Căni 1

Cînd am postat filmele revoluţionare cu proba la webcam-ul cu microfon al mamei, am observat din comentarii că v-au plăcut cănile.
Aşa că, dat fiind că nu ducem lipsă de căni, o să încerc, în măsura în care-mi va reuşi, să prezint publicului amator cănile noastre.
Să vedem ce iese.






Astea sînt cănile cu Simpsonii, după cum vedeţi. Le avem de la începuturi, ca să zic aşa, luate de mine dintr-un magazin de mobilă din care P. a cumpărat nişte cuţite.
Gluma mea preferată e, cînd cineva foloseşte cana cu Bart, :
"Vezi că ai un fir de păr în cană!"

Sper să vă placă.

Cum i-a plăcut motanului cartea (jpg)

Am avut o groază de probleme cu upload-ul fotografiei ăsteia;):D, nu i-a plăcut computerului unde am salvat-o (undeva în vio/blog/poze iaşi tralala). N-a vrut şi pace, l-am chemat pe P. să mă depaneze, s-a uitat asemănător cu poza de mai sus şi pînă la urmă i-a venit ideea să le mute pe pozele altundeva tot pe E şi a mers.
anceput serealuuuu

La zi

M-am trezit aiurea, am visat că P. era suspect de cancer la plămîni (asta tre' să fie influenţa ultimelor lecturi, plus fumatul meu), mă durea şi gîtul, sîntem amîndoi prinşi de răceală, gripă, ce-o fi, el mai tare, eu mai slăbuţ, oricum, cred c-o să mă trîntească şi pe mine, mişto e că de vineri reîncep munca, ce-o fi, om vedea. L-am rugat să mai stea puţin cu mine în pat, m-am alintat adică, na, visasem urît, nu i-am zis ce, că nu-mi era a vorbi.
Apoi s-a oferit să facă ceai, s-a întors urgent, nu avem apă, se repară nu ştiu ce şi cînd e gata reparaţia, se opreşte căldura. Vai ce m-am mai bucurat! Vasele erau nespălate (ca de obicei), dar mă deranja aşa un pic că nu m-a dus capul să fi făcut duş aseară, să fiu azi ok. Eram totuşi fericită că nu e ziua de spălat pe cap, că mă făceam de-o minunată baftă, azi fiind ziua cînd mă aştepta un posibil angajator cu scrisorica de intenţie. Cred că-i făceam o impresie deosebită dacă mă vedea jegoasă, dar în rest, descinsă de pe-o copertă de revistă, nu alta. Revistă de-aia mişto, nu ştiţi voi, că nu ştiu nici eu.
P. a zburat plutit spre alimentară şi-am băut ceai din apă minerală. Ei da! Planificam să mă spăl aşa şi pe dinţi, cînd iaca a venit apa şi a fost şi caldă!

Tot cu P. la firma respectivă, l-am cunoscut pe şef, foarte mişto, ne-am întors, ne era foame. P. era întors o dată de la răceală, doi, nu-i merge nu ştiu ce la nu ştiu ce componente şi-a comandat el de pe net.
Aşa că m-am simţit şi m-am dus în bucătărie. Unde ştiam cum e... Mi-a venit ideea să fac o omletă cu nişte şuncă! Deşi planul era să scot tot din frigider şi să înghesui pe masă, m-am simţit eu creativă!!!
Ca dovadă, am prăjit şunca, s-a lipit, aşa cum era de aşteptat, toată de tigaie (iubesc tigăile scumpe!!!), am scos din cofraj trei ouă, le-am pus mai încolo pe masă, să nu cadă, Doamne fereşte!, am depozitat restul de 7 în frigi, cînd închideam uşa, un ou valsa romantic şi-a căzut cu un triplu Lutz şi dublu Touloup fix pe jos, a, măturasem fix înainte! Normal că s-a spart, că doar nu ne jucăm aici de-a căzutul!
Am mai scos un ou, le-am spart şi eu cu chiu cu vai şi, culmea, de data asta n-am avut coji amestecate în conţinut, am dres-o de-o omletă, a apărut şi P., a cules oul de pe jos în direcţia găleată, eu meditînd încă dinainte la "care-o fi cea mai bună metodă de a-l "strînge"?".
Cam asta ar fi, a, m-a lovit aşa, noroc că ştiu cu precizie că-mi trece repede, un elan vag de şmotru. Aşa că am cules un făraş de praf din baie (e minusculă, am mai zis) şi am ridicat toate celea pe sus şi-am şi spălat! Doar o parte, care acum s-a şi uscat, dar eu a trebuit să scriu aceste rînduri de mare gravitate.
Revin.

Luminiţa, mon amour°

O, da, citesc de rup în ultima vreme şi, ca de obicei, tot în ultima vreme, din anumite motive, nici mie foarte clare, întîi zbîrnîi puţin netul să văd ce-a mai zis lumea despre şi-abia apoi mă-ncumet să scriu şi eu. Bine, acum mă-ntreb ce, că încă nu ştiu prea bine.

Bun, cum am mai văzut şi la alţi foarte distinşi cititori, cînd pui mîna pe Luminiţa*, nu prea ai cum s-o laşi şi mie mi s-a întîmplat idem, fapt deosebit de mirabil pentru mine, care şi la Cum mi-am petrecut vacanţa de vară am stat o săptămînă, deh, boală veche. Ei, de Luminiţa m-am apucat aseară la tv (am vrut să mă retrag în pat, unde în mod clar aş fi adormit instant (cred), dar la protestele lui P., care se uita la nu ştiu ce piraţi, m-am concentrat în mod spectaculos lîngă el pe canapea. Apoi tot am ajuns în linişte în pat şi cam după un ceas am luat somn, dar eram deja trecută de paj 90, care pentru mine e vai, ieşit din comun şi cine nu mă crede, poate să mă mai scutească.)
Cam atît despre nemaiîntîlnitele mele performanţe.
A, n-am mîncat azi pînă n-am terminat-o şi mai nasol e că venise P. lat de la doctor cu reţeta-n dinţi şi l-am liniştit că imeeediat mă duc să-i iau pastilele, după ce rezolv cu ultimele doişpe pagini (mă rog, am mai băgat şi prefaţa, că doar nu mă controla).

Rezumatul cărţii se găseşte pe net, pentru cine este interesat, aici mi-a plăcut cel mai mult, este de altfel din prefaţă (textul Despre dragoste şi alţi demoni cu Cezar Paul-Bădescu de Paul Cernat).

Habar n-am cît am înţeles din carte şi n-am reuşit să găsesc un interviu cu autorul din Opinia Studenţească, ba l-am găsit de două ori, dar n-a mers link-ul niciodată. Eniuan? Help!

Deşi sînt o mare bîrfitoare (!!!), puţin îmi pasă dacă e pe bune ce se întîmplă în carte, ce m-a interesat pe mine a fost coerenţa povestirii, căreia eu n-am ce să-i reproşez. Nici măcar în partea "credincioasă", atunci cînd apare jocul cu cititorul, păi pe Luminiţa unde o lăsaşi, nene? ** Ah, da, ai dreptate, stai că mă întorc şi la ea...
(De aici poate că rezultă că n-am înţeles nimic, doresc o minte luminată care să mă lumineze şi pe mine. Mersi.)

Problematica o ştiam, în mare. Încă nu mă prind dacă e bine că citesc uneori nişte "cronici" dinainte sau nu, mă gîndesc că da, că iaca mai devin curioasă şi apoi citesc (cîteodată) şi cartea în cauză.
Dar avînd deja oarece gînduri despre, aveam şi nişte aşteptări. Ca şi la precedenta lectură, m-am temut mai mult decît era cazul. Cazul meu, logic. :P
Dacă nu e un roman, ci doar un text pe hîrtie, :P, nefiind de dragoste, ce e? Ne interesează? Eu îl văd ca pe mhhh o autopsie a unei relaţii (a se băga la cap că eu am venit cu asta, da?), facută detaşat de unul din(tre) protagonişti.
A, nu iau partea niciunui personaj, căci mi-au devenit simpatici amîndoi. Naratorul (sau alt termen apreciat de critica de specialitate) nu mi s-a părut inuman în (mhhh) portretul pe care-l face Luminiţei, aşadar pentru mine niciunul dintre ei nu apare monstruos sau mai ştiu eu cum.
Nu cunosc de nicio culoare care au fost intenţiile autorului cînd şi-a ales subiectul textului, am zis mai devreme că puţin importă dacă s-a întîmplat pe bune ce povesteşte el acolo, la modul speculativ (care sper că-mi este permis!), mă gîndesc eu aşa, fără prea multe dureri de cap, că probabil că şi eu aş fi făcut la fel (watch and see!), adică dacă tot s-a terminat într-un fel, am o şansă nu chiar la îndemîna oricui să "mă descătuşez prin scris" (mhaha). (Aş dori să apelez la bunăvoinţa Dvs. să nu fiţi deosebit de cîrcotaşi cu ultimele rînduri, declar solemn că nu ştiu foarte foarte clar ce vreau să spun şi în loc să mă las păgubaşă, o las fix aşa.)

Cît am citit eu cartea asta, m-am hlizit de nenumărate ori şi doresc să aduc complimentele mele cele mai sincere autorului pentru visul cu tatăl ei, cînd apar personajele Smell B şi Mel C (care chiar avea freza, pardon pălăria în formă de melc (parcă, vezi **)) şi secvenţa de la biserică atunci cînd el, ă, personajul adică, descoperă cum îşi fac enoriaşii cruce "cu împămîntare" (ghilimelele pe bune de data asta!). În rest, multe fragmente la limita dintre comic şi tragic (o da!), cu căminele, spitalele, "specialiştii" şi mult iubitul şi stimatul nostru cler şi dacă am uitat ceva, pardon.
I-am băgat lui P. cartea sub nas la prima apariţie a germanei în text, anume la "spritz mich***" (pardon din nou), adică uite băi ce cărţi sexoase citesc eu şi tu te uiţi la piraţi, la care el a făcut nişte mega ochi şi eu l-am lăsat în ceaţă.
Mi-a plăcut a doua întîlnire cu germana, în contextul explicării de către Cezar (!) a coşmarului Luminiţei, cu heim, unheimlich şi Heimat (dacă nu mă înşeală memoria!). (nu cred că am gîndit vreodată că-s din aceeaşi familie lexicală, my bad.)
Un mic reproş am de făcut. Cînd reproduce "graiul" moldovenesc, mi se pare că, poate dintr-o vagă necunoştinţă de cauză, Cezar Paul-Bădescu (păi da, el, cine altul?!) exagerează puţin. Sau or fi typo-uri. Urmează să scociorăsc după un exemplu, fără să am pretenţia după aia că ce să spun, am idee cum se vorbeşte într-un orăşel din nordul Moldovei!

"- I-auzi, tu! Vrea sî si ducî sî si spovedeascî !..." (pag. 155)
"- Ia spuni! m-a îndemnat el. Începe cu celi mai greli." (pag. 165)
"(...) Da, şî trebuie neapărat s-o iei di soţie. Nu mai puteţi sî mai traiţi în aşa di mare pacat. Ia sî veniţi voi la mine sî vă cunun!" (pag. 166)
În primă fază m-am mirat de folosirea "a"-ului în loc de "ă", dar am mai meditat aşa oliecuţîcî şi aş înclina să cred că e uzual. Daaar!
(ex. 1) Vrea sî sî ducî sî sî spovedeascî (părerea mea)
(ex. 2) Începi cu celi mai greli (idem)
(ex. 3) Da, şî trebui neaparat s-o iei di soţii. Nu mai puteţî sî mai traiţî în aşa di mari pacat. Ia sî veniţî voi la mini...
Pe de altă parte, habar n-am dacă cititorul din sudul ţării are şanse să înţeleagă mari lucru din dialectul ăsta vietnamez. Da' aşa am ţinut eu musai morţiş să aduc în discuţie (??) aspectul.

All in all, că iar m-am lungit de am uitat că mai aveam şi alte treburi (am de scris o scrisoare de intenţie (în germană, dar la fel de bine putea să fie şi-n serbo-croată, că tot la fel de tare mă trăgea inima la ea)...), Luminiţa, mon amour mi-a plăcut tare mult, cap-coadă, ba am şi regretat puţin că n-am decît o carte a acestui autor pe care abia l-am descoperit (în volum, da? şi e drept că nu prea-s la curent cu actualităţile...), cred (multe) că stilul în care e scrisă lasă cititorului dreptul de a-şi alege o variantă de interpretare, modul lejer (cum îl văd eu, adică detaşarea (parţială)) mi-a permis să zîmbesc de multe ori la fapte grave, dar, o dată lectura încheiată, n-aş zice că am băgat-o pe Luminiţa la sertar.

°Cezar Paul-Bădescu, Luminiţa, mon amour, editura Polirom, colecţia "Ego. Proză", 2006, 228 pagini, 17,95 lei
*prescurtarea titlului cărţii, da?
** încă nu mi-am depăşit lenea, să mă apuc să colecţionez citate pe bune, aşa că le deformez din capul meu, cît mă ţine. Sper să nu mă dea nimeni în judecată. În caz că da, la data de azi mi-a fost spart contul de pe blogger, pe parola mea.
*** doar pentru cine interesează, o traducere ar fi "dă-ţi drumul pe mine" :D, bineînţeles, nu cunosc contextul!!!

S-a terminat vacanta lui Luca*

Sincer ma mir ca n-a aparut in compunerea lui Luca si "a venit vacanta cu trenul din Franta", caci mi-a placut inserarea de citate din lirica romaneasca actuala (ma refer aici la suferintele lui Kiti cu "vrei sa pleci dar nu ma nu ma iei.
Adica la mare." si inca vreo doua asemanatoare, parca recunoscusem ceva de fetele alea doua blondi. Cu y, ok.)
N-am pretentia ca o sa scriu ceva original, in fond, deja s-a scris o groaza pe tema asta si din groaza asta am citit si eu unele, decit ca nu pe toate.
Pentru cine totusi nu stie, Luca este un copil care a terminat clasa a 4a, este in vacanta si find foarte harnic si cuminte, s-a si apucat de tema de vacanta, care anumea este compunerea cu titlu Cum mi-am petrecut vacanta de vara.
Compunerea si si cartea are ca la 360 de pagini care innumara patru capitole adica iunie iulie august si septembrie. Stilul e foarte adegvat genului imbratisat (!!!), doar ca e asa mai haios pina pe la pagina 100 cind desi mai ma-m ris, totusi ma-m ris mai putin dupa aia. Dar decit deloc.
(Pardon, n-am pretentia ca-l imit cu talent pe Luca, dar tentatia e prea mare, mai ales ca si senzatia e fresh. Dar voi sa ma iertati, caci am inima curata!!)

Cum s-a mai zis si pe ici si pe colo, o componenta importanta a cartii este umorul. Umorul luat asa simplu este vrajala, cum zice si naratorul, parerea mea daca ma-ntrebati, este caci umorul in sine trebuie luat in consideratiune dimpreuna (ah, ma enervez singura ca scriu cum scriu) cu limbajul folosit.
Ce mi-a placut mie in mod cu totul si totul deosebit este caci folosirea unor expresii care i s-au potrivit de minune cum ar fii:
au tipat ca din gura de sarpe veninos, cobra
sau au tipat ca din gura de sarpe veninos, cu ochelari (chiar despre Luca insusi in persoana, daca nu ma insel)
si apare si sarpele veninos, cu clopotei, nu va faceti griji.
Mi-a mai placut si cum cineva face pe alcineva cu Oua si cu Otet! si cum unii nu mor de tot din prima, mai dau intii un pic din picior. (:D:D:D)

Oricum, de la o bucata incolo, cind mi-a devenit clar ca nu e chiar asa de hihihi cartea, m-am bucurat sa mai am ocazia sa zimbesc din cind in cind la cite-o expresie foarte reusita, din ce citisem inainte pe net, mi-era cam frica ca o sa ma plictisesc cind incepe sa o ia el pe aratura desi inca nu incepusera muncile agricole de toamna, dar nu a fost cazul.
Pentru ca mi-a fost asa un fel de Mila de Luca ca lui saracu copil ii cam era foame si nu se nimerea nimenea sa-i dea ceva de cind a murit mamaia-sa care-l obliga sa manince si in rest ii mai dadeau oameni omoriti in hamburgar si ce mai stiu eu.
Serios, mi-a parut rau ca toti voiau sa-i fure compunerea si ca pina si mama cu tata lui s-au despartit si si-au si pasat pisica care era Luca ca de la 1 la altu.

Recomand sincer. Pare super izi de facut, dar cum vedeti si voi, e complicat de fapt.

*T.O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Polirom 2007, editia a 2a, 372 pag., 32.95 lei

PS cum il cheama pe te o bobe asta de fapt? e pseudonim? e un fel mai cul de-a scrie teo? P. si-a dat cu parerea si-a zis ca-l cheama tu bobi, adica to bobby, if iu nau uat ai min.
Hai pa! :)

Concediul continua

Cum timpul trece si in plus s-a si stricat tasta m la laptop si nu mi-am taiat unghiile de vreo trei saptamini, n-am ce sa povestesc, adica ar fi multe, o noutate senzationala ar fi ca am terminat Russendisko a lui Wladimir Kaminer care mi-a placut, normal, doar ca am indoieli ca voi scrie mai mult despre, esential este ca mi-a redat increderea in sansa supravietuirii povestirii in lumea actuala;). Si ma prepar sa-l termin pe Ma cheama Luca si am scris ce-am facut in vacanta (adicacartea lui T.O. Bobe), basca mi-am luat un costum de gagicacare a fost scumput, dar se la vii.
Un ultim video pe iutub se tot aploadeaza, caci nu este frumos sa nu scrii nimic si nici macar un video de pe iutub sa nu pui.
Plus ca am vazut ca daca pun videouri, primesc comenturi, asa ca mersi. Asa ca tineti-va:)

Ce-am patit

lasati singuri acasa nesupravegheati si prinzindu-ne ca putem sa ne filmaaaaam, ne-am apucat sa facem niste probe de microfon, ne-ntelegeti. si apoi ne-am ris ca tembelii, vazind ce fermecatori sintem si am zis ca sa va rideti si voi, ca poate stiindu-ne priviti, ne mai controlam si noi:D:D





din pacate nu stiu de ce s-a defazat vag sunetul pe iutub, da speram sa puteti sa savurati calitatea deosebita si continutul ridicat de informatii din filmele puse la dispozitia dvs.
ps. dam premiu daca ghiciti cine-i vio si cine-i P.!!! :P

Miaurile lui Vio pe iutub

Mi-am facut cont si le-am facut vedete. Acu' dau la tot cartieru:P:)



:>>>>
PS Pisica e aia cu mots gri pe nas si este obeza, caci s-a confirmat ieri la consult. Asa ca am renuntat s-o mai castrez, suflet de mama ce ma aflu.
Miau!!

Frida~m

Fiindca-s la mama, nu ii instalez caractere romanesti decit la cerere espre.
Am fost azi si m-am dezvortat, asta inseamna divortat da ma alint.
Am ajuns pe la 8 jumate, ca m-am trezit tare greu si dupa ce-am bintuit printr-un sediu eronat si am vorbit cu o avocata care m-a linistit, ca daca is prezenta, nu-mi mai trebuie dovezi ca domiciliez in tari straine (pe care le aveam, dar netraduse si nelegalizate), m-am asezat pe o banca in fata salii de judecata namba~r uan (da, exact ca discoteca din tineretea mea se cheama sala asta!).
I-am dat semeseu exului "nr 20", aia eram noi pe lista, amuzant e ca numarul dosarului e 17083 care are o oarescare legatura cu bartdeiu lui, mi-am zis eu, iar pe lista mai sus era o domnita dorin violeta cristina sau asa ceva cu 2004x unde x e numar, cristina era in plus, si un a la dorin in minus, in rest eram eu, inclusiv data nasterii. Chiar m-am gindit o secunda sa vezi ca nu mai pot de citata in instanta ce sint:D...
Cind ma gindeam daca sa scot o carte sau sa ies la o pipa, a iesit din nambar uan un tip pe care il stiam de citiva ani, ii dau imediat datele de contact. L-am salutat din incheietura miinii (pai nu?) si mi-a zis ca acu e avocat. Am mers urgent la el in birou la juma de centimetru de unde eram, l-am sunat iar pe ex, tu haide ca avem avocat, vino urgent pliz.
Domnul avocat a facut o mica hirtie, a venit si exul dupa ani si ani si a mers rapid toata treaba. Doriti sa va divortati? O da.
Numele anterior? O da.
Alte doleantse? O nu.

Pe domnul avocat Marius-Dan Maxin il gasiti la avocatmax@yahoo.com . Am si nr. de mobil, la cerere.

PS Nu am divortat de P., care nu este sotsul, este concubinul:D:D:D:D:D!
Domnul avocat este din Iasi, nu stiu daca se deplaseaza si in afara localitatii, dar de ce nu? Incercati. O mostenire? ;;)

Patru nunti si o inmormintare

Stiti filmul?
In seara de simbata, in episodul de pe acasa de la Gilmore Girls, bunicul lui Rory ajunge in spital si e operat si e ok.
Am fost simbata o groaza pe drumuri, legate de varu-meu care s-a insurat cu S., civil la 12:15, apoi religios la 17:00 (si ceva, daca ma intrebati pe mine), de unde am fost dati frumos afara, ca mai urmau trei nunti si era tirziu (ma rog, mai fusese si una inainte cel putin), afara ploua, am decolat rapid, la nunta dinainte am apucat sa-l vad pe profesorul meu de istorie din liceu, domnul Buznosu, salutari! :), la restaurant am ajuns tirziu, ca n-am vrut sa fim primii!!! asa ca am fost aproape ultimii:), unde pe la 1 si ceva mi-a zis vara-mea (sora mirelui) ca a murit bunicul, iar la 5 si un pic mama si nana-mea (mama mirelui) au luat trenul de Bucuresti, de unde vor pleca mai departe spre Medias, unde luni e inmormintarea.
Nunta a fost foarte foarte faina.
Casa de piatra!

(Dumnezeu sa-l ierte!)
(A murit joi, un Oscar pentru maica-mea si nana-mea, care au stiut de atunci si nu s-au tradat deloc. Bunica-mea (prima sotie a lui bunicu) ar trebui sa afle azi pe dupa-amiaza... Sper sa suporte fara tensiune foarte marita stirea...)

Don't

miss
that!
or
that!!! (am descoperit-o mai tîrziu, îmi place la nebunie muzica, imaginile sînt bestiale, părerea mea, vocea tipei foarte faină, la text n-am fost groaznic de atentă...)

Song

Is it dirty
does it look dirty
that's what you think of in the city

does it just seem dirty
that's what you think of in the city
you don't refuse to breathe do you

someone comes along with a very bad character
he seems attractive. is he really. yes. very
he's attractive as his character is bad. is it. yes

that's what you think of in the city
run your finger along your no-moss mind
that's not a thought that's soot

and you take a lot of dirt off someone
is the character less bad. no. it improves constantly
you don't refuse to breathe do you

Frank O'Hara

Cu leapşa-n freză de dimineaţă

Rezolvaţi următoarea problemă.

Ah, ce leapşă simplă!!!!
Ce carte/cărţi am început şi n-am terminat (ultima/-ele).
Doar de anul ăsta? (Fac şi eu ca Samantha din SATC cînd îşi face primul control HIV din viaţă şi doctoriţa o întreabă cîţi parteneri a avut şi ea numără vag pe degete, se încurcă, mai stă se mai gîndeşte şi se uită nedumerită la doctoră Vă referiţi la anul ăsta?)
-într-o vagă ordine cronologică Adriana Bittel Cum încărunţeşte o blondă (nu e nimic în neregulă cu cartea asta, la fel cu următoarele, doar că, după cum se va vedea, e ceva în neregulă cu mine, pentru că încep şi nu termin...); Simona Popescu Exuvii; (Ionuca dă cu barda) Ioana Pârvulescu În intimitatea secolului 19; Gib I Mihăescu Zilele şi nopţile unui student întîrziat, Tigrul monden (antologie de nuvele); o carte pe care i-o fac cadou lui P. şi-a trebuit s-o ţin sub altă carte, ca să nu mă surprindă (se cheamă Micul ucenic vrăjitor şi e, cred, fantasy şi pentru copii, da' drăguţică aşa); Wladimir Kaminer Russendisko pe care mi-am cumpărat-o ieri şi am servit vag şi e la fel de mişto ca şi nevastă-sa (chiar aş avea vaaaga bănuială că scriu la patru mîini).

Ultima carte citită integral cred că este Toate pisicile mele Olga Kaminer. Am scris despre în august, sînt jalnică ştiu.

Aşa că mi-a ieşit bine la testul ăla cu ce fel de cititor sînt... book snob!

Cadouri (post lung, mă tem!) (1)

Cînd plecăm noi spre Iaşi, anume vineri, e întîmplător ziua lui P. Am stat o groază la taclale zilele astea cu Angela (maică-sa), i-am vîndut ponturi cu ce-ar vrea şi ce n-are P. Ea n-a putut să facă acelaşi lucru, dar aniversîndu-se ei aproape unul de altul calendaristic, am extras nişte informaţii cu cam ce şi-ar dori dumneaei.
S-a făcut sîmbătă, P. s-a fofilat pe ogorul muncii, am rămas singură cu cadourile, OMG!! Am sunat-o cu neruşinare pe Angela şi i-am zis deeeci ziceai că vrei o lumînare roşie şi o vază de sticlă mare.
Ea a zis da.
Eu am zis altceva?
Ea a zis nu.
Eu am plecat în tîrg (la fel şi ea, să cumpere ultimele cadouri pentru P., după ce-o informasem unde se găsesc).

(Mă scuzaţi, momentan servesc şampanie (din sticlă).)

Am făcut un tur de magazine, era cam 17 ora, unele se închideau la 18, magazinul vieţii mele unde aş dori să locuiesc, Buttlers, la 20. Am ajuns şi unde trebuia să fie ea, voiam s-o iau de-o aripă şi să-i cumpăr dorinţele cot la cot cu ea. Nu era!!! Am răscolit magazinul de cîteva ori (patru etaje...), am sunat-o pe mobil de x ori, n-a răspuns.
M-am dus la magazinul de flori (îmi dăduse ea pontul cu lumînarea de acolo), erau unele cu aromă, care ea a zis clar nu, şi unele urîţele, dacă mă-ntrebaţi pe mine, în formă de stea. Cu ultimul suflu, am mai apăsat o dată pe redial, a răspuns!
Unde umbli?
Păi tocmai am terminat acolo şi sînt vizavi.
Ah, fir-ar, că te-am căutat de mi-au ieşit ochii!
Da' ce s-a întîmplat?
Tu ai idee că la noi în oraş sînt cel puţin 30 de feluri de lumînări roşii????
Nu...
Mhhh. O lumînare în formă de stea te arenjază?
O, da, ar fi minunat! Dar nu-ţi fă griji, ai încredere în tine, că eu am încredere în gusturile tale!
.... :-SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

Am luat steaua şi o farfurie suport pe măsură (în formă de steeaaaaaa), am mai intrat în magazinul de vaze, unde nu m-am extaziat, am venit acasă, am tras o pipă, m-am uitat vag la meciul etapei (în fine, o emisiune de folbal) şi am purces spre Buttlers. În trecere am ciocănit pe la vecinii de dedesubt, care n-au deschis.
La cel mai meserie magazin din lume erau vaze căcă (pardon) lău. Da' cam toate aveau un defect micuţ. Aşa că le-am luat la rînd şi aşa am ajuns la unele cît căldarea. Am pus iar mîna pe ceololar (ce bine e să ai abonament) şi am sunat-o pe Angela, care era acasă şi-a răspuns.
Ce faci, ţi-era dor de mine, am întrebat eu mega-relaxată.
:D a zis ea.
Bun, să trecem la fapte, te arenjază o vază de 30 cm înălţime şi cam 24 cm diametru? Cilindrică?
Adică încap lejer 30 de flori în ea, a întrebat ea.
Eu am fost de acord.
Ar fi cam mare...
Da' una pătrată aşa, de 25 cm e ok?
Ar fi minunată.
Ok, ciau!

Am cumpărat de acolo două vaze, una pătrată şi una cilindrică mai micuţă, plus o sferă foarte colorată de la nu ştiu ce indieni din nu ştiu ce americă (e în contra ştresului, o scobîlţîi în palmă şi brusc eşti mega relaxa), başca un ornament de brad (să se asorteze cu lumînarea roşă) în formă de ţurţure, mîncavaş (m-am îmbătat, clar).
Pe la o bucată de noapte a apărut şi P. acasă, i-am etalat achiziţiile, a fost foarte încîntat şi mi-a mulţumit de mii de ori (!!) că m-am ocupat de cadouri (din banii mei, haha!), cu precizarea că ţurţurele arată ca un penis.
I-am spus şi eu a mia oară că n-are nicio treabă, că n-are gusturi şi alte asemenea, ne-am culcat şi urma să ne prezentăm a doua zi la Angela la micu dejun. Cum mai era planificată şi o masă festivă seara, am luat în calcul să împachetez cadouaşele mai încolo...
P. s-a trezit devreme, a halit vag, s-a retras iar vag pe canapea şi-a decretat mă duc la muncă, nema dejeoneu la maman, am rămas eu să comunic vestea. P. mă întrebase dacă nu doresc să mă ducă totuşi la maică-sa cu maşina (ea locuind în satul vecin la 3 km distanţă).
Să vezi că P. a plecat în ale lui şi noi am mîncat deja şi deci scuze şi vă dorim poftă bună!!!
Dar nu e vorba doar de mîncare!!!
...!!!
Ideea era să fim împreună!
Ei, atunci mă spăl pe dinţi şi vin!!!

Operaţiune care mi-a luat ca la 30 min, am plecat cu limba scoasă, pe drum am găsit o florărie deschisă de unde am înhăţat trei trandafiri în culori diferite (şi o frunză încă verde de pe drum), am ajuns, i le-am pasat şi am întrebat-o da' o vază mare aaaai?
Nu, s-a hlizit ea!
Holbîndu-mă eu foarte discret prin locuinţă, am descoperit una pătrăţoasă idemă cu ce urma să-i dau seara.

Reacţia ei seara a fost e o vază minunată, dacă nu mi-ar fi plăcut, n-aş avea-o acum în dublu exemplar!!!