Rick Wakeman

Cînd eram eu copil la mama:), Minolta, vecina mea de la parterul blocului vecin, mi-a împrumutat o casetă cu nenea din titlu, mi l-a recomandat cu mare căldură, că pe mine nu mă interesau numele ăstea ciudate de care nu mai auzisem. (N-am ştiut pînă acu' că are o istorie aşa de plină cu băieţii de la Yes, nici că ei îs vegetarieni.) Casetă, da, că întîmplarea se petrece în mileniul trecut!!! OMD*! Ea o avea ori de la Alina am uitat cum, din Info, care plecase în Israel, or de la cealaltă prietenă din Japonia.
Ei, şi-am făcut o mare mare pasiune pentru Rick, pe care nu l-am mai ascultat de-o grămăzimea de timp, dar cred eu că e mai bine aşa, că am mai avut pasiuni pe care le-am rulat de mii de ori (nu cred că exagerez), pînă li s-a destrămat parfumul şi-apoi n-au mai prea fost bune de nimic.
Am impresia că în perioada aia mi-am făcut eu aşa zisa educaţie muzicală şi nu regret, aşa am în amintire, că cele mai mişto bucăţi cu care mi-au făcut timpanele (?) cunoştinţă vreodată datează de atunci. Na, or fi doar distanţa în timp şi romantismul...
Orişicîtuşi :D, albumul e aici (adică ce conţine:

1.	Arthur
2.	Lady Of The Lake
3.	Guinevere
4.	Sir Lancelot And The Black Knight
5.	Merlin The Magician
6.	Sir Galahad
7.	The Last Battle)

Oleacă de Yes bonus. Aidi băi, să ne mai aducem aminte şi de ei! PS Am auzit un zvon c-o să fie un concert led zep la nişte preţuri total gastronomice! (io zic pe bune acu). Zvonu e încă neverificat.

*da' spaniolii n-au voie sau ce?!

Iaca aici este mai mult Rick, da' trebuie cu search. De la Liviu pontul.