sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Comfortably Numb

unu la mina, la multi ani! iaca a mai trecut un an.
doi la mina, am avut cam multe spamuri lately si am umblat oleaca la setari si am impresia ca nu s-a prea putut comenta (pentru neposesorii de cont pe google). momentan este activata moderarea comentariilor si am si cuvintul ala urit antispam (pe care eu personal il urasc cu patima pe alte bloguri). pentru cine are ceva de comentat si nu se descurca, imi poate trimite mail la dovira et:P gmail punct com.

Sint in continuare intr-un mood Pink Floyd. Am tot ascultat zilele astea in winamp si azi cind m-am dus sa bucataresc am vrut sa pun mina pe The Wall (dublu cd primit in 2008 la Craciun, mare bucurie mare, marea fana din mine nu avea nici urma de album original. Bine, acum mint, adevarul e ca... uel, am s-o zic, am inca o versiune foarte foarte originala pe care am imprumutat-o acum x ani de la un cinevau si am tot aminat sa i-o dau inapoi pina nu i-am mai dat-o! Azi n-am reusit sa gasesc cd-urile mele noi, asa ca le-am ascultat tot pe alea vechi.)
Si, fiind vorba de Pink Floyd, dupa ce la inceput am ascultat casetele cu The Wall pe la case mai bune si mai dotate si le-am avut si imprumutate cu foarte multe stringeri in inima de ambele parti, de frica pentru ca eu n-aveam "scula performanta" si daca se hotara casetofonul meu sa prinda putin banda, aia eram!... auleu ce fraza, dupa aia colega mea de liceu Raluca H. mi-a imprumutat copiile ei si apoi mi-a facut si mie copiile mele. Raluca era cred de pe atunci ioghina, dar si ioghinii ascultau muzica misto uneori!

Cum ziceam, azi am cuizinat cu albumul asta dublu, dat la maxim in bucatarie si cu geamul deschis. Din pacate, nu destul de tare pentru rocherista:P din mine. Care mai si serveam al doilea paharel de vin spumos, caci de ce nu?! Si mi-am amintit o gramada de versuri si de intimplari din adolescenta mea zbuciumata. Tricoul cu o vaca de la un magazin sacand hend de mai la vale de Mitropolie, unde am intrat de x ori si am tot stat pe ginduri daca sa-l iau sau nu, avea o pata uritica, discutii despre cum sa-l colorez complet cu coji de ceapa... cind mi-am luat inima-n dinti sa-l cumpar, nu mai era. Tricoul (sau maieul?) lui Nick Mason din Pompeii (de care am zis in postul precedent) cu un fluture (cred!) la care visa fanul Pink Floyd pe vremea aia si care m-a facut sa ma uit mult timp dupa aia prin magazine dupa fluturi pe tricouri... daca si-o mai aminti azi, nu cred ca ar purta si oricum nu l-ar primi de la mine... Versurile albumelor scoase la imprimanta cu ace si stat calare pe ele cu dictionarul englez-roman linga mine (in scoala am facut franceza si germana), cam asa am invatat eu engleza... Discutiile interminabile la telefon si din cind in cind citate in engleza din The Wall de exemplu, care stirneau mirari la celalalt capat al firului... citate curajoase ale unei fete foarte timide:)... Ma gindeam ca in germana Lust se foloseste foarte foarte des... Pina azi nu m-am gindit la legatura dintre Lust-ul german si lust-ul englez. O mica scapare, nedramatica, dar n-am nici o amintire cu cuvintul asta in limba engleza, decit in titlul Young Lust de pe albumul de care ziceam mai devreme.

Titlul postului e tot o piesa de acolo, senzationala. Ca majoritatea. Cam atit acum, ca incep sa bat vag cimpii. Tocmai am citit pe wiki despre titlu si mi-am dat seama ca am vazut filmul probabil o singura data si n-am inteles mai nimic din el si nici nu-mi mai amintesc mare lucru... Next time, de pe amazon.
Ramine senzatia si dorinta de-a racni versurile si da, ma imaginez ascultind muzica asta (conceptual, asa!) cu seringa-n vena. :) Nu, n-am consumat droguri mai tari decit alcool si tutun.

LE Posibil sa fi imprumutat cd-urile mele noi-noute:) (se zice nou-noutse? nasol) unui alt mare fan ca mine, care sa nu le fi avut si sa le fi pastrat. Greu de crezut. Dupa ce le-oi gasi, sa le impachetez pe "cele vechi" si sa le pun in bagajul pentru Romanica si sa le dau inapoi, chiar daca dupa ani si ani... Mda.

Si mai LE: am scos cuvintul antispam, am lasat numai moderare.

2 comentarii:

  1. Ah! De pe "The Wall" cred că ştiu fiecare acord de chitară! Ce amintiri mi-ai trezit cu ocazia asta... Primul album Pink Floyd pe care l-am ascultat (pe casetă prost înregistrată) a fost "Wish you were here", pe la 14015 ani.

    Aveam acasă (de la ai mei) discul (vinyl) original "The Wall", dar abia prin clasa a 11-a am făcut rost de un pickup la care să-l ascult. Anul ăla ţin minte că am şi ascultat albumul în noaptea de Revelion, pe la 3 noaptea de fapt... împreună cu încă 3 dubioşi ca şi mine :)

    Pe disc erau scrise versurile, iar eu le copiasem pe foi separate şi prinse împreună ca un caieţel. Titlurile melodiilor le scrisesem imitând fontul de pe copertă, şi pe fundal am desenat pe toate paginile zidul... Evident, un Făt Frumos mi le-a cerut "împrumut" ca să aibă ceva de la mine (fiindcă locuiam în oraşe diferite) şi nu le-am mai văzut.

    Şi am văzut de curând pt prima dată Live at Pompei şi categoric aş vrea un tricou de-ala cu fluture! Şi "Meddle" e printre primele casete cumpărate de mânuţa mea, din prima mea excursie în Bucureşti în clasa a 11-a.

    Şi-ar mai fi, dar mi-e că plictisesc "auditoriul"...

    [mă scuzi, dar trebuia neapărat să comentez la asta!]

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina,
    bine-ai venit! :)
    n-am de ce sa te scuz, eu ma bucur ca ai comentat. daca doresti sa completezi cu ce voiai sa mai scrii, feel free to:)

    am impresia ca ai mai scris un comentariu (!), la postul Prima vedere primita sau asa ceva, l-am aprobat, dar nu-l vad la comentarii, ma gindesc ca poate l-ai sters dupa si mie mi-a venit pe mail...
    poate ma lamuresti, daca mai treci pe aici. :)

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog