joi, 8 ianuarie 2009

Post thrilleros!

Pentru multii mei fani carora nu le-a ajuns inca la urechi ca io mi-s mare meseriasa pe la aeroport, iaca le zic acuma in clar: is!

Acu fo citeva lunisoare, sa fie 2-3-4, au aparut la diverse afisiere si pe diverse usi din erpor si de prin tirgu frankfurtez doo minunate postere cu cap de afis 1 si cap de afis 2, doi neni cautati pentru diverze chestii foarte dragutele legate de therrhorhismu international. Io m-am cam c***t pe mine vazindu-le pozele alea asa ziua-n amiaza mare, cu timpu chiar s-au cam rarit afisele, m-am mai relaxat.

Azi o frecam linistita in drum spre job, citeam din cartea mea cu evreii (da, tot ca melcu) si oricum is vag precauta linga cine ma asez (mai ales acu de cind iar se razboiesc, na), asta daca-mi permit luxu sa-mi aleg locu pe care sa imi postez posterieuru. Bon si la un monument dat mi-am ridicat ochisorii din carte si-am vazut pe un nene (in tren erau mai multi neni, deci total neinteresant), apoi mi-am rescoborit ochisorii si mi-am vazut de ale mele. Am ajuns la statia dorita, am aterizat la job, colega-mea voia sa decoleasca mai repede, am tinut-o-n friu cit ma duc io intr-o fuga la
-banca
-supermarket
-posta
-depozit
(nu mai merge propozitiunea la, da o lasam)

Iara bon, rezolvasem cu banca si nu mai mergeam cu super suma chesh si-n numerar, dau sa pedalez spre supermarket, cind colo nu se mai poate pe drumu clasic, ca nuj ce reamenajeaza, asa ca am luat-o pe celalalt drum pe unde m-a dus capu, pe peron directia frankfurt (garile din erport sint cumva "incorporate" in marele ansamblu arhitectonic, deja cunosc peisajul urban), am ajuns, am cumparat, acelasi traseu la intoarcere, cu deosebirea ca haleam foarte incintata din pirjoala calduta pe care-o achizionasem!

Dau sa urc scarile rulante, tipul din tren le cobora, s-a uitat in oglinzile laterale, m-am holbat si eu, vag la mine, mai mult la el. Mi s-a facut vag tirsa, m-am dus la primul afisier unde banuiam io ca mai e un poster, m-am holbat si m-a luat un vag tremurici: ori is io chioara rau de tot si ma si lasa memoria dupa 3 secunde (s-a vazut si la case mai mari, n-as fi chiar asa de surprinsa), ori nenisorul era chiar puiutul cautat de dinsii.

M-am dus mai mult moarta decit vie la cutia postala, apoi m-am cocotat in depozit de unde-am cules o geaca, am facut o pauza de-un pipi deosebit de necesar in momente de criza si-am ajuns cu intirziere la locu de munca, cam paliduta asa (nu c-as fi eu foarte colorata la figurina, mai ales cind ma mai si dau cu zmacu de rigoare aproape alb, chiar oare de ce ma dau fix cu coloru ala??).

Am intrebat-o pe colega ce-ar face in locu meu, interzicindu-i fuarte ferm sa sa rida, c-o caftesc de nu sa vede! Ea a zis daca ej sigura, suna la pulis.
Ei, si-am sunat. Si-au venit doi meseriasi si le-am pove marile mele aventuri si apoi dupa ce-au plecat de tot (voiau sa mai vina o tura, da n-au), mi-am dat seama ca am turnat si niste verzi si uscate. Anumea ca am apreciat inaltimea individului, or io l-am vazut in tren pe scaun, deci tre sa fii super meserias parerea mea sa zici creca e ca la 180 185 asa de naltut si solidut... si a doa oara l-am vazut pe scarile rulante, el coborind io urcind deci iara greu.
Si aspectu doi m-am prins ca cunfa puteam zicea cu egzactitate cam :D la ce ora l-am vazut a doa oara caci aveam bonu de la magazin unde e ora platii, deci mai faceam o tura traseul si vedeam cit mi-a luat.

Oricum am avut o zi de rahaaaaat si pe drum spre casa m-am uitat in 15 mii de parti si vailei cind am ajuns acas am razincuiat usa si am tras jde mii de jaluzele.

Fir-ar, ce vremuri traiesc!

PS Asaaa de relaxata is, ca iar nu am nici cea mai vaga idee dac-am incuiat magazenu, da cum nu e prima uara cind habar nu am acest aspect (prima uara a fost pe 2 octobre aprocs, cind am venit acasa apruape bocita si l-am sculat pe tata lu P. care m-a dus cu masina la erpor si-am verificat si era incuiat!!), ma bazez si eu pe experienta si ma culc relativ linistita sperind caci totusi am. Daca nu, am imbulinat-o, dar sa speram caci nu.

12 comentarii:

  1. Noah, asta da intalnire de gradul 3 :| Brrrr...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. asta numa'lu'Vio ori lu' Suzi i se poate intampla,parol!
    Pe de alta parte constat ca ai devenit nemtoaica in toata regula, numa'vecinii unui amic mai sunau la politie de cate ori venea la amicul asta varul lui, tirist cu trasee prin Germania.Al carui mijloc de transport adapostea, in viziunea vecinilor, mitraliere, bombe, praf sarin si alte alea care ar fi produs bum bum pe aeroport, se presupune.Tipul cu care te-ai intalnit este un biet functionar cadastral recent parasit de sotie, sa stii!

    RăspundețiȘtergere
  4. ionuca,
    daca nu m-as fi prins ca e tipul din tren poate as fi fost vag mai relaxata, dar venind noi impreuna pe drumul pe care eu il strabat teoretic zilnic, m-am simtit cam obligata, ca poate l-or prinde si mi-o tremura nadragul mai putintel... adica nu ca ar fi un motiv de nesunat la politsie doar pentru ca ala poate voia sa faca vreo glumita la vreun avion/terminal/etc....... !!! ptiu, Doamne fereste!

    Monico,
    mi-am amintit ca probabil am mai sunat de doua ori la politsie cind eram cu exul in masina, o data ii sarise unuia din fatsa tseava de esapament pe autostrada si cum se patruleaza sanatos, probabil l-au oprit la prima iesire...
    si a doua a fost intr-o noapte tot pe autostrada cind ne-am nimerit in spatele unui accident in lant pe autostrada si cred ca noi l-am declarat, sa anunte la radio sa se circule cu mega prudenta in sector si sa vina mesterii sa culeaga victimele... am fost atunci foarte fericiti ca nu stiu ce uitasem acasa si ne-am intirziat drumul cu citeva minutsele foarte pretioase, cine stie daca n-am fi fost si noi altfel prinsi in accidentul ala monstruos...
    de fiecare data am fost copilot si cum nu prea ai voie sa vorbesti la telefon la volan fara hands free si cum eu vorbeam germana vag mai bine, a picat pe mine norocul. oricum cei cu care am vorbit au fost bucurosi de informatii de fiecare data...

    RăspundețiȘtergere
  5. Duamna vio, io va-ncurajez. Mai bine sunatzi pentru un fleac, decit sa nu sunatzi pentru o chestie majora.
    Traiasca activismu si spiritu civic!

    Duamna Monica, de ce jicnitzi Dvs. pe duamna vio si pe duamna suzi, care ele sint fete prevazatoare si civice si suna? E clar ca Dvs. sintezti o duamna optimista si vedetzi numai binele din om. Noi nu sintem totzi la fel de norocoase, ce sa facem? Scuzatzi de reprosha.

    RăspundețiȘtergere
  6. viziteaza`ne blogul.
    acesta este un site pamflet.
    garantam multa distractie.
    http://rockulti.blogspot.com

    echipa rockulti

    RăspundețiȘtergere
  7. Bine ca sunt io norocuoasa, duamna Vera, ca tocmai am vazut la banca un poster cu vo 10 indivizi din aia care te ataca pe strada, iti cer cardul, te duc la un bancomat sub amenintarea pistolului sau iti cer PIN sa scoata ei banetul si apoi iti taie o ureche, semn de viata pentru sotul pe care il suna si il anunta ca te-au rapit si sa bage niste bani intr-un cont anume.Si m-am apucat sa retin mutrele alora si sa vad daca nu cumva portarul, femeia de serviciu sau soferul unor prieteni e printre ei, sa dau si eu telefoane si sa ma baricadez in cort!

    RăspundețiȘtergere
  8. Monica - Pai, trebuia sa faci un photo cu cellu la afishu cela, sa te duci acasa si sa-i compari pe viu, la naturelu gol.
    Da erau goodlookingi? Saracii, intzelegi, provin din familii dezorganizate.
    Oricum, fii vijilenta, ca nu-i de joaca!

    RăspundețiȘtergere
  9. oh, vio, te rog, nu o lua razna! cam naspa ce-i drept. n-a cam dat un semn. mai bine mai tirziu. hai ti pup dulshi.

    RăspundețiȘtergere
  10. E a doua oara cand iti citesc articolul si ma apuca rasul. Deci, efect garantat. Sper ca esti bine si ca intre timp ti-a trecut sperietura prezentata pe blog.
    A trecut cam mult de la cel mai recent articol, asa ca astept sa mai postezi ceva.

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog