luni, 26 noiembrie 2007

Luminiţa, mon amour°

O, da, citesc de rup în ultima vreme şi, ca de obicei, tot în ultima vreme, din anumite motive, nici mie foarte clare, întîi zbîrnîi puţin netul să văd ce-a mai zis lumea despre şi-abia apoi mă-ncumet să scriu şi eu. Bine, acum mă-ntreb ce, că încă nu ştiu prea bine.

Bun, cum am mai văzut şi la alţi foarte distinşi cititori, cînd pui mîna pe Luminiţa*, nu prea ai cum s-o laşi şi mie mi s-a întîmplat idem, fapt deosebit de mirabil pentru mine, care şi la Cum mi-am petrecut vacanţa de vară am stat o săptămînă, deh, boală veche. Ei, de Luminiţa m-am apucat aseară la tv (am vrut să mă retrag în pat, unde în mod clar aş fi adormit instant (cred), dar la protestele lui P., care se uita la nu ştiu ce piraţi, m-am concentrat în mod spectaculos lîngă el pe canapea. Apoi tot am ajuns în linişte în pat şi cam după un ceas am luat somn, dar eram deja trecută de paj 90, care pentru mine e vai, ieşit din comun şi cine nu mă crede, poate să mă mai scutească.)
Cam atît despre nemaiîntîlnitele mele performanţe.
A, n-am mîncat azi pînă n-am terminat-o şi mai nasol e că venise P. lat de la doctor cu reţeta-n dinţi şi l-am liniştit că imeeediat mă duc să-i iau pastilele, după ce rezolv cu ultimele doişpe pagini (mă rog, am mai băgat şi prefaţa, că doar nu mă controla).

Rezumatul cărţii se găseşte pe net, pentru cine este interesat, aici mi-a plăcut cel mai mult, este de altfel din prefaţă (textul Despre dragoste şi alţi demoni cu Cezar Paul-Bădescu de Paul Cernat).

Habar n-am cît am înţeles din carte şi n-am reuşit să găsesc un interviu cu autorul din Opinia Studenţească, ba l-am găsit de două ori, dar n-a mers link-ul niciodată. Eniuan? Help!

Deşi sînt o mare bîrfitoare (!!!), puţin îmi pasă dacă e pe bune ce se întîmplă în carte, ce m-a interesat pe mine a fost coerenţa povestirii, căreia eu n-am ce să-i reproşez. Nici măcar în partea "credincioasă", atunci cînd apare jocul cu cititorul, păi pe Luminiţa unde o lăsaşi, nene? ** Ah, da, ai dreptate, stai că mă întorc şi la ea...
(De aici poate că rezultă că n-am înţeles nimic, doresc o minte luminată care să mă lumineze şi pe mine. Mersi.)

Problematica o ştiam, în mare. Încă nu mă prind dacă e bine că citesc uneori nişte "cronici" dinainte sau nu, mă gîndesc că da, că iaca mai devin curioasă şi apoi citesc (cîteodată) şi cartea în cauză.
Dar avînd deja oarece gînduri despre, aveam şi nişte aşteptări. Ca şi la precedenta lectură, m-am temut mai mult decît era cazul. Cazul meu, logic. :P
Dacă nu e un roman, ci doar un text pe hîrtie, :P, nefiind de dragoste, ce e? Ne interesează? Eu îl văd ca pe mhhh o autopsie a unei relaţii (a se băga la cap că eu am venit cu asta, da?), facută detaşat de unul din(tre) protagonişti.
A, nu iau partea niciunui personaj, căci mi-au devenit simpatici amîndoi. Naratorul (sau alt termen apreciat de critica de specialitate) nu mi s-a părut inuman în (mhhh) portretul pe care-l face Luminiţei, aşadar pentru mine niciunul dintre ei nu apare monstruos sau mai ştiu eu cum.
Nu cunosc de nicio culoare care au fost intenţiile autorului cînd şi-a ales subiectul textului, am zis mai devreme că puţin importă dacă s-a întîmplat pe bune ce povesteşte el acolo, la modul speculativ (care sper că-mi este permis!), mă gîndesc eu aşa, fără prea multe dureri de cap, că probabil că şi eu aş fi făcut la fel (watch and see!), adică dacă tot s-a terminat într-un fel, am o şansă nu chiar la îndemîna oricui să "mă descătuşez prin scris" (mhaha). (Aş dori să apelez la bunăvoinţa Dvs. să nu fiţi deosebit de cîrcotaşi cu ultimele rînduri, declar solemn că nu ştiu foarte foarte clar ce vreau să spun şi în loc să mă las păgubaşă, o las fix aşa.)

Cît am citit eu cartea asta, m-am hlizit de nenumărate ori şi doresc să aduc complimentele mele cele mai sincere autorului pentru visul cu tatăl ei, cînd apar personajele Smell B şi Mel C (care chiar avea freza, pardon pălăria în formă de melc (parcă, vezi **)) şi secvenţa de la biserică atunci cînd el, ă, personajul adică, descoperă cum îşi fac enoriaşii cruce "cu împămîntare" (ghilimelele pe bune de data asta!). În rest, multe fragmente la limita dintre comic şi tragic (o da!), cu căminele, spitalele, "specialiştii" şi mult iubitul şi stimatul nostru cler şi dacă am uitat ceva, pardon.
I-am băgat lui P. cartea sub nas la prima apariţie a germanei în text, anume la "spritz mich***" (pardon din nou), adică uite băi ce cărţi sexoase citesc eu şi tu te uiţi la piraţi, la care el a făcut nişte mega ochi şi eu l-am lăsat în ceaţă.
Mi-a plăcut a doua întîlnire cu germana, în contextul explicării de către Cezar (!) a coşmarului Luminiţei, cu heim, unheimlich şi Heimat (dacă nu mă înşeală memoria!). (nu cred că am gîndit vreodată că-s din aceeaşi familie lexicală, my bad.)
Un mic reproş am de făcut. Cînd reproduce "graiul" moldovenesc, mi se pare că, poate dintr-o vagă necunoştinţă de cauză, Cezar Paul-Bădescu (păi da, el, cine altul?!) exagerează puţin. Sau or fi typo-uri. Urmează să scociorăsc după un exemplu, fără să am pretenţia după aia că ce să spun, am idee cum se vorbeşte într-un orăşel din nordul Moldovei!

"- I-auzi, tu! Vrea sî si ducî sî si spovedeascî !..." (pag. 155)
"- Ia spuni! m-a îndemnat el. Începe cu celi mai greli." (pag. 165)
"(...) Da, şî trebuie neapărat s-o iei di soţie. Nu mai puteţi sî mai traiţi în aşa di mare pacat. Ia sî veniţi voi la mine sî vă cunun!" (pag. 166)
În primă fază m-am mirat de folosirea "a"-ului în loc de "ă", dar am mai meditat aşa oliecuţîcî şi aş înclina să cred că e uzual. Daaar!
(ex. 1) Vrea sî sî ducî sî sî spovedeascî (părerea mea)
(ex. 2) Începi cu celi mai greli (idem)
(ex. 3) Da, şî trebui neaparat s-o iei di soţii. Nu mai puteţî sî mai traiţî în aşa di mari pacat. Ia sî veniţî voi la mini...
Pe de altă parte, habar n-am dacă cititorul din sudul ţării are şanse să înţeleagă mari lucru din dialectul ăsta vietnamez. Da' aşa am ţinut eu musai morţiş să aduc în discuţie (??) aspectul.

All in all, că iar m-am lungit de am uitat că mai aveam şi alte treburi (am de scris o scrisoare de intenţie (în germană, dar la fel de bine putea să fie şi-n serbo-croată, că tot la fel de tare mă trăgea inima la ea)...), Luminiţa, mon amour mi-a plăcut tare mult, cap-coadă, ba am şi regretat puţin că n-am decît o carte a acestui autor pe care abia l-am descoperit (în volum, da? şi e drept că nu prea-s la curent cu actualităţile...), cred (multe) că stilul în care e scrisă lasă cititorului dreptul de a-şi alege o variantă de interpretare, modul lejer (cum îl văd eu, adică detaşarea (parţială)) mi-a permis să zîmbesc de multe ori la fapte grave, dar, o dată lectura încheiată, n-aş zice că am băgat-o pe Luminiţa la sertar.

°Cezar Paul-Bădescu, Luminiţa, mon amour, editura Polirom, colecţia "Ego. Proză", 2006, 228 pagini, 17,95 lei
*prescurtarea titlului cărţii, da?
** încă nu mi-am depăşit lenea, să mă apuc să colecţionez citate pe bune, aşa că le deformez din capul meu, cît mă ţine. Sper să nu mă dea nimeni în judecată. În caz că da, la data de azi mi-a fost spart contul de pe blogger, pe parola mea.
*** doar pentru cine interesează, o traducere ar fi "dă-ţi drumul pe mine" :D, bineînţeles, nu cunosc contextul!!!

6 comentarii:

  1. hei, eu am tras si niste lacrimi printre randuri, parca era viata mea de student, mai ales ca am fost pe langa ei, cartea e foarte bine scrisa, cinste cui a reusit sa faca toate personajele, desi pronind de la real, atat de atragatoare in narativ

    RăspundețiȘtergere
  2. mda, nu merge site-ul opiniei studentesti.

    interviul il poti citi totusi aici, in cache-ul de la google.

    RăspundețiȘtergere
  3. anti,
    da! :) de acord adică. şi frumos spus.

    liviu,
    mersi, speram să apari cu un cheş din ăsta:)

    RăspundețiȘtergere
  4. "habar n-am dacă cititorul din sudul ţării are şanse să înţeleagă mari lucru din dialectul ăsta vietnamez"...

    Vai di mini şi di mini, da tu şi pareri ai, fată-hăi? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. pardon coniţî zazî:),
    da nu crec-am iegzagierat, căci na:), dacă dumitali înţălegi genietic (!!!) dialiectu di dorohoi (par egzanpl!), nu însemneazî cî chiar toţ sudeţii o faci şî iei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, frumoasă carte. Eu am citit-o abia zilele astea. :D

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog