Epitaf

Ah, Gramo, ce mi-ati facut!
Am mai primit cite-o intrebare de ici de colo, vrei leapsa? Nu, mersiii, nu asta!
Da' acu, finc-am dezbatut deja de-aseara subiectu, declar ca ce-a scris Zaza mi-a placut (era o chestie mega-gramaticalistica latineasca de genu "nu eram, am fost, nu sint") si mai declar ca nu dezvalui ce-a zis Suzi ca scrie.

Io groaznic de originala doresc sa-mi scrie pe-o parte niste versuri de la King Crimson:P, iar pe cealalanta
Venin Videanu Coduludavinci.
Iar la cap sa-mi cinte fluieras de os, da?

Considerind epitafurile sinistrele asa si avind eu nainte de trezire un vis cu morti:S:S:S, nu doresc sa pasez pisica nimanui. Da daca cineva chiar tine mortis, pliz!

Indiana Jones

S-a stabilit la nivel inalt ca plecam la munte!
Telul nostru a fost aici in zona, Herzberg, 591 m inaltime, asa ca, s-avem pardon, ala e deal toata ziua si toata noaptea, deci sa te cocotezi pe el e floare la ureche, clar!
Intilnirea 1 la 11 fara 10 in curte la DD, unde Catharina inca nu ajunsese (caci trebuia sa se spele pe cap, sa fie fermecatoare in padure), Flavio facea casa, asa ca io a violat corespondenta si-am scos revista duminicala de vag scandal si informatie BILD si am lecturat in grup. Apoi am plecat. Eram 6.
Ca la 10 minute mai incolo am ajuns la Rainer si Minou, unde s-au servit niste cafele, eu am baut apa, desfacind cu mare entuziasm sticla direct pe parchet... Au un apartament foarte misto, m-am declarat fana.
Ei, si gata, plecam de-a binelea!
Ne-am apropiat de zona cu vegetatie serioasa, am trecut un piriias si-am mers o gramazimea pe marginea lui. Fiind noi 9, s-au facut grupusoare de cite doi si eu am ramas la urma, ascultind nestingherita la domnu zen (cu cite o ureche).
Asta a fost asa, lejereanu. Si-apoi am inceput sa urcam si nesimtitii din fata au bagat un mega ritm, de parca ne cauta apocalipsa si fugeam de ea, nuj cum sa zic, oricum eu am zis ca-mi dau duhu si alta nu.
De fapt simteam si-un fel de ravaseala de la ochi, cu tot jocul de lumini si umbre, ba ochelari de soare pe nas, ba nu, zenul zbintuindu-se in stinga si dreapta si ametindu-ma, uitat doar in jos, sa nu-mi rup gitul, incit am renuntat la ochelari si la spinzuratoarea de la git si-am cerut pauza. Minou s-a miluit si mi-a dat o pastila de dextro energy si mai incolo o ciocolatica mars light parca. A fost mai bine. Dejeonasem o piinica, deci nu eram la capatul fortelor, dar ceva a fost.
La pauza mea de dulceturi, restul de 8 s-au dedulcit si ei cu cite-o sticluta de Jägermeister si au ramas in formatia asta pina la capat (eu fiind o doamna si in continuare nepunind gura pe tarii, mai ales in situatia fizica deosebita in care ma aflam; gurile binevoitoare chiar au opinat ca poate de aia nu-s in forma, ca n-am servit intaritorul, dar nu le-am ascultat!!!).



Cind imi mai revenisem, am facut o alta pauza, de cel putin un sfert de ora, ca se apucase sa toarne de mama focului, iar super haioase faze, trei umbrele, haine de ploaie, P. cu pantalonii siroiti grupa mare, iar Flavio, cel mai experimentat dintre noi, imi place sa cred, a scos un ploverasi alb la care Rainer a opinat direct ori te imbraci ala, ori cu un burete, cam tot aia e. Si-a avut dreptate.



Wilko stia tot felul de scurtaturi, ne demonstrase asta mai devreme, pe cont propriu, asa ca in momentul cind ne-am hotarit sa ne urmam drumul facindu-i in ciuda ploii si-am ajuns intr-un loc unde se desparteau cararile, eu am fost in jumatatea care l-a urmat pe el, a fost destul de abrupt, dar a mers, printr-un piriias (de ploaie probabil) si P. a fost de parere ca daca stia ca e ca-n Indiana Jones, poate se ducea cu ceilalti.
Pe care i-am asteptat la intersectia urmatoare, veneau toti cu limba pe umar, drumul lor se pare ca fusese mai lung si mai greu! Hihi:)


Asta se vede de sus de la restaurant, nu chiar spectaculos, dar probabil ca pe vreme faina e chiar frumos. Aerul era chiar imbatator si din loc in loc erau brazi taiati si mirosea fabulos (!!!) a rasina.
Ne-am primenit, ne-am uscat, am mincat si baut cite ceva si m-a luat o stare de somnolenta cum nu m-a mai prins de citeva luni. Am rezistat eroic si nu m-am atins de deliciul celorlalti:

(cele care ard sint din Meum athamanticum, cele din mijloc sint din Potentilla erecta (mor de ris la numele ultimei plante!)).
Drumul de la intoarcere a fost chiar parfum, Rainer si Flavio tot miriiau sa mergem cu taxiul sau cu autobuzul, ne-am intors tot prin padurea, frumos. Nici n-am facut decit o pauza si aia la marea arta. Dotarile au fost la Flavio in rucsac in Flachmann si la Rainer, care a avut vreo 4 feluri de whisky si chiar si paharele. Asa ca s-a servit pe parcurs, ca sa fie veselia cit mai mare.
Aproape de final trei dintre noi au avut un alt tel, asa ca ne-am despartit, restul de 6 mergind pe o terasa foarte faina unde ne-am potolit setea datorata caldurii excesive si am mai petrecut citeva ceasuri bune, pina ne-a luat foamea si-am halit cu totii, eu decizindu-ma pentru o salata super super faina de care imi amintesc cu mare pofta si bale curgatoare la aceasta ora (13:45):P


Si-apoi, ca niste eroi care au salvat lumea, am chemat un taxi care ne-a dus in Null Zwo (o crisma de linga casa) unde am incheiat ziua, eu aproape adormind, P. franjuri de la atitea intariri. Intr-un final a aparut si Wilko iar, scapat de la intilnirea cu matusile lui de 85 de ani care joaca intr-un bar carti si servesc si ele tarii.
Concluzia zilei ar fi un panseu pe care mama lui Flavio l-a emis, fiind gind la gind cu bucurie cu mama lui Wilko:
Wow! Deci faceti alpinism duminica! Ce frumos, v-a venit mintea la cap, ca deja ma ingrijorasem, altceva nu mai auzeam de la voi decit folbal si crisma!

Per total, o zi super super faina in care-am ris o groaza (inclusiv cu lacrimi). Evident, planuri marete sa continuam aventura. Haha!

Socoteala de-acasa

Cind i-am spus lui Suzi joi ca ma duc sa ma culc, nu glumeam. Doar ca am citit vreun ceas si-apoi m-a lovit constiinta la modul ca citeam si ma tot intrebam in capul meu care aude voci daca chiar nu misc nimic din praful din camera.
Ei, pe la un 17 aproximativ, am descalecat din pat, am pornit radioul, m-am facut foarte comoda in niste bulendre exotice si-am pornit pe deal in jos, sa aduc aspiratorul la locul faptei.
Era Smokie in radio, s-a oprit brusc cind mai aveam de urcat cca patru trepte, am tot asteptat sa zica aia ceva. Pornisem si-o masina de spalat intre timp, adio curent!

Ma uit pe geam la apartamentul de vizavi unde proprietarul inca mai renova nu stiu ce, cobor sa ma uit la tabloul de sigurante (ca vitelusa la poarta noua, ca doar nu stiu sa fac diferenta intre sigurante bune si decedate, sa fim seriosi, adica stiu ca e foarte simplu si atit;) ), il vad pe mester in curte, deschid vag usa si-l intreb de sanatate. Nici el n-are curent si chiar ii trebuia. Mie-mi spui?!?!?
Stam la taclale si tigari in curte vreo jumate de ora, timp in care se preumbla prin sector juma de cartier, aflam ca e picata si strada principala, mai precis magazinele inchid chiar, desi e inca devreme. Inclusiv pravalia mea a fost in bezna, mi-a adus un binevoitor la cunostinta.
Si deodata paf! Se aprinde becul pe hol, masina de spalat reincepe treaba, io zic pa si fug sa profit de cit mai e si inca e lumina!:)
Termin de desprafuit camaruta noastra, imi prepar niste galetuse prin baie cind constat cu o nespusa bucurie ca iar s-a oprit agentul electric. (asa-i zice?)
Ma deranja doar ideea in sine, ca aveam de smotruit manual, fara curent, dar as fi preferat sa-mi gighile radioul in mod placut urechile.
Iaca suna ceololaru!
De la banca sint! Puteti vorbi sau v-am prins intr-un moment nepropic?
Vai e propic de numa, ca n-am curent! Chiar, sunati de la sediu?
Da!
Adica aveti curent?
Da!
(Mama voastra, pardon!)
Na, si-am stabilit sa le fac o vizita sa ma analizeze pe ultimu an si sa-mi mai faca niste planuri sfatuitoru meu personal, la care eu sa-i zic invariabil nu ma intereseaza momental, apoi eu semnez si plec.
Pana doi a tinut putin si apoi nu s-a mai oprit deloc.

Cind a aparut P., l-am pus in tema ce pericol ne paste si ce conspiratie de mare calibru s-a pus la cale, poate nu vedem finala la supermodel, ca moarte de om fac!
P. s-a dus pina la magazin (pe care eu il credeam inchis) si a cumparat niste diverse, afisind un zimbet cam cit televizorul de mare.
;;)?
Ce-i! (eu)
Ia uite ce ti-am aduuuus;;)
A, da, uite aici ce-am citit eu azi dupa-amiaza (inainte de-a ma baga in pat, sa fim intelesi!)

Imi cumparase adica revista de birfe cu vedete, pe care avusesem marea grija si inspiratie s-o achizitionez si eu, normal.

Chestii cu roti

Telefonul suna, e Kai, a avut de curind o operatie la ambele talpi (?) si e-n scaun cu rotile pentru cca 10 zile. Ne roaga sa-l impingem prin tirg. Spre tirg il aduce taica-su.
Noi tocmai am terminat de papat la greci, masina a tras chiar in fata, iesim, il luam pe Kai in primire, taica-su zice pa si da sa plece. Masina (lui Kai) zice pas. Nici o miscare din partea motorului. Citeva incercari, tot nu si nu.
P. se ofera sa aduca masina lui si sa o tracteze pe grevista.
Apare P., leaga masinile, tatal lui Kai nu prea vrea sa deplaseze masina in starea in care se afla, aproape n-ai cum frina si volanul se invirte foarte greu, in plus nici becurile nu merg, sa semnaleze celorlalti sa fie atenti.
Intre timp apare si-un prieten de-al tatalui (cica nu stiu ce mester de ocazie, care culege motoare de avioane (sincer ma intreb de unde, dar ma intreb doar acu, cind scriu postul asta), le desface, le bibileste si apoi le asambleaza la loc.)
Nenea da si el o cheie, neam, scoate cheia, inchide portiera, inchide masina, noi ne uitam putin cam intrigati, acu daca nici nu se mai deschide, o mai conduce mos craciun, clar. O deschide, o mai inchide o data, o redeschide (!), da sa porneasca motorul si, supriza, masina merge!!!
Kai tocmai ce-si facuse calcule cu cam cit l-ar costa reparatia si cam cit ar dura, acu e rezolvat.
Asta ne-a costat per total cca 45 minutele.

P. pleaca sa duca masina acasa, ne intilnim in fata la gelaterie. Adica Vio il impinge pe Kai la deal, o mare distractie!:) Dupa lupte seculare mai lungi de cinci minute, iaca virful, uite-l si P. la colt cum se uita la noi rinjind si tragind din pipa.
Ce ticalos!:)

Apoi am stat frumos la o masa si-am baut vin si caipirinha si ca niste nesimtiti ce sintem am facut tot timpul misto de Kai, care parcase la capul mesei, comentind cu restul de cunoscuti care au trecut pe acolo toata seara ca nu stim cine e nenea asta, i-am dat bani si tot nu pleaca de la masa noastra.
Apoi Kai s-a dus acasa pe jos, ca n-a avut chef sa astepte autobuzul (pe jos, adica pe rotile lui). A ajuns cu bine, ca am vorbit la telefon dupa aia.

Mi-a fatat porcul!

:>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Asta am primit eu azi, foarte pe neveeee. Iuhuuu! Nu e asa mic ca-n poza, are 512 MB, nu e nici urias, l-am umplut cu muzica si acu dau din skip de-mi tremura mina, ca n-am fost niciodata in stare sa selectez multe chestii care sa-mi placa la nebunie in orice clipa. Hihi!
Si desi-s la computer si nu-mi plac castile chestiunii asteia, stau chinuita si ascult la jucaria rosie.
:>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
!!!!!!!!!!!!!!!!

Sa mintim poporul

S-a terminat! Noul super-model al Germaniei este roscatica Barbara si ma bucur sincer pentru ea (de parca ar ajuta-o cu ceva).
Bon, deci vreo ora jumate au tot fost cele trei finaliste, apoi a iesit una si anume Hana, care era ultra mega mare favorita (si e si misto) si mi-a revenit pulsul c-a ramas roscata si cu Anni (care nu e musai pe gustul meu, dar mergea la o adica).

Au tot trimbitat ca e live si lalala si a fost, adica a fost dintr-un studio foarte frumos, dar n-a scris o clipa in vreun colt ca e live. Sapind eu dupa emisiune pe net sa va dau un jpeg cu cistigatoarea, iaca am gasit ca se stia dinainte cine a cistigat, a fost in cursul zilei de azi, dar nu acum citeva minute sa fim seriosi (18:09)... Si is vag dezamagita dar si incintata ca n-am stiut dinainte.
Inainte de secunda finala, P. m-a intrebat cine cistiga, i-am zis ca Barbara (doream eu), el a zis ah fir-ar sa fie, si eu tot asta voiam, acu tin cu Anni!
A tinut degeaba!

Si acum e o emisiune live (haha!) si are si sigla in colt cu live, ce chestie si urmeaza sa apara Barbara si desi prezentatorul ma calca pe coada de i-as da numai ciocanete in freza, stau s-o vad.
Vai ce pasionala sint!
Ma las de urmarit alte emisiuni din astea cu suspans, sper sincer!!! (noroc ca alea cu popstaru nu ma pasioneaza de nici un color. Si nici cu danseaza cu perechea ta.)

Mai voiam sa va zic ceva, dar e tirziu, poate miine. Phii!

Pe youtube.

Colectionarul de rezerva

1. In fata firmei lui P. era azi parcat un Ferrari. Toti catarati pe geamuri si cu balele la plimbare. La intrebarea da cui apartine jucarica, a, unui sef. E colectionar.
Adica cum, e colectionar? (am mai vazut noi dulapuri ticsite cu miniaturi originale si tot felul de accesorii de firma, sa fim intelesi).
Pai are vreo trei Ferrari.
Aha.

Si-or oftatara cu totii.

2. Seful direct al lui P. s-a dus la plimbare cu bicicleta duminica. Foarte organizat, n-a fost luat prin surprindere cind a facut o pana pe dealuri. A scociorit in trusa de la purtator, a scos o camera, a chinuit-o pe (oare cum se cheama? geanta???) chestia aia metalica, a tras cauciucul si s-a apucat sa dea la pompa. Camera zacind cam de mult timp in trusa, ventilul cedase de plictiseala si n-a mers. Asa ca l-a cules nevasta-sa de pe dealuri. Seful era destul de ofilit.
P. s-a gindit sa-i puna sare pe rana si i-a comentat:
Asa-ti trebuie, daca n-ai fost pregatit, un parasutist are intotdeauna o parasuta de rezerva in caz ca nu se deschide prima.
Seful : ?!?!:O!

*** Imediat incepe finala la supermodelu germanicii! iuhuuu! hai steaua:P

Doua

"Desavirsindu-si, de la sine, opera de uzura, clipa de clipa, viata ne va uzurpa, oricum, de iluziile desavirsirii si orgoliul unicitatii... asta ne invata, iarasi si iarasi, inteleptul Will." (pag. 110)

"(...) ridicind privirea, am dat de figura senina a Ioanei, o poeta amica, recent intoarsa dintr-o calatorie la Paris. A inceput, prompt, sa-mi vorbeasca despre frivolitatea francezilor, decaderea literaturii franceze. Provinciala frustrare si megalomanie le traiam mai toti scriitorii din Est. Superficialii nostri colegi din Occident, feriti de suferintele si dilemele socialiste, erau incapabili, asa ne placea sa credem, de opere comparabile cu necunoscutele noastre grandioase scrieri complicate, tragice si obsesive, fidele adevaratei literaturi." (pag. 124)