespălate (ca de obicei), dar mă deranja aşa un pic că nu m-a dus capul să fi făcut duş aseară, să fiu azi ok. Eram totuşi fericită că nu e ziua de spălat pe cap, că mă făceam de-o minunată baftă, azi fiind ziua cînd mă aştepta un posibil angajator cu scrisorica de intenţie. Cred că-i făceam o impresie deosebită dacă mă vedea jegoasă, dar în rest, descinsă de pe-o copertă de revistă, nu alta. Revistă de-aia mişto, nu ştiţi voi, că nu ştiu nici eu.
P. a zburat plutit spre alimentară şi-am băut ceai din apă minerală. Ei da! Planificam să mă spăl aşa şi pe dinţi, cînd iaca a venit apa şi a fost şi caldă!

Tot cu P. la firma respectivă, l-am cunoscut pe şef, foarte mişto, ne-am întors, ne era foame. P. era întors o dată de la răceală, doi, nu-i merge nu ştiu ce la nu ştiu ce componente şi-a comandat el de pe net.
Aşa că m-am simţit şi m-am dus în bucătărie. Unde ştiam cum e... Mi-a venit ideea să fac o omletă cu nişte şuncă! Deşi planul era să scot tot din frigider şi să înghesui pe masă, m-am simţit eu creativă!!!
Ca dovadă, am prăjit şunca, s-a lipit, aşa cum era de aşteptat, toată de tigaie (iubesc tigăile scumpe!!!), am scos din cofraj trei ouă, le-am pus mai încolo pe masă, să nu cadă, Doamne fereşte!, am depozitat restul de 7 în frigi, cînd închideam uşa, un ou valsa romantic şi-a căzut cu un triplu Lutz şi dublu Touloup fix pe jos, a, măturasem fix înainte! Normal că s-a spart, că doar nu ne jucăm aici de-a căzutul!
Am mai scos un ou, le-am spart şi eu cu chiu cu vai şi, culmea, de data asta n-am avut coji amestecate în conţinut, am dres-o de-o omletă, a apărut şi P., a cules oul de pe jos în direcţia găleată, eu meditînd încă dinainte la "care-o fi cea mai bună metodă de a-l "strînge"?".
Cam asta ar fi, a, m-a lovit aşa, noroc că ştiu cu precizie că-mi trece repede, un elan vag de şmotru. Aşa că am cules un făraş de praf din baie (e minusculă, am mai zis) şi am ridicat toate celea pe sus şi-am şi spălat! Doar o parte, care acum s-a şi uscat, dar eu a trebuit să scriu aceste rînduri de mare gravitate.
Revin.

Luminiţa, mon amour°

O, da, citesc de rup în ultima vreme şi, ca de obicei, tot în ultima vreme, din anumite motive, nici mie foarte clare, întîi zbîrnîi puţin netul să văd ce-a mai zis lumea despre şi-abia apoi mă-ncumet să scriu şi eu. Bine, acum mă-ntreb ce, că încă nu ştiu prea bine.

Bun, cum am mai văzut şi la alţi foarte distinşi cititori, cînd pui mîna pe Luminiţa*, nu prea ai cum s-o laşi şi mie mi s-a întîmplat idem, fapt deosebit de mirabil pentru mine, care şi la Cum mi-am petrecut vacanţa de vară am stat o săptămînă, deh, boală veche. Ei, de Luminiţa m-am apucat aseară la tv (am vrut să mă retrag în pat, unde în mod clar aş fi adormit instant (cred), dar la protestele lui P., care se uita la nu ştiu ce piraţi, m-am concentrat în mod spectaculos lîngă el pe canapea. Apoi tot am ajuns în linişte în pat şi cam după un ceas am luat somn, dar eram deja trecută de paj 90, care pentru mine e vai, ieşit din comun şi cine nu mă crede, poate să mă mai scutească.)
Cam atît despre nemaiîntîlnitele mele performanţe.
A, n-am mîncat azi pînă n-am terminat-o şi mai nasol e că venise P. lat de la doctor cu reţeta-n dinţi şi l-am liniştit că imeeediat mă duc să-i iau pastilele, după ce rezolv cu ultimele doişpe pagini (mă rog, am mai băgat şi prefaţa, că doar nu mă controla).

Rezumatul cărţii se găseşte pe net, pentru cine este interesat, aici mi-a plăcut cel mai mult, este de altfel din prefaţă (textul Despre dragoste şi alţi demoni cu Cezar Paul-Bădescu de Paul Cernat).

Habar n-am cît am înţeles din carte şi n-am reuşit să găsesc un interviu cu autorul din Opinia Studenţească, ba l-am găsit de două ori, dar n-a mers link-ul niciodată. Eniuan? Help!

Deşi sînt o mare bîrfitoare (!!!), puţin îmi pasă dacă e pe bune ce se întîmplă în carte, ce m-a interesat pe mine a fost coerenţa povestirii, căreia eu n-am ce să-i reproşez. Nici măcar în partea "credincioasă", atunci cînd apare jocul cu cititorul, păi pe Luminiţa unde o lăsaşi, nene? ** Ah, da, ai dreptate, stai că mă întorc şi la ea...
(De aici poate că rezultă că n-am înţeles nimic, doresc o minte luminată care să mă lumineze şi pe mine. Mersi.)

Problematica o ştiam, în mare. Încă nu mă prind dacă e bine că citesc uneori nişte "cronici" dinainte sau nu, mă gîndesc că da, că iaca mai devin curioasă şi apoi citesc (cîteodată) şi cartea în cauză.
Dar avînd deja oarece gînduri despre, aveam şi nişte aşteptări. Ca şi la precedenta lectură, m-am temut mai mult decît era cazul. Cazul meu, logic. :P
Dacă nu e un roman, ci doar un text pe hîrtie, :P, nefiind de dragoste, ce e? Ne interesează? Eu îl văd ca pe mhhh o autopsie a unei relaţii (a se băga la cap că eu am venit cu asta, da?), facută detaşat de unul din(tre) protagonişti.
A, nu iau partea niciunui personaj, căci mi-au devenit simpatici amîndoi. Naratorul (sau alt termen apreciat de critica de specialitate) nu mi s-a părut inuman în (mhhh) portretul pe care-l face Luminiţei, aşadar pentru mine niciunul dintre ei nu apare monstruos sau mai ştiu eu cum.
Nu cunosc de nicio culoare care au fost intenţiile autorului cînd şi-a ales subiectul textului, am zis mai devreme că puţin importă dacă s-a întîmplat pe bune ce povesteşte el acolo, la modul speculativ (care sper că-mi este permis!), mă gîndesc eu aşa, fără prea multe dureri de cap, că probabil că şi eu aş fi făcut la fel (watch and see!), adică dacă tot s-a terminat într-un fel, am o şansă nu chiar la îndemîna oricui să "mă descătuşez prin scris" (mhaha). (Aş dori să apelez la bunăvoinţa Dvs. să nu fiţi deosebit de cîrcotaşi cu ultimele rînduri, declar solemn că nu ştiu foarte foarte clar ce vreau să spun şi în loc să mă las păgubaşă, o las fix aşa.)

Cît am citit eu cartea asta, m-am hlizit de nenumărate ori şi doresc să aduc complimentele mele cele mai sincere autorului pentru visul cu tatăl ei, cînd apar personajele Smell B şi Mel C (care chiar avea freza, pardon pălăria în formă de melc (parcă, vezi **)) şi secvenţa de la biserică atunci cînd el, ă, personajul adică, descoperă cum îşi fac enoriaşii cruce "cu împămîntare" (ghilimelele pe bune de data asta!). În rest, multe fragmente la limita dintre comic şi tragic (o da!), cu căminele, spitalele, "specialiştii" şi mult iubitul şi stimatul nostru cler şi dacă am uitat ceva, pardon.
I-am băgat lui P. cartea sub nas la prima apariţie a germanei în text, anume la "spritz mich***" (pardon din nou), adică uite băi ce cărţi sexoase citesc eu şi tu te uiţi la piraţi, la care el a făcut nişte mega ochi şi eu l-am lăsat în ceaţă.
Mi-a plăcut a doua întîlnire cu germana, în contextul explicării de către Cezar (!) a coşmarului Luminiţei, cu heim, unheimlich şi Heimat (dacă nu mă înşeală memoria!). (nu cred că am gîndit vreodată că-s din aceeaşi familie lexicală, my bad.)
Un mic reproş am de făcut. Cînd reproduce "graiul" moldovenesc, mi se pare că, poate dintr-o vagă necunoştinţă de cauză, Cezar Paul-Bădescu (păi da, el, cine altul?!) exagerează puţin. Sau or fi typo-uri. Urmează să scociorăsc după un exemplu, fără să am pretenţia după aia că ce să spun, am idee cum se vorbeşte într-un orăşel din nordul Moldovei!

"- I-auzi, tu! Vrea sî si ducî sî si spovedeascî !..." (pag. 155)
"- Ia spuni! m-a îndemnat el. Începe cu celi mai greli." (pag. 165)
"(...) Da, şî trebuie neapărat s-o iei di soţie. Nu mai puteţi sî mai traiţi în aşa di mare pacat. Ia sî veniţi voi la mine sî vă cunun!" (pag. 166)
În primă fază m-am mirat de folosirea "a"-ului în loc de "ă", dar am mai meditat aşa oliecuţîcî şi aş înclina să cred că e uzual. Daaar!
(ex. 1) Vrea sî sî ducî sî sî spovedeascî (părerea mea)
(ex. 2) Începi cu celi mai greli (idem)
(ex. 3) Da, şî trebui neaparat s-o iei di soţii. Nu mai puteţî sî mai traiţî în aşa di mari pacat. Ia sî veniţî voi la mini...
Pe de altă parte, habar n-am dacă cititorul din sudul ţării are şanse să înţeleagă mari lucru din dialectul ăsta vietnamez. Da' aşa am ţinut eu musai morţiş să aduc în discuţie (??) aspectul.

All in all, că iar m-am lungit de am uitat că mai aveam şi alte treburi (am de scris o scrisoare de intenţie (în germană, dar la fel de bine putea să fie şi-n serbo-croată, că tot la fel de tare mă trăgea inima la ea)...), Luminiţa, mon amour mi-a plăcut tare mult, cap-coadă, ba am şi regretat puţin că n-am decît o carte a acestui autor pe care abia l-am descoperit (în volum, da? şi e drept că nu prea-s la curent cu actualităţile...), cred (multe) că stilul în care e scrisă lasă cititorului dreptul de a-şi alege o variantă de interpretare, modul lejer (cum îl văd eu, adică detaşarea (parţială)) mi-a permis să zîmbesc de multe ori la fapte grave, dar, o dată lectura încheiată, n-aş zice că am băgat-o pe Luminiţa la sertar.

°Cezar Paul-Bădescu, Luminiţa, mon amour, editura Polirom, colecţia "Ego. Proză", 2006, 228 pagini, 17,95 lei
*prescurtarea titlului cărţii, da?
** încă nu mi-am depăşit lenea, să mă apuc să colecţionez citate pe bune, aşa că le deformez din capul meu, cît mă ţine. Sper să nu mă dea nimeni în judecată. În caz că da, la data de azi mi-a fost spart contul de pe blogger, pe parola mea.
*** doar pentru cine interesează, o traducere ar fi "dă-ţi drumul pe mine" :D, bineînţeles, nu cunosc contextul!!!

S-a terminat vacanta lui Luca*

Sincer ma mir ca n-a aparut in compunerea lui Luca si "a venit vacanta cu trenul din Franta", caci mi-a placut inserarea de citate din lirica romaneasca actuala (ma refer aici la suferintele lui Kiti cu "vrei sa pleci dar nu ma nu ma iei.
Adica la mare." si inca vreo doua asemanatoare, parca recunoscusem ceva de fetele alea doua blondi. Cu y, ok.)
N-am pretentia ca o sa scriu ceva original, in fond, deja s-a scris o groaza pe tema asta si din groaza asta am citit si eu unele, decit ca nu pe toate.
Pentru cine totusi nu stie, Luca este un copil care a terminat clasa a 4a, este in vacanta si find foarte harnic si cuminte, s-a si apucat de tema de vacanta, care anumea este compunerea cu titlu Cum mi-am petrecut vacanta de vara.
Compunerea si si cartea are ca la 360 de pagini care innumara patru capitole adica iunie iulie august si septembrie. Stilul e foarte adegvat genului imbratisat (!!!), doar ca e asa mai haios pina pe la pagina 100 cind desi mai ma-m ris, totusi ma-m ris mai putin dupa aia. Dar decit deloc.
(Pardon, n-am pretentia ca-l imit cu talent pe Luca, dar tentatia e prea mare, mai ales ca si senzatia e fresh. Dar voi sa ma iertati, caci am inima curata!!)

Cum s-a mai zis si pe ici si pe colo, o componenta importanta a cartii este umorul. Umorul luat asa simplu este vrajala, cum zice si naratorul, parerea mea daca ma-ntrebati, este caci umorul in sine trebuie luat in consideratiune dimpreuna (ah, ma enervez singura ca scriu cum scriu) cu limbajul folosit.
Ce mi-a placut mie in mod cu totul si totul deosebit este caci folosirea unor expresii care i s-au potrivit de minune cum ar fii:
au tipat ca din gura de sarpe veninos, cobra
sau au tipat ca din gura de sarpe veninos, cu ochelari (chiar despre Luca insusi in persoana, daca nu ma insel)
si apare si sarpele veninos, cu clopotei, nu va faceti griji.
Mi-a mai placut si cum cineva face pe alcineva cu Oua si cu Otet! si cum unii nu mor de tot din prima, mai dau intii un pic din picior. (:D:D:D)

Oricum, de la o bucata incolo, cind mi-a devenit clar ca nu e chiar asa de hihihi cartea, m-am bucurat sa mai am ocazia sa zimbesc din cind in cind la cite-o expresie foarte reusita, din ce citisem inainte pe net, mi-era cam frica ca o sa ma plictisesc cind incepe sa o ia el pe aratura desi inca nu incepusera muncile agricole de toamna, dar nu a fost cazul.
Pentru ca mi-a fost asa un fel de Mila de Luca ca lui saracu copil ii cam era foame si nu se nimerea nimenea sa-i dea ceva de cind a murit mamaia-sa care-l obliga sa manince si in rest ii mai dadeau oameni omoriti in hamburgar si ce mai stiu eu.
Serios, mi-a parut rau ca toti voiau sa-i fure compunerea si ca pina si mama cu tata lui s-au despartit si si-au si pasat pisica care era Luca ca de la 1 la altu.

Recomand sincer. Pare super izi de facut, dar cum vedeti si voi, e complicat de fapt.

*T.O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Polirom 2007, editia a 2a, 372 pag., 32.95 lei

PS cum il cheama pe te o bobe asta de fapt? e pseudonim? e un fel mai cul de-a scrie teo? P. si-a dat cu parerea si-a zis ca-l cheama tu bobi, adica to bobby, if iu nau uat ai min.
Hai pa! :)

Concediul continua

Cum timpul trece si in plus s-a si stricat tasta m la laptop si nu mi-am taiat unghiile de vreo trei saptamini, n-am ce sa povestesc, adica ar fi multe, o noutate senzationala ar fi ca am terminat Russendisko a lui Wladimir Kaminer care mi-a placut, normal, doar ca am indoieli ca voi scrie mai mult despre, esential este ca mi-a redat increderea in sansa supravietuirii povestirii in lumea actuala;). Si ma prepar sa-l termin pe Ma cheama Luca si am scris ce-am facut in vacanta (adicacartea lui T.O. Bobe), basca mi-am luat un costum de gagicacare a fost scumput, dar se la vii.
Un ultim video pe iutub se tot aploadeaza, caci nu este frumos sa nu scrii nimic si nici macar un video de pe iutub sa nu pui.
Plus ca am vazut ca daca pun videouri, primesc comenturi, asa ca mersi. Asa ca tineti-va:)

Ce-am patit

lasati singuri acasa nesupravegheati si prinzindu-ne ca putem sa ne filmaaaaam, ne-am apucat sa facem niste probe de microfon, ne-ntelegeti. si apoi ne-am ris ca tembelii, vazind ce fermecatori sintem si am zis ca sa va rideti si voi, ca poate stiindu-ne priviti, ne mai controlam si noi:D:D





din pacate nu stiu de ce s-a defazat vag sunetul pe iutub, da speram sa puteti sa savurati calitatea deosebita si continutul ridicat de informatii din filmele puse la dispozitia dvs.
ps. dam premiu daca ghiciti cine-i vio si cine-i P.!!! :P

Miaurile lui Vio pe iutub

Mi-am facut cont si le-am facut vedete. Acu' dau la tot cartieru:P:)



:>>>>
PS Pisica e aia cu mots gri pe nas si este obeza, caci s-a confirmat ieri la consult. Asa ca am renuntat s-o mai castrez, suflet de mama ce ma aflu.
Miau!!

Frida~m

Fiindca-s la mama, nu ii instalez caractere romanesti decit la cerere espre.
Am fost azi si m-am dezvortat, asta inseamna divortat da ma alint.
Am ajuns pe la 8 jumate, ca m-am trezit tare greu si dupa ce-am bintuit printr-un sediu eronat si am vorbit cu o avocata care m-a linistit, ca daca is prezenta, nu-mi mai trebuie dovezi ca domiciliez in tari straine (pe care le aveam, dar netraduse si nelegalizate), m-am asezat pe o banca in fata salii de judecata namba~r uan (da, exact ca discoteca din tineretea mea se cheama sala asta!).
I-am dat semeseu exului "nr 20", aia eram noi pe lista, amuzant e ca numarul dosarului e 17083 care are o oarescare legatura cu bartdeiu lui, mi-am zis eu, iar pe lista mai sus era o domnita dorin violeta cristina sau asa ceva cu 2004x unde x e numar, cristina era in plus, si un a la dorin in minus, in rest eram eu, inclusiv data nasterii. Chiar m-am gindit o secunda sa vezi ca nu mai pot de citata in instanta ce sint:D...
Cind ma gindeam daca sa scot o carte sau sa ies la o pipa, a iesit din nambar uan un tip pe care il stiam de citiva ani, ii dau imediat datele de contact. L-am salutat din incheietura miinii (pai nu?) si mi-a zis ca acu e avocat. Am mers urgent la el in birou la juma de centimetru de unde eram, l-am sunat iar pe ex, tu haide ca avem avocat, vino urgent pliz.
Domnul avocat a facut o mica hirtie, a venit si exul dupa ani si ani si a mers rapid toata treaba. Doriti sa va divortati? O da.
Numele anterior? O da.
Alte doleantse? O nu.

Pe domnul avocat Marius-Dan Maxin il gasiti la avocatmax@yahoo.com . Am si nr. de mobil, la cerere.

PS Nu am divortat de P., care nu este sotsul, este concubinul:D:D:D:D:D!
Domnul avocat este din Iasi, nu stiu daca se deplaseaza si in afara localitatii, dar de ce nu? Incercati. O mostenire? ;;)

Patru nunti si o inmormintare

Stiti filmul?
In seara de simbata, in episodul de pe acasa de la Gilmore Girls, bunicul lui Rory ajunge in spital si e operat si e ok.
Am fost simbata o groaza pe drumuri, legate de varu-meu care s-a insurat cu S., civil la 12:15, apoi religios la 17:00 (si ceva, daca ma intrebati pe mine), de unde am fost dati frumos afara, ca mai urmau trei nunti si era tirziu (ma rog, mai fusese si una inainte cel putin), afara ploua, am decolat rapid, la nunta dinainte am apucat sa-l vad pe profesorul meu de istorie din liceu, domnul Buznosu, salutari! :), la restaurant am ajuns tirziu, ca n-am vrut sa fim primii!!! asa ca am fost aproape ultimii:), unde pe la 1 si ceva mi-a zis vara-mea (sora mirelui) ca a murit bunicul, iar la 5 si un pic mama si nana-mea (mama mirelui) au luat trenul de Bucuresti, de unde vor pleca mai departe spre Medias, unde luni e inmormintarea.
Nunta a fost foarte foarte faina.
Casa de piatra!

(Dumnezeu sa-l ierte!)
(A murit joi, un Oscar pentru maica-mea si nana-mea, care au stiut de atunci si nu s-au tradat deloc. Bunica-mea (prima sotie a lui bunicu) ar trebui sa afle azi pe dupa-amiaza... Sper sa suporte fara tensiune foarte marita stirea...)

Don't

miss
that!
or
that!!! (am descoperit-o mai tîrziu, îmi place la nebunie muzica, imaginile sînt bestiale, părerea mea, vocea tipei foarte faină, la text n-am fost groaznic de atentă...)

Song

Is it dirty
does it look dirty
that's what you think of in the city

does it just seem dirty
that's what you think of in the city
you don't refuse to breathe do you

someone comes along with a very bad character
he seems attractive. is he really. yes. very
he's attractive as his character is bad. is it. yes

that's what you think of in the city
run your finger along your no-moss mind
that's not a thought that's soot

and you take a lot of dirt off someone
is the character less bad. no. it improves constantly
you don't refuse to breathe do you

Frank O'Hara

Cu leapşa-n freză de dimineaţă

Rezolvaţi următoarea problemă.

Ah, ce leapşă simplă!!!!
Ce carte/cărţi am început şi n-am terminat (ultima/-ele).
Doar de anul ăsta? (Fac şi eu ca Samantha din SATC cînd îşi face primul control HIV din viaţă şi doctoriţa o întreabă cîţi parteneri a avut şi ea numără vag pe degete, se încurcă, mai stă se mai gîndeşte şi se uită nedumerită la doctoră Vă referiţi la anul ăsta?)
-într-o vagă ordine cronologică Adriana Bittel Cum încărunţeşte o blondă (nu e nimic în neregulă cu cartea asta, la fel cu următoarele, doar că, după cum se va vedea, e ceva în neregulă cu mine, pentru că încep şi nu termin...); Simona Popescu Exuvii; (Ionuca dă cu barda) Ioana Pârvulescu În intimitatea secolului 19; Gib I Mihăescu Zilele şi nopţile unui student întîrziat, Tigrul monden (antologie de nuvele); o carte pe care i-o fac cadou lui P. şi-a trebuit s-o ţin sub altă carte, ca să nu mă surprindă (se cheamă Micul ucenic vrăjitor şi e, cred, fantasy şi pentru copii, da' drăguţică aşa); Wladimir Kaminer Russendisko pe care mi-am cumpărat-o ieri şi am servit vag şi e la fel de mişto ca şi nevastă-sa (chiar aş avea vaaaga bănuială că scriu la patru mîini).

Ultima carte citită integral cred că este Toate pisicile mele Olga Kaminer. Am scris despre în august, sînt jalnică ştiu.

Aşa că mi-a ieşit bine la testul ăla cu ce fel de cititor sînt... book snob!

Cadouri (post lung, mă tem!) (1)

Cînd plecăm noi spre Iaşi, anume vineri, e întîmplător ziua lui P. Am stat o groază la taclale zilele astea cu Angela (maică-sa), i-am vîndut ponturi cu ce-ar vrea şi ce n-are P. Ea n-a putut să facă acelaşi lucru, dar aniversîndu-se ei aproape unul de altul calendaristic, am extras nişte informaţii cu cam ce şi-ar dori dumneaei.
S-a făcut sîmbătă, P. s-a fofilat pe ogorul muncii, am rămas singură cu cadourile, OMG!! Am sunat-o cu neruşinare pe Angela şi i-am zis deeeci ziceai că vrei o lumînare roşie şi o vază de sticlă mare.
Ea a zis da.
Eu am zis altceva?
Ea a zis nu.
Eu am plecat în tîrg (la fel şi ea, să cumpere ultimele cadouri pentru P., după ce-o informasem unde se găsesc).

(Mă scuzaţi, momentan servesc şampanie (din sticlă).)

Am făcut un tur de magazine, era cam 17 ora, unele se închideau la 18, magazinul vieţii mele unde aş dori să locuiesc, Buttlers, la 20. Am ajuns şi unde trebuia să fie ea, voiam s-o iau de-o aripă şi să-i cumpăr dorinţele cot la cot cu ea. Nu era!!! Am răscolit magazinul de cîteva ori (patru etaje...), am sunat-o pe mobil de x ori, n-a răspuns.
M-am dus la magazinul de flori (îmi dăduse ea pontul cu lumînarea de acolo), erau unele cu aromă, care ea a zis clar nu, şi unele urîţele, dacă mă-ntrebaţi pe mine, în formă de stea. Cu ultimul suflu, am mai apăsat o dată pe redial, a răspuns!
Unde umbli?
Păi tocmai am terminat acolo şi sînt vizavi.
Ah, fir-ar, că te-am căutat de mi-au ieşit ochii!
Da' ce s-a întîmplat?
Tu ai idee că la noi în oraş sînt cel puţin 30 de feluri de lumînări roşii????
Nu...
Mhhh. O lumînare în formă de stea te arenjază?
O, da, ar fi minunat! Dar nu-ţi fă griji, ai încredere în tine, că eu am încredere în gusturile tale!
.... :-SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

Am luat steaua şi o farfurie suport pe măsură (în formă de steeaaaaaa), am mai intrat în magazinul de vaze, unde nu m-am extaziat, am venit acasă, am tras o pipă, m-am uitat vag la meciul etapei (în fine, o emisiune de folbal) şi am purces spre Buttlers. În trecere am ciocănit pe la vecinii de dedesubt, care n-au deschis.
La cel mai meserie magazin din lume erau vaze căcă (pardon) lău. Da' cam toate aveau un defect micuţ. Aşa că le-am luat la rînd şi aşa am ajuns la unele cît căldarea. Am pus iar mîna pe ceololar (ce bine e să ai abonament) şi am sunat-o pe Angela, care era acasă şi-a răspuns.
Ce faci, ţi-era dor de mine, am întrebat eu mega-relaxată.
:D a zis ea.
Bun, să trecem la fapte, te arenjază o vază de 30 cm înălţime şi cam 24 cm diametru? Cilindrică?
Adică încap lejer 30 de flori în ea, a întrebat ea.
Eu am fost de acord.
Ar fi cam mare...
Da' una pătrată aşa, de 25 cm e ok?
Ar fi minunată.
Ok, ciau!

Am cumpărat de acolo două vaze, una pătrată şi una cilindrică mai micuţă, plus o sferă foarte colorată de la nu ştiu ce indieni din nu ştiu ce americă (e în contra ştresului, o scobîlţîi în palmă şi brusc eşti mega relaxa), başca un ornament de brad (să se asorteze cu lumînarea roşă) în formă de ţurţure, mîncavaş (m-am îmbătat, clar).
Pe la o bucată de noapte a apărut şi P. acasă, i-am etalat achiziţiile, a fost foarte încîntat şi mi-a mulţumit de mii de ori (!!) că m-am ocupat de cadouri (din banii mei, haha!), cu precizarea că ţurţurele arată ca un penis.
I-am spus şi eu a mia oară că n-are nicio treabă, că n-are gusturi şi alte asemenea, ne-am culcat şi urma să ne prezentăm a doua zi la Angela la micu dejun. Cum mai era planificată şi o masă festivă seara, am luat în calcul să împachetez cadouaşele mai încolo...
P. s-a trezit devreme, a halit vag, s-a retras iar vag pe canapea şi-a decretat mă duc la muncă, nema dejeoneu la maman, am rămas eu să comunic vestea. P. mă întrebase dacă nu doresc să mă ducă totuşi la maică-sa cu maşina (ea locuind în satul vecin la 3 km distanţă).
Să vezi că P. a plecat în ale lui şi noi am mîncat deja şi deci scuze şi vă dorim poftă bună!!!
Dar nu e vorba doar de mîncare!!!
...!!!
Ideea era să fim împreună!
Ei, atunci mă spăl pe dinţi şi vin!!!

Operaţiune care mi-a luat ca la 30 min, am plecat cu limba scoasă, pe drum am găsit o florărie deschisă de unde am înhăţat trei trandafiri în culori diferite (şi o frunză încă verde de pe drum), am ajuns, i le-am pasat şi am întrebat-o da' o vază mare aaaai?
Nu, s-a hlizit ea!
Holbîndu-mă eu foarte discret prin locuinţă, am descoperit una pătrăţoasă idemă cu ce urma să-i dau seara.

Reacţia ei seara a fost e o vază minunată, dacă nu mi-ar fi plăcut, n-aş avea-o acum în dublu exemplar!!!

Does anybody here remember Vera Lynn?

Mama a dat tonul.

V-am mai zis de colega mea Vera, care m-a luat deoparte să-mi explice că eu port des roşu. Azi am avut treabă cu ea şi-am mai trăncănit una-alta. Şi cînd număram eu ceva şi mă concentram, mi-am dat seama că cel mai sigur fac treaba asta pe româneşte, anume zic cu glas tare numerele în limba mea maternală şi în timp ce performam aceasta operaţiune complicată rău, m-am întrebat dacă şi Vera face acelaşi lucru în... italiană? Vera Solina, nume italian, clar!
- Sînteţi italiancă?
- Nu.
- :-sssss!
- Da' acu tre' să ghiciţi!
- Mpf! (De ce oare am crezut eu mereu că tanti asta e italiancăăăăăă?!) Rusoaică? (Veruşca!)
- Nu, şi nici Polonia. Dar Europa de Est.
- ... (cine m-a pus cine m-a puuus?!) Bulgaria!????
- Nu, dar dacă nu mă înşel, avem graniţă cu Bulgaria...
- Slovenia? Oricum o fostă republică iugoslavă!
- Daaaa, dar care! N-aveţi voie să greşiţi, că mă jigniiiiţi!!
- (Mamaaaaa!) Serbiacroaţiamuntenegru! am zis eu dintr-o suflare.
- Vaaaaaaaaaaaaaaai! Mă vedeţi pe mine teroristăăăă?
- ??????????????????!!!
- Serbii care-au început războiul, nenorociţii ăia, sînt mai rău ca naziştii! Să n-aud de eeeei!
- Deci din Croaţia.
- Da, frumoasă ţară!
- Da, da, aveţi staţiunea Pula! (:D)
- Şi Split, şi Dubrovnik (parcă) şi insuleleeeee... Sînteţi cumva de partea sîrbilor???
- ?!?! Nu-s de partea nimănui...
- Nenorociţii ăia, cîte crime au făcuuut...
- Na, a fost război, şi-apoi nu cred că au fost chiar toţi pentru...
- Doamna Vio, n-aveţi idee, oameni simpli s-au omorît cu cuţite, nenorociţii...! N-am să uit niciodată!
- Proprietarul casei unde stau eu e croat şi n-are nicio problemă cu sîrbii.
- Pentru că n-a avut nimic de-a face cu răzb...
- Şi a luptat în război şi i-a murit frate-su în braţe, am scos eu cartea din mînecă.
- Eu nu-i înţeleg! Da' păreţi aşa că-i simpatizaţi pe sîrbi!
- N-aş zice, da' am o prietenă sîrboaică (biata Diana!)...
- Aha, am simţit eu!
- Da' săraca n-are decît o bunică bătrînă la Dunăre (şi mai şi vorbeşte româneşte!)...
- Am ştiut eu, nenorociţii!

Noroc că era 3 juma şi-am plecat acasă, că mă lansam în cine ştie ce. Plus că-s felis că nu-s sîrboaică, nici n-am idee dacă românii au încălcat embargoul şi dacă da, pe cine au ajutat...

În '99 eram cu bursa tot în Germanica şi în cămin la acelaşi etaj cu mine era o Karina dintr-o fostă republică iugoslavă, oricum mă interesa politica şi atunci cam ca şi-acuma (pardon). Da' mi-aduc aminte că ne-am întîlnit o dată la lift şi s-a uitat foartefoarte urît la mine, ca şi cum făcusem io personal cine ştie ce mîrşăvie împotriva poporului ei...

Pe drum spre casă mi-am cîntat un mare şlagăr de la Pink Floyd, anume ăla din titlul postului. Mă gîndeam că Vera e un nume mişto. Şi Nina, ză best. Cu asta am cam epuizat cunoştinţele şi preferinţele mele în materie!
Ei, şi-acu' am gugălit foarte vag, Vera Lynn este aici! E drept că pe vremea cînd respiram prin urechi (:P) şi doar PF, creieraşul meu mă ajuta cel mult să-mi culeg versurile de pe net, nu să şi aflu cine şi ce e cu diverse chestiuni prezentate pe-acolo. Pliz să ridice două degeţele cine o cunoştea deja pe Vera, să-mi mai torn o tonă de cenuşă în freză.
Acu' versurile memorabile:

Vera (Waters) 1:38

Does anybody here remember Vera Lynn?
Remember how she said that
We would meet again
Some sunny day?
Vera! Vera!
What has become of you?
Does anybody else here
Feel the way I do?

Cer pardon c-am fost mută atîta timp, da' n-am simţit-o de niciun color să scriu ceva. M-am tot gîndit să scriu cu un post cu n-am chef, da' iaca se pare că am depăşit momentul.
A, despre ce ziceam la început, a scris mama azi.

Iar recomandări, mişto, pe parola mea!

N-are sens să nu dau mai departe, cînd merită, părerea mea!
Avem aşa:
un clip bestial la Monica despre un gimnast, enjoy!!
un altul despre un fenomen deosebit, la Gramo, 24 de carate:D
numărul 3 e de la andreanum, filmuleţul e aici!

Am citit Poveste de toamnă de Mircea Ciobanu, abia acum am dat de el în antologie (deci da, e alfabetică... aşa de departe am ajuns), o recomand fierbinte, doar că nu e pe net, cred:). Două citate:
"De ce cînd vorbeşti mult eşti crezut chiar şi cînd minţi, în vreme ce tăcerea e luată drept asprime şi sărăcie de suflet?" (pag. 174)
"(...) e cu putinţă să nu te mai gîndeşti niciodată la o făptură omenească şi asta să nu semene cu a o fi omorît înlăuntrul tău, iar felul acesta de moarte să nu schimbe nimic nici în tine însuţi, nici în înfăţişarea lumii?" (pag. 176)

E o poveste fantastică foarte foarte faină. ;)

Big drama & dilemmmma

Am făcut mîncare, anume o supă după o reţetă a la Suzi (via msn) şi prima chestie cu poze de aici, la care mi-au curs balele nasol de tot miercurea trecută, de m-am pus la treabă.
Poanta e că azi am luat carnea (pui şi porc), de la acelaşi magazin ca şi prima dată, pînă m-am mocăit eu cu cartofii şi cu bocitul cepei a durat un moment şi m-am trezit la pregătitul porcului că din roziul apetisant (hihi) al cărnii rezultă un griuliu închis care nu m-a mai încălzit deloc, am luat cele patru bucăţi şi le-am făcut vînt în găletuşa de gunoi, de undeee, ca o mare doamnă (daţi-mi voie daţi-mi voie) le-am extras cu mare drag (erau în plasticul original) şi le-am dus înapoi, domniţa vînzătoare mi-a zis că vai se prezintă perfect normal (şi-a ridicat vag tonul, la care am apostrofat-o deosebit de prompt), e mai închisă la culoare dedesubt pentru că n-a avut aer! Ai lasă-mă, da' aia de săptămîna trecută o fi respirat, mititica?
În fine mi-a dat paralele înapoi (cum aruncam eu bănişorii la pubelă, vai!) şi cum afară ploua frumos, am intrat la bibliotecă; fiind cu mhh portofelul şi cardurile, permisele alea alea acasă, am putut doar să casc gura (m-am uitat aşa ffff. vag după cartea aia de la bookcrossing...), biblioteca de fapt a fost renovată şi eu n-am mai fost în alte departamente în afară de ăla de dividiuri de o sută şiii ceva de ani, aşa că a fost foarte frumos şi instructiv, am găsit nişte Terry Pratchett pe care nu le are P. şi le va citi în concediu, ce de treabă sînt!, o groază de Isaac Bashevis Singer, cît să-mi bag gheruţa-n gît...
Am trecut pe la gelaterie şi-am achiziţionat de toţi banii! Trei cupe de îngheţată şi doua tiramisu. Pe primele le-am rezolvat şi acum sînt în blocaj la ultimele!!!!!!!!!!
Supa e rezolvată, felu' doi s-a blocat şi n-o simt s-o dreg acu', poate după ce mă uit la două seriale, presimt... Plus să mă spăl pe cap!
:SSSSSSSSSSS

Vio spală bani

Cît pe ce.
Am primit o ofertă de job (forward pe mail) care m-a atras teribil. Trebuia să lucru de acasă, să le am cu internet bankingu (care le am), să am telefon, să ştiu să folosesc un program de e-mail. Ah, fleor a lorei!
Urma să primesc nişte bani, să-i scot din cont, să-i trimit cu uestărn iunion şi mă plăteau spectaculos, undeva la 400 de euroi pe săptămînă pentru cîteva tranzacţii.
M-am dus la bancă avînd la mine toate datele pe care mi le-a trimis firma aia. I le-am pus sub nas consilierului meu bancar şi destul de repede mi-a prezentat şi el două documente, cu "bani negri" şi tot tacîmul.
Aşa că m-am lăsat păgubaşă, nu de alta, da' mai bine sărac, decît sărac şi la închisoare, m-am gîndit eu...

În plus, un suflet generos cred că a vrut să-mi penetreze contul de mail luni seara, cînd stăteam vajnică în fotoliu şi mă benoclam la ching ov cuins. M-am trezit a doua zi cu două avertizări pe un alt cont, cum că încerc în disperare să-mi recuperez parola. Ah, da? Şi eu de ce nu ştiam?
Am vrut să-i urez persoanei respective, din toată inima, un sincer, cald şi generos MUIE (dar m-am apţinut, fiind o mare doamnă!). Aş, mă-ndoi că cineva chiar a tastat contul lui greşit şi de aia nu-i intra parola şi nimerise contul meu, daaar... aşa să fie.

La final, venind de la bancă şi cumpărături (mai noooou, miercurea am zi de gătit!), am ieşit de la lotto şi, cînd să fac stînga, Nebunul (N.). N-aveam niciun chef să trec pe lîngă el, aşa că m-am hotărît să fac un ocol... M-am întîlnit cu o colegă, care-l ştie şi ea pe N., i-am zis ce fericită sînt şi m-am întors vag, să văd dacă e în spate. Nu era.
Mi-am zis o firaitusăfii, dacă îmi ieşi în cale acu' pe drumul ocolit, nu răspund de mine. Mă gîndeam la o scuipătură foarte de damă pe jos sau un sictir în limba mamei lui... A avut noroc că n-a apărut.
Sînt ZEN!!! (Avea cineva dubii?!)

Hei!

Ia uitaţi aici ce pisică!!!

"Un prieten pentru sufletul tău"

Abia acum am citit asta la Gramo, daţi şi voi sfoară-n ţară, o idee super faină: cei care sînt în Bucureşti îşi pot alege un animăluţ în fiecare sîmbătă în Parcul Obor (între orele 12 şi 18). Vă trebuie doar cartea de identitate şi o copie a ei ca să puteţi adopta.
Măcar de curiozitate şi tot aş merge...
Aici e site-ul oficial şi sînt multe poze adorabile:)
Alma, fă şi tu oleacă de reclamă, nu fi:D!

Doris

Lessing a luat Nobelul literar anul ăsta. E drept că ştirea e deja de pe 11 octombrie şi s-a scris ceva pe bloguri în ultimul timp, n-am apucat să citesc tot, scuze, dar acum dimineaţă m-am uitat scurt la teroristă şi la whitenoise, nu era nicio ştire de genul ăsta, aşa că m-am gîndit că or mai fi fost şi alţii care-or dormit ca mine zilele astea. Pardon, mă uitasem la whitenoise fix la ultimele două însemnări, a treia era cu Nobelul, deci zisese ea. Nu-i nimic.
Pun şi eu link din wikipedia, foarte interesant şi accesibil scris:D.
Alors, felicitări doamnei Doris!

LE: anti a scris despre. Si storyteller. (unde am găsit şi link-ul ăsta foarte mişto!)
LLE:)
Încă două recomandări, fără legătură cu subiectul, dar aşa, pentru că am frunzărit google reader-ul. Matrioshca şi un post foarte decent scris de Zeffy.

Cartea de la bookcrossing (jpegi)

Asta am văzut prima dată:



Coperta 2:



BCIDu:



Site-ul german:



Cotorul (parcă aşa se chema!!!):



Nişte instrucţiuni:



Coperta 4:



Coperta 4 şi site-ul .com:



coperta 1 şi învelitoarea-avertisment trasă la imprimantă:



coperta 2 cu logo-ul (care e şi pe cotor, doar că nu l-am prins întreg):



Iaca aşa ajung la etatea mea să m-apuc de citit cărţi de fantasy. :D Hm, mai sînt 21 de cărţi "eliberate" numai în Ikea. Şi una e la noi la bibliotecă. Super loc de ascuns cărţi, pe bune...

PS Ştie cineva cîte grade au fost ieri seară la Constanţa la meciul România - Olanda? Mersi. Am adormit amîndoi pe canapea la Irlanda - Germania, apoi l-am întrebat pe P. într-o scurtă trezie cum s-a terminat, mi-a zis că şi România, şi Germania au bătut cu 1-0. Hihi, la noi a fost aşa, la nemţi s-a terminat la zerozero. Luzării! :D
Pardoooon:O!