vineri, 13 iunie 2008

Introducere in cultura muzicala

Nu prea am idee daca parintii mei au fost hipioti la vremea lor, despre tata nu stiu mare lucru in general, iar la capitolul muzica de i-a placut lui probabil si mai putin. Ma rog, clar Dan Spataru:) (o da, imi place si mie) si nu mai stiu, m-as baga in ciorba Al Bano Julio Iglesias, da mina-n foc pin-la umar nu o risc. Tata n-a apucat epoca manelelor, asa ca nu il banuiesc de nimic.
Mi-a imprumutat niste casete inregistrate de un prieten de-al lui de la radio (Iasi, presupun), pe care le asculta el in masina si am facut prostia sa i le dau inapoi, asa ca am ramas (EU) fara ele. Da' acu imi amintesc ca era destul de lesinat dupa muzica italiana (usoara) (si cica si dupa fotbalul italian), desi tata era destul de scortos, adica suna nepotrivit sa zic ca era lesinat dupa un fel de muzica si anume italiana. Ma rog, sa ma ierte.
Mama avea (si s-ar putea sa mai aiba) un brat de discuri (mari si mici), parte cu muzica usoara romaneasca, unele cu populara, citeva selectiuni, mai aveam niste povesti si Mikis Teodorakis.

Asa ca primii pasi in cultura mea muzicala i-am facut cu Mihaela Runceanu (fiind apoi si io si mama foarte fane), Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Eva Kiss etc. Dupa populara nu ma dadeam foarte in vint (nici nu era la moda sa-ti placa populara, pardon!), dar neamurile incingeau mereu covorul si creierul vecinilor cind dansau de rupeau pingelele la fiecare sarbatoare duminicala (si neamurile mele baga populara la sentiment, nu vrajeala!)

In plus, radioul lipit cu banda izolanta a decedat intr-o zi cu soare si cu cer senin si la el oricum mare rahat nu ascultasem. Ce mai prinsesem si-mi amintesc e la bunica-mea din cartier, care avea un radio beton si as baga mina-n foc ca am prins acolo o mare piesa de succes de la Status Quo, desi acest m-ar cam mira, caci comunisti ecetera si bunica nu creca era partizana (habar n-am cum se cheama, da asculta linistita posturile receptionate in mod legal, daca ma-ntelegeti ce zic, da?). (conform gugal pesa iur in di armi nau a aparut in 86 care eram cam tirziu sa mai dormitez eu noptile la bunica, sa fim intelesi.) Oricum!

Apoi a venit revolutia!
Mai precis inainte de-a veni revolutia fix in vara lu 89 a fost asa
a murit Mihaela Runceanu
ne-am mutat de la 5 la 4 de la 3 la 2 camere (primele doua e etajele)
mama a cumparat aspirator si radio ditamai

Deci AVEAM RADIO!

A venit revolutia. Mare bucurie. Posturile de radio au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Colegii la scoala vorbeau numai de ai ascultat ultimul racnet de piesa a lu marchi marc etc.? care eu normal ca nu ascultasem, nu ca nu ma lasa mama (aia a fost mai incolo), ci ca radioul nostru nu era tras in banda!!!
Asa ca prindeam radio romania tineret care nu dadea dedicatii din iasi, sa avem pardon! si chiar daca dadea, nu ma interesa, sa fie clar. Si mai prindeam in functie de cum batea vintul pe aceeasi fregventa radio europa nova cu radio vox t.
Eram distrusa.

Intre timp aparuse si radio contact! Care rupea tot, era mare nebunie. Si mai erau unele radiouri care imi scapa numele, a, radio hit!!!

Bon!
In plus toata lumea avea si casetofon (pe linga magnetofoane etc. care eu n-aveam de nice unele caci de unde!)

Dar s-a facut sa implinesc je 14 anisori si sa-mi dea mama voie sa fac mare petrecanie mareeee!
Binenteles big problem de unde muzica!

Asa ca m-am dus cu miloaga la tata sa-mi imprumute super scula lui dublu radio casetofon international fara leduri, care mi-a imprumutat si care super misto bairam, ultimu racnet am avut. Mi-am cumparat de la consignatie 5 casete maxim sau asa ceva de 90 de minute care am inregistrat pe ele o parte din super petrecerea care a fost, plus o droaie de bucati muzicale de la radio, caci aparatul de la tata prindea niste nebunii, contactul de exemplu.
Zilele treceau si eu aveam un mic cosmar, ca n-o simteam deloc sa iau legatura cu papa sa-i zic haide vino sa-ti iei aparatul inapoi.
Intr-o zi m-am dus la piine unde m-am intilnit cu vara-mea care e nepoata lu taica-meu care mi-a zis si-a tras taica-to combina si creca-ti lasa tie vechitura aia de international. Care eu m-am simtit de parca trasesem gecpotul la loto si vara-mea a avut dreptate.

Apoi a urmat ca mama care avea din cind in cind mici motive sa se supere pe mine sa se supere pe mine de mai multe ori si sa-mi confiste cablul de alimentare de la radio casetofon (care scula in sine cred ca nu i-o dadeam, fiind a mea de la tata, dar curentul il platea ea, deci na...). Dar intre timp ma facusem si eu nitelus mai smechera, aveam chiar si gagiu de la care-mi procurasem un cablu de alimentare idem cu confiscatul si cu care ascultam nebunii pe sestache.
Dar despre asta in episodul urmator, caci incepe meciul si am emotii ca-n prima zi de scoala.
Hai Romania!

2 comentarii:

  1. tu, mai citesti aici comentariile?
    Ma enerveaza memoria ta elefantina. Eu nu mai tiu minte decit frinturi.

    RăspundețiȘtergere
  2. deci băt avcorsz că mai citesc. da de ce nu am răspuns pînă acuma!?
    mey, tu aveai casete făcute a la Nick Hornby, deci pliz, avantaj tu. :D

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog