joi, 12 martie 2009

Foame

Cind am fost prima oara cu P. in Romania, am ajuns si la prietenii mei actualmente bruxellezi, la vremea aia ieseni. Gazdoiul a stat putin cu noi, apoi a decolat la ziar, doamna a ramas la niste taclale, noi eram relativ pe fuga. Totusi am avut timp sa ii prezentam lui P. schimbarile de dupa '89 din vietile noastre, pe care le cam stie orice roman de virsta mea si mai mult (io aveam 11 primaveri la ora aia) si cred ca sint destule carti care surprind perioada asta.
Oricum, noi, care-am copilarit fara MTV si McDonalds, am primit la gramada mai toate "minunile tehnicii" si ne-am obisnuit cu ele. P., nascut in '71, a avut mereu tv color. Primul tv color l-am vazut in '89, am avut abia in '95, mai merge si acum.
Aceasta fu introducerea, urmeaza cuprinsu fara deznodamint.

Am luat trenul de la erport, cu caciula-n freza, cu fularu preparat, in tren 30 de grade lejer. Citeodata ma simt in trenurile astea fix ca-n Romania, cind mergi sutele de km si ori e caldura pornita in plina vara, ori sint 9 grade iarna, ca ai aer conditionat si nu stie nimeni sa umble la el (sau o fi rea vointa).
Oricum, in general schimb cu trenul spre casa la gara centrala din Frankfurt. Iarna e frig de-ti ingheata singele-n vine, am impresia ca e mai caldut daca iesi din gara decit sa stai in gara subterana.
M-am prins cu timpul ca daca trenul nu are intirziere, mai pot merge doua statii si iau de acolo trenul spre casa, unde oricum e mai cald, si trenul vine mai repede. Cum ar veni merg doua statii dus si doua intors care initial doar ma departeaza de casa, diferenta e ca stau in trenuri si nu congelez in gara centrala.

In seara asta am coborit in centru deci, mi-am pus fesul si fularul si, avind 10 minutele de asteptat, am urcat la mecdonals si mi-am luat un meccican! Minuscul si dulceag.
Mai calc pe la mecdac si-mi iau placinta cu mere, deh, tot frustrare din tinerete, cind mecdacu era restorant cu figuri si eu nu prea aveam ce cauta pe-acolo. Am incercat si-o "punguta cu fructe", bunicele, da aveau conservanti, asa ca o data mi-a ajuns.

q.e.d.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Submit Your Blog