luni, 23 iulie 2007

Ziua 1 - vineri

Am ajuns acasa spre ora 14, stiam cam ce vreau sa pun in bagaj, dar nu foarte bine pe unde se afla lucrurile (ca intotdeauna); doream cu ardoare sa trag la imprimanta harta pentru drum. Laptopul la parter, pornit imprimanta, imprimat ioc. Ce aaaare? Dau cinci ctrl p sa stiu o treaba si ies la o tigara in curte, unde ma pocneste revelatia, nu bagasem cablul. Numai bine ca imprimanta are o memorie colosala si mi-a printat de cca 4 ori locul unde trebuia sa ajungem, de parca o data nu ajungea.
In fine, plina de nervi ma apuc de aruncat diverse prin genti, apare P. si ma linisteste, ma simteam vinovata micuta de mine. Mai cumparam un vin nemtesc, ma mai intorc la magazin ca nu luasem apa, agat o franzela, pirjoale si oua fierte scurtut, spre marele deliciu al lui P. pe drum si o luam la picior, e drept ca stind in masina.
Frankfurt, spre Saarbrücken, pe soseaua vinului (pai au si nemtii, cum sa nu), cu dileme ca oare localitatea Mainz e pe Main sau pe Rin (P. opina ca probabil pe Rin, dar noi am fost din Frankfurt, care e pe Main, cu vaporul pina in Mainz, si paaaarca n-as crede ca ne-am mutat de pe un riu pe altul, fluvii oatevar ce-or fi ele), ca sa ma revelez din nou, ca si acum un an, ca probabil orasul Mainz tocmai de la apa Main si-a luat numele.
Am coborit de pe autostrada in Saarbrücken, ca n-aveam cash deloc si macar pentru taxele de la francezi sa fie ceva. Acolo P. s-a hotarit sa-si scoata lentilele de contact, cu care e abia in tratative de coabitare etc., si-a adus din portbagaj binoclul si solutia, capota a ramas deschisa (nici nu stiu daca se cheama capota, in fine), apoi am plecat, P. deja intrigat si pus pe hartsa ca ceee-mi tot fac astia semne si ma claxoneaza, doar n-am incalcat nici o regula de circulatie. Cind la un semafor la rosu vede un alt sofer cum se uita ciudat spre noi, arunca si P. o privire in oglinda retrovizoare si are revelatia faptului ca nu vede dungile alea de dezaburire de la geamul din spate (luneta?). Coboara, inchide portbagajul, ridem ca turbatii si plecam mai departe.

Franta e chiar imediat dupa, la o aruncatura de bats, ursuletsul nostru voiajor a salutat cu entuziasm inca o tsara vizitata (esentsial este sa ii treaca granitsa, asa am stabilit noi), una-doua am ajuns si in Cuvry, unde urma sa dormim a doua seara, am identificat casa si am pornit in pribegie prin satucele alea, in cautare de cazare pentru vineri noapte. Toate localitatile frumusele foc si pustii. Daca vedeam doi oameni intr-un sat. In Fleury in fata primariei era o harta, am oprit sa o studiem, poate-poate, si-am auzit un mieunat. Miau miau miau, raspunsul meu miau? Miau? Adica ori e o pisica, ori cineva ciudat care face misto de noi mieunind.
Era o pisica frumoasa foc cocotsata intr-un copac si ii era frica sa se dea jos de acolo. Pina la urma a bufnit de pamint si-a luat-o la goana ca apucata.
Dar! la citiva metri mai incolo era o firma cu Auberge! Iuhuuu! Am intrat, foarte foarte fain inauntru, multi oameni care mincau, am salutat si-am intrebat daca au o camera libera!
A, pai la auberge nu se doarme, doar se maninca! Ah da? m-am minunat eu. Phii ce de-a mai franceza stiu!
Ma rog, se pare ca nu-s chiar proasta-proasta, pe vremuri se si dormea la hanul oberj.:)
Domnul hangiul ne-a lamurit ca prin zona slabe sanse sa gasim unde sa innoptam si ne-a minat spre autostrada inspre Metz. Ei, cum ne-am apropiat de autostrada, l-am si ginit pe Les Tuileries (link in postul de ieri), care e la 4,4 km de Cuvry (conform gugalmeps, bun serviciu, in principiu).
La poarta erau doua stele, la intrarea in hotel trei, P. era convins ca intram doar asa ca sa ne aflam in treaba " tu stii ce inseamna doua stele in Franta? aaa trei??? ai fost vreodata in hotel de 2-3 stele? eu cred ca n-ai fost niciodata" etc. Iaca aveau si camere libere si pretu de 65 total (fara mic dejun) ni s-a parut de-a dreptul mirific. Normal ca nu ne-a dus capul sa facem niste poze de la receptie sau din restaurant, unde-am coborit dupa ce-am facut dush ca niste oameni care se respecta (si eu o mare lady, sa nu uit acest aspect!).
Phii. Dat fiind ca franceza mea de balta imi permite sa inteleg prepozitii si fromage, m-am uitat in meniu ca la felul 7, dar am pus-o pe seama lui l'embarras du choix! Ospatareasa era o doamna asiatica frumoasa si chiar doamna, cu bijuuri alb-negru, mi-a placut de dumneaei. A apucat sa intrebe clasic daca dorim un aperitiv, pe mine m-a mincat undeva sa-i traduc lui P. care s-a luminat la fatsa si-a susurat shanpaaaniii! E drept c-a durat, dar ne-am trezit cu paharele sub nas, stilati rau nevoie mare. N-am avut ce mare lucru sa traduc din meniu, ca am mai precizat ca nu pricepeam mare lucru, am luat un meniu mare si unul mic (si ne-au fraierit cu un deseeeert, dar aia e). P. a primit un antreu super dubios, dar foarte decorat in farfurie, care lui i s-a parut interesant, eu m-am bucurat ca nu am ales chestia aia. Erau nu stiu ce paste in nu stiu ce sos etc.
Felul principal: frigarui cu legume. Mi-a placut in principiu si asta e deja o chestie deosebita pentru mine. Desertul: supa de capsuni:D era un fel de piure de capsuni:PPP cu o cupa de inghetata in mijloc, ornata cu capsuni fruct (am mai precizat ca n-am de gind sa trec la forma cu pluralul in e) si cu scortisoara. Mniam!
In cartoiul ala pe care ti-l pun in brate la intrare si caruia eu ii spun meniu, desi nu stiu daca e corect, nu erau trecute bauturi. Am primit cartea de vinuri, care era mare cit Larousse-ul si arata super (repet, palmul nu era in sector, dovezi ioc). In fine, eu m-am declarat amatoare de un vin alb in dreptul caruia scria "gras" si deja mi-am imaginat ca e un fel de frate geaman al Grasei de Cotnari, iar P. a mers pe nu stiu ce vin rosu local. Dotat cu spirit de sacrificiu, le-a baut el pe amindoua, ca mie mi s-au parut groaaaaznice! Deh, n-am eu gusturi, recunosc. Phii.
Apoi am fumat o tigara la receptie, intr-o canapea de vis si era si un pian cu coada intr-un colt, am furat citeva brosuri cu zona si ne-am dus la nani. Am inchis aerul conditionat si am cracanat geamul, preferam zgomotul autostrazii. Am dormit dusi, ma rog P. a avut nu stiu ce cosmaruri si s-a visat in Romania lui '72 cind ma nascusem eu in visul lui etc. :)
.

PS n-am stiu la ce categorie sa incadrez postul asta, sarind peste faptul ca am circa 100 si deloc organizate (de categorii zic), dar mi-am zis ca mergem sa-l trec asa, gindindu-ma ca e un fel de sens propriu poetic. Pfuai ce-am zis-o.

4 comentarii:

Submit Your Blog