Daca doriti sa ascultati

colinde ...

SMS-uri 6

Cine a zis ca omul obosit nu viseaza e eronat (sau ca nu tine minte, in fine).
N-am timp sa scriu si uit, dar a fost palpitant rau, cam ca un film cu Van Damme presupun (ca n-am de unde sti), cu mine si cu P. urmariti de oamenii rai prin Bucuresti si adapostiti la D., care avea un apartament cu patru camere paraginit rau si o terasa uriasa ca o a cincea camera si apartamentul lui era legat de urmatorul printr-o usa care era deschisa, iti dadeai seama ca esti dincolo pentru ca era mobila mult mai bine intretinuta.
Un Bucuresti frumos, pe modelul cartierului meu din Iasi, periferic, ceva mai mare, dar luminos.

Mai era, da' n-am timp, de aia e sms.

Vio viseaza 14

Phii ce le-am mai visat!
Fosta mea colega de liceu Suzi (care nu e Suzi din blog) isi vinduse casa (nu apartamentul, ci casa), care in vis nu arata chiar la fel la fel cu realitatea, dar oricum! Si eu cu inca doua persoane eram afara, voiam sa dormim in curte, in gradina cumva. Am vaga impresie ca acum casa ne apartinea noua, parca era si mama prin peisaj... (nu mai puteam de bogate, ce mai).
Era seara, se intunecase bine, in casa era aprinsa lumina la bucatarie si mai era un felinar ceva afara la intrare. Cele doua persoane cu care eram la aer parca tacusera, probabil le venise Mos Ene. Miscare in curte-gradina, apare sora lui Suzi, A-M, care face doua fotografii inspre bucatarie cu un aparat micut, dar destul de zgomotos, cu blitz, argintiu aparatul. Eu am facut niste ochisori mari, am tras patura peste cap si am vrut sa dormitez si eu cu incredere. A-M a terminat de facut pozele, a venit spre mine, m-a cautat (!) la talpi nitel, eu le-am tras, atunci ea a venit mai aproape, parca a vrut sa ma gidile si si-a intins miinile sa ma traga spre ea. Eu m-am intins inspre cei doi care dormeau, A-M ma tragea intr-o parte, eu nu reuseam sa ma agat de nimic.
Si-atunci m-am apucat sa mirii:) prin somn, da' destul de agitata, ca s-a trezit P. si m-a consolat.

Episodul 2 pe care il asociez unor oaresce obsesii mereu acolo este asa: eu trebuie sa iau din Iasi avionul spre Londra, ca de obicei nu am bagajul facut si nu stiu la ce ora decolez exact. In loc sa fiu gata cu impachetatul intr-o ora maxim doua, eu intii golesc valiza, apoi bag in ea la marele fix ce nimeresc, haine noi, haine murdare, paf valiza plina. Incerc sa ma organizez, sa pun intr-o borseta pasaportul si biletul de avion si banii, le trintesc si pe astea in valiza, mai pun o cutie in bagaj in care erau o veioza pliabila faina, niste suporturi pentru perie de dinti si sapun si inca ceva. Imi dau seama ca totul e total (!) haotic, ca nu mi-am luat nici un dictionar (aveam o bursa, pardon!) si nici o carte. Iau la nimereal trei carti semi subtiri si le inghesui si pe alea.
Imi mai trebuia un taxi si ca de obicei n-aveam de pe ce sa sun. In sfirsit da mama telefon de pe mobil la un sofer de taxi pe care-l cunostea, care e asa de marcat de faptul ca l-a sunat mama, ca incepe sa-si destainuie sentimentele pentru mama si eu ii fac ei semne intreaba-l daca ma duce la aeropoooort!
Urmeaza goana dupa taxi-uri, ba imi si abandonez bagajele intr-un refugiu gen statie de autobuz, in care ma intorc repede si totusi cetatenii operasera mai repede decit mine, in fine, le regasesc, ascunse tot in statie intre alte bagaje, tot n-am taxi, aflu parca de la Adi ca desi zborul meu e la 17:15, ma pot totusi imbarca (?) pina la 17; mai sint vreo doua minute, mama lor de taxiuri, cumva ajung la aeroport si iar nu-mi gasesc diverse, gen bilet, pasaport, bani... :-s

Se trezeste P. in acest moment critic, eu ma bucur ca am scapat de nebunia din vis si-mi spune ca si el a avut un cosmar! Ca murise sotul nu stiu cui si eu i-am spus lui sa se duca la vaduva si s-o consoleze! Si el s-a impotrivit, dar l-am constrins (ce suflet generos zace-n mine!), a vorbit cu vaduva, pina la urma au avut si-un aa contact, da? Si el a fost total nemultumit si a vrut inapoi la vio a lui (adica eo!), moment in care vaduva s-a suparat si m-am suparat si eu, in vis.
Asa ca l-am linistit ca sa nu-si faca griji, ca nu-l trimit niciunde. Dupa care mi-a venit intrebarea oare n-a vrut sa-mi comunice altceva cu asta? :D
Dar am indoieli, era deosebit de matinal momentul.

Dupa care Vio ia somn. Nu mai viseaza de A-M, nu mai viseaza de avion Iasi - Londra, viseaza de avion Bucuresti - Londra si tren Iasi - Bucuresti. Scenariul se repeta indentic (unde-i bagaju, unde-i biletu, unde-s flintele, unde-s pistoalele etc. etc. etc.), iar n-am taxi, trebuia sa iau trenul de la capat, de la prima statie, tren care era ca un tramvai, avea multe statii in oras. Am ajuns cu greu aproape de statie, am vazut trenul in gara, mecanicul de locomotiva in locomotiva, taci ca-l pierd chiar ca pe ultima suta de metri (bine, trenul trebuia sa fi/e plecat de muuult timp, dar na), inhat bagajul (deodata transportabil de o singura persoana vag plapinda adica eu) si incep sa alerg Marion Jones direct pe linie in fata locomotivei, paf, urc pe prima usa, Bucuresti? ca si cum ai intreba in tramvai asta merge in Dacia? si da-i bice, trenul pleaca, era Bucurestiul. Avea decit un vagon, (eu fac misto cu decit-ul, stiu ca nu-i corect, da m-alint, nu va faceti griji!) nu era plin ochi, am fost privita cu slugarnicie si vaga ura, n-am inteles miscarea, am auzit zvonuri, ca toti directorii din judet dadusera telefoane sa ma astepte trenul, deci eram o super-piloasa. In vagon erau doar bursieri, m-am asezat linga un flacau relativ timid, care s-a oferit sa-mi si dea o patura ceva (numai sa nu-l caftesc banuiesc). Si, ce surpriza, iar nu-mi gaseam bilet pasaport bani.
Asta era duminica.
Luni am coborit frumusel in statie in Podu-Ros (de tramvai), unde era un bar (pe locul librariei si al magazinului lotto, pe partea cealalta a cofetariei cu pestisorii acadica) unde roia toata floarea Liceului National (io vorbesc de floarea lui cind nu era colegiu, da?) plus Facultatea de Litere, era plin plin de fete, inclusiv pe fata cu par lung lung si cret si ochelari cu rame cu fluturasi (:DDD) am vazut-o cum statea singura la bar si bea un suc cu paiul (asteptindu-si probabil ursitul), d-ra D.P. Bun si deci toata suflarea s-a uitat spre mine ca uite-o nebuna iar s-a-ntors, oare s-a aminat zborul ca si-a uitat ea ceva acasa? Si eu m-am indreptat carind valizele aaaa exact ca Cleopatra micuta de mine, in locul Bahluiului erau o sumedenie de linii de cale ferata si o statie cam intre vechiul Podul de Lemn si Podu Ros, mi-am dat seama ca mi-a cazut fularul maro deschis de la git si m-am intors sa-l caut.




Oare ursitu meu e ala timidu din trenu-tramvai? Era cam pirpiriu asa... :D

Des choses 13

Am lucrat luni seara, marti ziua si marti seara. Sint super terminata. Am aflat intr-un final ca azi sint libera, printr-un concurs de imprejurari. Exista dreptate pe lume! (Si proprietarul s-a apucat abia pe la 10 de hodorogit, dupa ce m-am dus ieri la el dupa-amiaza si i-am spus ca vreau sa dorm 1/2 ora si ca il invit sa-si gaseasca de lucru mai putin zgomotos.)

Se pare ca trebuie sa ne mutam simbata. Hm. N-am chef, n-am energie, n-o simt.

Si luni si marti m-a apostrofat sefa de seara ca miros a usturoi (ieri mi-a zis ca put a usturoi). Asta cu public. Ma rog, poate ca luni avea dreptate cit de cit, ca servisem o pizza cu mai putin de 24 de ore inainte, dar ieri chiar a exagerat. Asa ca pe miine preconizez un adevarat festin antivampiric, s-o calc pe coada. Adica pot sa inteleg c-o deranjeaza, dar poate sa mi-o spuna altfel si nu pe post de buna ziua vio ce mai faci sa-mi bage puti a usturoi (cum ziceam, ieri chiar n-aveam de la ce). Dar poate are ea detector si poate ii sare in olfactiv mujdeiul ala puternic de l-am servit in Tudor in concediu in iulie, mai stii?

Ieri la jobul unu zbira de serviciu mi-a dat bonjurul si mi-a spus ca mi-au simtit lipsa simbata seara. Era sa ma ia cu lesin, gindindu-ma ca poate mi-au facut o surpriza si mi-au bagat ore suplimentare si eu n-am fost pe faza. La petrecerea noastra de Craciun...
A, asta era! Ce petrecere de Craciun, ca sintem in noiembrie?!
Pai daca nu cititi afisierul!
Cum sa nu, am citit anuntul de vreo patru ori (si cum petrecerea cadea cind mi-ati aprobat concediul, n-avea sens!) si de fiecare data am vazut ca e noiembrie.
A, nu. Ei, pacat, a fost foarte frumos, va asteptam la anu'.
Asteptati-ma. Pa-pa!

Tinarul rapitor din imaginea de mai jos este una din redescoperitele mele antipatii, joaca la Bayern Muenchen si in cheama Daniel Van Buyten (e belgian). Va rog sa-i remarcati cautatura crunta si freza deosebita. Multumesc, multumesc.

Micuta spargatoare in proza

Conform graficului, am coborit in fata casei aproape adormita din taxi, am descuiat usile (am avut cheile la mine, da!) si am vrut sa intru in camera, dar am avut o mica problema, la noi, pe linga toate belele, mai cad si clantele, asadar clanta din afara picase, pe dinauntru (picase cind usa era deschisa, era deci in camera). M-am opintit nitelus pe ciotul care ramasese iesit, nici o urnire, mi-am zis o, oare e o patura in sufragerie, ca sa dorm pe canapea?
Totusi m-am hotarit sa incerc niste smecherii gen iarba fiarelor, cum spalasem ieri o groaza de tacimuri, facind curat in sertarul cu pricina, mi-a venit ideea sa dau lovitura cu doua lingurite de latte macchiato (?) pe care le-am bagat in urma aia de miner si paf, a functionat!
Asadar am dormit tun pina cind a inceput o super uruiala pe la 8 si-un pic si-am crezut ca e 4 ceasul, i-am injurat pe vecinii de deasupra, intorsi ieri din Turcia si pusi pe carat mobile, in fapt total inocenti, taranetul fiind proprietarul care nu stiu ce bibileste (!) in apartamentul de dedesubt, de ma tem ca ori o sa-i cad eu lui in cap, ori or sa-mi cada mie vecinii peste fizic...
Oricum, gagiul isi face treaba cu daruire, dobitocul, pardon.

Des choses 12

Si ca sa-mi bat recordul de posturi intr-o zi (nu ca as sti cite am scris pina acum, dar totusi cred ca n-am mai scris cinci pe zi) si sa anticipez astfel probabil o perioada de tacere (ce mai stiu sa ma vind, phii!), o sa ma emotionez din nou pe tema limbii germane.
Nemtii sint un popor foarte pasnic, ei nu injura de mama (adica foarte rar apare sintagma fiu de curva, care e groaznic de exagerata, in rest, au de-astea pasnice, cu rahat, cur etc.).
Cel mai mult si mai mult imi place, dupa ce ca ma super enerveaza, cum traduc ei filmele in general americane. La nemti dureaza foarte mult pina ce doi colegi de birou isi spun tu, desi e la mintea cocosului (sau la mina cocosului?!) ca ei de mult au depasit etapa respectiva cu dvs. ma refer, colegii ma refer din nou.
De asta ma emotionez in mod deosebit cind intr-un film de actiune (parca in ala cu Sylvester am percutat ultima oara faza, dar e super frecventa) doi barbati la un 45 de ani se injura cu sete si unul din ei trinteste plin, da' plin de ura:
-Sie Wichser!
adica
-Dumneavoastra labagiule!!! (observati ca in romaneste se traduce cu mai multe semne de exclamare.)

Cam atita am avut de zis.

Micul dejun

A, vai, cum era sa uit sa ma laud!
Simbata am reusit in sfirsit sa sar in haine de strada imediat cum m-am trezit, l-am intrebat pe P. ce pofte are, o simtea de bulcute, oua si mustar (ca restul era in frigider), m-am linistit cind l-am vazut ca se uita la tv, m-am facut deosebit de frumoasa in oglinda (adica m-am pieptanat etc.!) si-am plecat la magazin.
Unde m-am invirtit cam jumatate de ora si am cumparat prima oara in viata de la raionul de brinzeturi cu vinzatoare (ca este si unul cu autoservire). Apoi m-am dus infipt la o tanti care era bagata intr-un frigider si am intrebat-o unde au scobitori, aia a indraznit sa-mi raspunda ca n-au, moment in care m-am foarte ofilit. Caci planul meu mirific era sa fac niste nebunii ikebana:P cu scobitori si brinza. Si ma temeam ca o sa-mi iasa doar o mare brinza.
Am mai cumpara o pariziana (franzela!), kiwi, un cocktail de fructe si nu mai stiu (nimic dulce!).
Am gasit, dupa lungi cautari, si scobitori, la alt magazin; am venit acasa, P. era tot in pat, i-am pus in vedere ca se vor intimpla niste chestii foarte nasoale daca-si baga nasul in bucatarie si m-am retras sa concep opera de arta. L-am asigurat ca nu dureaza mult!
Ceea ce trebuia sa fie conform cu realitatea, dar n-a fost sa fie.
Pentru ca intii m-am muncit o groaza sa desfac porcaria de cutie de scobitori fara sa ma trezesc cu toate pe jos, apoi am facut o excursie in camera sa iau pix, hirtie si-o foarfeca si sa repet amenintarile catre P. in caz ca imi calca pragul, am spalat niste cutite, am inghesuit diverse chestii de pe masa intr-un colt mai incapator al mesei, am desfacut conservele (erau doua), am spalat strugurii (de astia uitasem), am taiat coltul parizianei si l-am mincat, am taiat sase felioare de piine si le-am si injumatatit si mai complicat a fost cu brinza in sine.
Oricum a mai aparut si niste sunca in sector (rezerva lui T. din frigider a fost atacata) si au rezultat niste scobitori care in principiu incepeau cu un fruct (strugure, mandarina, cireasa interpretata de P. ca rosie! (leguma), o chestie alba interpelata cu da asta ce-i? (para din conserva, ca doar nu-i ceara!)), se continuau uneori cu sunca, urma obligatoriu un fel de brinza din cele 6 (brinza cu nuca, Muensterkaese, Pave d'Affinois, Brie, o brinza de capra si o brinza albastra daneza (cu mult mucegai adica)). A, si la capatul de sus aceste chestii au avut un mot de hirtie cu numele lor si un numar sau doar acel numar sau nimic, la ultimele trei feluri de brinza, ca trecuse jumatate de ora, opera mea nu prea arata cum imi dorisem eu, nu stiam cit de incintat o sa fie P. de programul artistic si mi-am zis sa siufi, gata, i-l bag pe git, faca ce-a vrea.
Zis si facut, P. a ramas cu gura deosebit de cascata, a ras totul dintr-o suflare, a venit cu mine in bucatarie sa pregatim portia doi (eu doar degustasem lingind cutitul inainte de a-l spala), care portia doi a mers la preparare mult mai repede, ca-mi trecuse stresul.
Si am impresia ca am mai mincat la vreun ceas dupa inca o portie de brinza.
P. a declarat ca a fost cel mai grozav mic dejun pe care l-a devorat vreodata, ceea ce eu am inghitit urgent!
Mari boieri, pe bune!

Des choses 11

sau ce s-a mai intimplat (deci Pennac pas encore, pardon).

S-a intimplat ca mi-a adus P. niste sosete foarte groase si foarte cule (pe a caror talpa scrie 42-46), care-mi vin, pentru ca nu se potrivesc marimile tura asta, motiv pentru care l-am banuit ca si le-a luat lui si mi le-a pasat mie, ceea ce el nu recunoaste, oricum mie mi-au placut la nebunie sosetele, le-am purtat doua zile (ups!), tin foarte cald si sint si ochioase. Sau, ma rog, erau, ca acum nu mai sint chiar noi.
M-am gindit cu aceasta ocazie sa ma imbrac intr-una din fustele de tiganca de m-am muncit sa i le arat lui Suzii in webcam si nu s-a vazut mare lucru, ele fiind negre, sa-mi trag sosetutele (sint pina la genunchi, negre cu vreo doua dungulite de puchitei rosii, o nebunie!) si sa-mi fac poza. Dar e cam complicat, asa ca a ramas in stadiul de proiect.

Am primit a 3a oara consecutiv scrisoare acasa de la biblioteca, please aduceti inapoi dvd-urile si cartile imprumutate. Care dvd-uri nu le-am vizionat deloc (adica le vazusem inainte), iar cartile le mai bibileste P. in pauze, ca-s de invatati limba romana. Oricum fiind acum mai multe articole, a crescut si amenda, fapt care ma bucura peste masura. De asemenea tot oricum de cind imi amintesc am platit la amenzi la biblioteci de-mi este de-a dreptul imposibil sa-mi amintesc cite etc.

Ma tot uit in nenorocita aia de harta si nu vrea sa-mi mai dea bubite, asa ca in mod sigur iar m-a faultat de ceva deosebit si anume avusesem o vizita din Antigua si Barbuda, s-avem pardon, asa am vazut si eu unde se afla pe harta si capitala Santa Lucia (parca). Cica nu, St. John's, sorry.

Am mai povestit pe undeva (parca la vremea aia nu eram activa cine stie ce in blog-ul asta) cum am primit de ziua mea de la Angela (nume de cod), mama lui P. (nume de cod), o perna, pentru ca el i-a dezvaluit (!) intr-o convorbire privata (!!) cum ne batem noi pe perna lui cea mica. Si am lansat la apa zicatoarea N-am nevoie de-o perna mica, moment in care cu toata increderea si forta si mai ales dragostea se extrage de sub capul lui P. perna lui preferata. Bun, lui i-a placut la inceput perna mea mai mult, asa ca eu am ramas la a lui. Ideea era de fapt ca pe cind isi aseza aseara pernele, am avut o strafulgerare-n corazon, ce ma fac daca i se face pofta de ciocolata, nu i s-a facut pofta de ciocolata, asa ca inca nu stie (daca nu s-a uitat in cos) ca bomboanele Mozart pe care i le-am cumparat eu lui cu dedicatie le-am terminat tot eu, ieri, cind el nu era acasa. A!!! mai am una in geanta, pe care mi-a dat-o el s-o am la munca s-o maninc acolo si sa ma gindesc la el. Si eu doar m-am uitat la bomboana si pot s-o maninc acum: >!
Cit sint de dragalasa!