Muviz

Vineri a fost trupa de baieti in vizita la P., asa ca io m-am plictisit gruaznic si m-am dus cu tatal lui P. la videoteca (ma amuza termenul, pentru ca iau dvd-uri, nu casete video) si am pus mina pe primele 4 filme de la sectiunea comediuare romantice, cu o exceptie. Ca na, domnul tata lui P. ma astepta in masina si nu doream sa ma streseze ca ii stric seara:)

Stiati ca la The Graduate exista o continuare? Uel, un fel de continuare, dar orisicitusi, o continuare, anume asta ; mie mi-a placut. A, doar o sa trec in revista titlurile filmelor vazute, ca mai mult nu. :)

Must Love Dogs e misto, iar Shall We Dance are spre final o imagine fer-me-ca-tua-re cu Richard Gere in costum negru, camasa alba, papion si un trandafir cu floarea cam in dreptul pieptului cred (adica tine trandafirul in mina, cu floarea in sus, aproape de corp), in timp ce urca pe niste scari "automate" (sau cum se cheama scarile alea care urca singure, sau coboara)...

Good Bye Lenin! m-a nostalgizat vag (dont ghet mi rong!) si coloana sonora mi s-a parut asaaaa de cunoscuta, desi eram super sigura ca n-am mai vazut filmul. Pina cind mi-a susurat in urechiuse o bucata fix din Amelie, fix idema adica. La care am racnit am stiut eeeeu! Ma rog, muzica e opera lui Yann Tiersen, care e si-n Amelie, da chiar asa? :))

Duminica seara a fost Geisha pe pro7, interesant. Mi-a placut iar sa recunosc voci, domnu Nobu este reverendu Camden din al saptelea cer, Sayuri insasi era Gabrielle Solis din nevestele disperate etc. :)

Aseara am servit pe sat1 My big fat greek wedding, care este bestial si desi l-am vazut de circa 288 de ori si-l avem si pe dvd, tot mi-a facut placere sa-l revad si sa ma hlizesc la el grupa mare. Pe kabel1 era partea a 3a din the naked gun, dar am ratat inceputul, asa ca a ramas asa.

Vizionare placuta!

Ce patesti daca cumperi* carti

Am frecat-o azi prin siti si am intrat si intr-un anticariat de unde am facut la viata mea niste achizitii memorabile. Uitindu-ma pe-acolo, am dat de-un Bukowski si l-am cumparat.
Dupa ce-am platit, m-a oprit un nene pe strada in timp ce rasfoiam cartea si m-a intrebat:
-Pot sa va intreb ceva?
-Ziceti.
Pe cetatean il stiu de cind sint in oras si faceam pe chelnereasa si l-am mai vazut de x ori si dupa si nu mi-a dat fodata fo impresie ca ar fi normal tare.
-Daca ati fi abuzata fizic de cineva, ati putea sa mai traiti in localitatea in care s-a intimplat evenimentul, chiar daca persoana agresoare a decedat intre timp?
-...
Mi s-a parut ca poate n-ar fi chiar o idee betonela sa ma intind la discutii, iar m-am uitat in carte.
-Eu am fost abuzat sexual cind aveam 14 ani si ma mut!
Cetateanul are spre 50 de ani.
Am ajuns amindoi in dreptul unui magazin de ceai.
El a dat bonjur vinzatorului si i-a racnit:
-Pot sa mai traiesc in orasul in care am fost violat cind aveam 14 aaaaaaaaaaani????
Eu am prins viteza si cind intram la loto, am auzit harmalaie pe strada. Ma gindesc ca vinzatorul amenintase ca cheama politia.

PS ne-la-obiect am o burta uriasa, negravida, in curind o sa mi se vada mai degraba burta decit tsetsele din profil... Am probat un brat de blugi si pocneau cam toti si ma gindesc sa mai stau asa, ca poate se toceste slanina. Si in mai putin de o luna sint in concediu si e vara si vai de mine cum o sa fac fatsa presiunii atmosfericeeee....
Presimt ca voi fi aia cu burta cea mai solida, desi restul gagicilor prezente (afara de inca una) au devenit mamici de foarte curind...
In plus, m-a lovit o pasiune, sa-mi iau bluzite mega modernistice, anumea cu cureluse-cordonele supt tsetse si burta larga, deci de gravide clar. Dar m-am aptinut, mi-am luat vag drepte, calcindu-mi pe inima. Vinzatoarea m-a asigurat ca totusi port 36 la camasi. Fir-ar sa fie magazinu zero care vinde nadragi numa pentru supermodele cu cracii pina-n git. M-am siptit o pitica.

V-am salutat.




*cacu e cacufonie?

Puncte

1a. am vazut ieri la teve un top al infractiunilor pe care le fac unii cetateni fara sa stie (in nemtia de ex.). alde sa rupi o floare din parc, sa faci pipi in tufe cind te taie, sa te plimbi cu masina fara sens (adica de ex sa te-nvirti 10 min in cartier cautind un loc de parcare), sa derenjesti vecinii cind faci secs zgomotos, sa gasesti $$$ si sa-i bagi in buzunar (ex. ai gasit 50 euro, i-ai dus la politie, primesti recompensa legala 2 euri 50; nu i-ai dus si te-a vazut un politian, amenda 400 euri).

1b. am un orar relativ dragutel, ma refer la alternarea zilelor lucratoare cu alea libere, asa incit nu tre sa-mi iau cartela lunara la tren, ci ma arenjeaza mai ieftin doua cartele de-o saptamina si inca unu doo bilete. cartela saptaminala nu po s-o iau de la automat sau de la sofer, ci numa de la ghiseu.
care e-nchis de sarbatorile legale ecetera.
asa ca dupa luni, care a fost nuj ce sarbatoare, mi-a trebuit marti f dimi bilet, mi-am luat o calatorie de la sofer si apoi de la ghiseu cartela de-o saptamina. care era 31 de euri, care eu aveam un 50 si un pumn de marunti si am avut o grija sa ma scap de marunt. asa ca i-am dat tantei banii si am avut grija ca de ochii din cap sa nu pierd cartela, ca na, nu e nominala, asa ca daca n-o mai ai, ala esti, mergi fara (40 euri amenda daca te prinde, sanse maricele, o calatorie e 3,60) sau iti iei alta.
bon. m-am dus sa-mi iau niste sosetele lungi de la alimentara (!!) caci ma rosese mergatorii, dau sa scot bancnota de 20 rest de la cartela, nu-i. mai sa fie. ma rog, am platit cu cardu, da am inceput sa ma-nvirt ca ce-am facut cu suma.........
pina la urma am ajuns la concluzia caci:
ori n-am luat deloc de la ghiseu
ori mi-a cazut printre degete
ori mi-a furat-o cineva la job (!!!)

sa ma fure la job mi se pare amuzant, adica ar fi mega culmea!
daca imi cadea, speeer la cita politie misuna prin aeroport sa alerge gasitorul dupa mine si io sa ridic din umeri a mersi
asa ca azi de dimi m-am prezentat la acelasi ghiseu si am zis nu va suparati creca am uitat ieri sa-mi iau restu 20 ioro in cap. ghiseistul s-a uitat pe situatia zilei de ieri, casa daduse cu plus 20 de euri zero centime, m-a pus sa semnez pe-o tidula si mi-a inapoiat paralele. am intrebat daca platesc fo amenda ca-s cascata, el s-a zimbit si a zis ca nu.

ieri toata zioa de cind am constatat lipsa $$$ am fost mega mega vestejita.

2. azi i-am trimis semeseu lu P. AM RECUPERAT BANII O IEEEE!

asa ca avind si eu plus in casa, m-am dus la shoping si mi-am luat nejte cercelasi adorabili (ca de virsta mea, cu buline!) si doo camese. :>

q.e.d.

ce frumos e pe vremea lu Cuza-Voda!


3. normal c-am cheltuit mai mult de 20 de euri, dar ce mai conteaza! !!!!

Ceva bestial

Nu stiam de site-ul asta si mare pierdere, am stat azi citeva ceasuri bune si l-am buchisit si nici macar nu-mi pare rau, e genial si-l recomand cu caldura! :>

Paris (2)

Am facut ochisori pe la 8 aprox, ne-am echipat, am lasat bagajele la hotel si-am plecat in lume (am platit camera).
In strada P. mi-a zis ca parca nu mai e asa de sigur ca vrea azi la Versai, asa ca am pornit-o catinel la pas prin Paris, in directia Rue Mouffetard de care mai citisem eu ca e pe aproape si ca e foarte pitoreasca.
Ne-am uitat in vitrina unei agentii imobiliare si mi-a ramas in cap o oferta despre care acum cred ca totusi era o greseluta infiltrata acolo, anume o camera de 9mp, cu chiuveta, la demisol, 106 mii euri. O fi Parisul scump, dar chiar asa??!

P. visa la o cafea, io tot il duceam de nas, uite acu ajungem si stam unde vrei tuuu si bei cite cafele vrei tu. As, ca la noi asa e, daca nu vrem amindoi, o aminam pina nu se mai poate.

Am gasit strada, dupa miros. Valeleu, 7 mii de rotiserii, macelarii, magazine cu peste proaspat, legume, patiserii, brinzarii ecetera.

Cum urcam noi catinel, am cedat ispitei si-am servit un ecler o shocola io si o tarta de nujcare domnul.

Cred ca un ceas mai tirziu strada ar fi fost mult mai animata si probabil si mai misto pentru turisti:), btw, in filmu Amelie (:P), pe care l-am revazut ieri, acolo domiciliaza meosio Bretodeau, caruia domnita din titlu filmului ii inapoiaza cutia ruginita din copilarie.

La Contrescarpe a fost locul unde am servit o cafea si-o ciocolata, usor la soare, foarte placut. Domnita care ne-a adus bauturile si bonul se numea Violeta, care eu am zis nu se poate n-are cum si-am intrebat-o la plecare de unde e, poloneza, si pe mine tot asa ma cheama, hihi, ok papa.

Am mai cules o franzela pe traseu, P. a tinut sa imortalizeze momentul, nu stiu de ce...



Am trecut pe linga casa unde a murit Verlaine si unde a trait vreo 4 anisori si Hemingway.
Apoi am vazut pe harta ca sintem aproape de Panteon, hai sa vedem ce si cum. Zona foarte faina, de altfel pot spune acelasi lucru despre tot Parisul, cum se vede prin ochii mei. :)

Fiind devremior, aveam timp sa intram, eu nu tineam mortis, mai ales ca am vazut o coada lungaaaa (era la un examen ampresia, deci nu era la vizitatori la Panteon) si-am zis taci ca aici e ca la Berlin la Bundestag (or smth), nu stau nici daca ma bati.
Da ne-am elucidat ca nu era macel, asa ca am intrat (7 euri taxa sau 7 juma) (doi romanasi au bagat doar nasul, nu i-a impresionat si s-au carat). Ne-am cocotat pina-n virf si ne-a placut mult ce-am vazut, am avut noroc de-o vreme foarte misto si am recunoscut una alta din peizaj. La modu uite colea Notre Dame si la o adica nici Sacre Coeur nu e chiar asa departe, ce zici?
Ihi.



Ne-am mai preumblat nitelus prin Panteon, P. a fost foarte nedumerit de ce rol are pisica linga pendulu lu Foucault, am coborit si la morminte, da mi s-a parut cam sumbru si ma cam luase vag o claustrofobie, asa ca ne-am carat, directia gradina Luxembourg.

P. s-a mai ales cu o cafea de la mecdac (atita bucurie sa aive si el, ma rog, era evtina rau, deci recomandam), am intrat in parc, fermecator. Puzderie de oameni, da loc era destul.


Domnita din poza avea pantofi verzi, sosete roze, fustanela blio si maio (pe un singur umar) rosh si vorbea cu un pamatuf negru. Mai in spate era o vedeta asiatica inconjurata de o echipa de filmare, vedetul era echipat cam ca Maical, fermecator. Io am zis ca o fi Devid Becam din Japan, da nu ne-am dus sa-l intrebam.

Am stat acolo cam un ceas si-am cascat gura. Apoi ne-am luat zborul spre Sena, dupa capul meu, pe undeva am pierdut harta (veri inportant, caci avea diverse stele de-ale lui David (nu Becam, bai!) imprastiate prin Paris, iar mie alea-mi erau vitale. Uel, ne-am ciondanit nitel, am intrat intr-un anticariat, am iesit, am intrat intr-un hotel si acolo am cules o harta moca. Asadar sfatul meu este sa nu dati bani pe harti, sint la toate hotelurile. Ghiduri in schimb nu.

Bon, am mai cules diverse de halit, inclusiv fructe, ne desteptam de la ora la ora cumva, ne-am uitat si pe la niste libaneji, nu foarte atragatori la meniu, desi nu m-as fi impotrivit la o shaorma.

Oleaca aruncat un ochi la o Sorbona, dat de Eminescu, tras in poza,


(P. a povestit apoi ca am vazut statuia celui mai mare poet roman, Ionescu!), Sena nu mai venea, nene, a trebuit sa intrebam, eram puuutin eronati, da am ajuns deci.
Iaca Notre-Dame, ne-am uitat oleaca pe acolo, era fuleala, am fost la toilet (mirific!), am purces mai departe, P. admirind bicicletele pariziene si eu sperind sa nu afle cum se inchiriaza, ca nu ma vedeam in stare.

Pe la primarie nitel, oleaca pe la centru Georges Pompidou ei, si de ce nu ne-am duce noi pina la Sacre Coeur, daca tot am zis ca e la o aruncatura de bat?
Pe traseu am ochit cu un mic ocol niste stele pe harta, minunat, hai dupa ele. Dupa ce-am crezut ca-s la oha, ca nu gaseam nimic, am dat de-o sinagoga, inchisa.
Pe undeva pe-aici P. mi-a comunicat ca are o surpriza pentru mine. Eu m-am cam enervat, ca n-am nimic impotriva surprizelor, da prefer sa nu stiu dinainte ce ma asteapta, adica si ideea de surpriza imi displace, e misto abia dupa, parerea mea.
Am intrebat daca tre sa ghicesc.
El a zis ca nu.
Da de ce mi-ai zis?
Ca sa stii!
Vrei sa ma ceri? am zis eu!
El a zis mh nu asta e surpriza!
Ma duci la resto roumain? ;;)
Nts. Ia sa vedem exact pe harta unde e Montmartre (si a scos un biletel din buzunar).
Nu cumva la cafeneaua din Amelie?
P. s-a ofilit bruuuusc si eu i-am zis asa-ti trebe daca mi-ai zis dinainte ca ai pregatit o surpriza. Dreptu-i ca tare m-am bucurat, ca imi trecuse si mie prin cap, doar ca uitasem sa mai scociorasc netu dupa adresa, asa ca vai ce echipa buna facem! :>

Bon, am mers la deal, drumu-i lungut, da se poate, am ajuns la Cafe des 2 Moulins, am luat loc pe terasa si-am stat o gramazimea, am sorbit panache si bericele. Am remarcat ca-n Paris toaletele nu-s cine stie ce grozave, sincer, adica erau clar mai curatele ca-n Romania amintirilor mele, da mega minuscule si abia li se tin usile (da bine ca au macar).



Iar am cascat gura la lume, mi-a placut de doua batrinele, una care a coborit de pe trotuar si s-a oprit sa coboare si catelusul ei, alta care cumpara mere, un fruct s-a rostogolit 10 metri in strada si ea s-a dus sa-l recupereze.
Intr-un final i-am zis pa lui Amelie si am purces sa ne luam ceva de papa si spre Sacre Coeur, ca doar era chiar aproape. Am servit franzela si salam (cumparate separat), am urcat niste milioane de trepte si deodata am auzit Wish you were here a lu Pink Floyd care io una m-am bucurat, ne-am postat pe scari la biserica si-am stat cit ne-a cintat un Enrico din Mexic, destul de misto. Fix linga noi erau doi romani din Vaslui, veniti in excursie (i-am auzit vorbind la telefon si am schimbat citeva vorbe cu ei).
In biserica n-am intrat, ca era slujba si pe P. il deranjeaza ideea sa deranjeze, adica te duci tu ca turist si te preumbli pe-acolo facind poze cind altii se roaga, deci nu. A ramas sa mai venim in alta zi si sa vedem minunatia si pe dinauntru.

Eu cunosteam vag zona, asa ca am propus sa dam o fuga pina in Place Pigalle, o nimica toata, mai ales ca era la vale. P. deja nu prea mai putea (nu ca eu nu mai puteam de breaza, da daca tot eram acolo, ce mai conta ca ma dureau piciorusele de gazela... pe la jumatatea zilei imi schimbasem si talpicii (!) din adidasi, fara efecte senzationale...). Ne-am ciondanit nitelus, ca unde e metroul, pai e acolo, da mai este imediat inca o statie, in fine, ne-am tras in poza la Moulin Rouge si am plecat inapoi la hotel.

I-am sunat pe Adi si T. care urmau sa ne recupereze de la hotel si le-am spus ca venim singurei in Vincennes, unde urma sa dormim doua nopti.
Ne-am descurcat cu metroul, am ajuns in Vincennes, ne-am ratacit putin (datorita mie:>), apoi am facut rost de o harta a localitatii (de la un hotel, normal). Chiar ne-am gindit ca un hotel ar putea fi vag mai ieftin in Vincennes si e foarte aproape de Paris (ca la 15-20 minute si metrourile circula foarte bine, parerea mea, comparind cu Germania, mhhh... nu e vorba de punctualitate, ci de frecventa!)
Adi si T. ne-au recuperat de la o intersectie, am ajuns acasa, am sporovait putin si am luat somn.
A doua zi gazdele au fost la o nunta, iar noi am abordat din nou Parisul a pied, dorindu-ne sa nu mai exageram cu distantele!
In plus, eram prajiti bine de la soare.

Paris (1)

24 aprilie, ultima zi de job la magazen, asteptata cu mare infrigurare, ca, la terminarea programului (negociata la singe sa fie cu doua ceasuri mai devreme), imbarcata in masina in care ma astepta P. la colt, mers la banca scos bani, ajuns acasa, facut bagaj si printat documente si purces spre aeroport.

Cum zice neamtul, im Nachhinein, ne scoteam mai rapid daca mergeam cu trenul. Intr-adevar sint 3 ceasuri si-un pic din Frankfurt pina-n Paris centru (na, o oaresce gara, da nu sharldiogol). Doar ca iesea la prima vedere de doo ori mai scump.
Bon, am avut timp girla sa ajungem la erpor, ne-am emotionat vag cind am stationat in doru lelii intre doua statii, ne-am dus la terminalul eronat, mi-am aruncat pletele-ntre ochi, caci eram emotionata sa nu ma-ntilnesc cu viitoru sef, caruia nu-i spusesem ca voiajez si care ma dorea pe ogor ceea ce eu nu, in fine, la cechin, io m-am ales cu locu 13e si P. cu 15e. Caci na. Ne-am cam ofilit noi, da nu fuarte tare, am trecut de controale fara stres, adica na, cu P. miriind caci hai la mecdonaaaaals care i-am zis clar nu pupi nici un mecdonals ca te duc la restoran la paris cum ajungem. Care el si-a ros manichiura si s-a ales cu o bercica ceea ce si io si alei, scumpa rau.

Am zburat am ajunz nu ne-am mai rotat prin avion am descalecit si io a-nceput sa radiez de felis ce eram. Mi-era cam frica caci nu prea stiam cum ajungem la hotel si cum e cu RER ecetera, da a mers, doar ca mi s-a parut gruaznic de scump biletul. La ghiseu am inceput sa-mi arat marea valoare in ale limbii franceze cind domnita mi-a zis sez eoro nujcit si eu i-am oferit cu mare darnicie 6 euroi plus centimele care ea urgent m-a pus la punct in engleza, de unde chiar ma gindeam na 3 euro si ceva de persoana nu e chiar de speriat, parol.

Mi se pare caci n-am avut de schimbat trenul si-am coborit frumusel la port royal de unde catinel am purces spre hotel, l-am gasit, destul de obosit el asa (si la cel mai ieftin tarif al nostru am avut toaleta pe hol, ceea ce nu ne-a bucurat in mod deosebit, dar a mers, o noapte).

Am lasat bagajele, am scos harta si ne-am dus spre restorantul care cu mare grije il alesesem io dupe net ca-l recomandase o americanca fiind bun si acceptabil la preturi si mai iti si dadea un digestiv moca!
Asa ca hai la san remo draga!

Era cam pustiu Parisul la ora aia, dar luminat bine, mai trecea cite-o salvare, iaca ajungem la adresa cu pricina, restorantu ioc! Io foarte foarte ofilita si consolata de P. ca lasa ca daca nu-l gasim si pace, am ochit io un mecdaaaac! Baiatu asta e in pofte de mecdac numa cind io nu-s, caci alfel nu era nice o problema.

Bon, pe locu cu pricina san remoului era un ditamai bar restou Indiana care nu ne-a zis nimica, adica ori la italieni clasic, or mai bine lasa. Da' ne simteam deja spinarile lipite de buric (ba da, am avut fursec in avion, da cam asta a fost, o vrajeluta ca nici n-am stiut daca merita sa ma spal pe dinti dupa aia), am mai trecut de 5 ori strada in sus si-n jos si ne-am hotarit pentru un restoran cu terasa incalzita unde se putea fuma. Timpul nu mai avea rabdare cu oamenii (mi-am adus aminte de citatul asta ieri, nu mai stiu de unde e, sa fie Rebreanu? Nu e, cica e din Morometii, ei pardon!), se facuse 23:05 si cica primeau comenzi numa pina la 23. Deci rapid ne-am aburcat pe-o masa, cu comanda la beuturi a fost mai izi, la mincare, cu toata franceza mea de balta mare lucru n-am inteles, adica si P. are cunostinte generale gen fromaj si janbon. :-s

Garsonu a venit a patra oara sa ia comanda si am pus si noi dejtu ici si colea si mincarea a fost gata repejor si ne-a placut mult, pe bune. Io am avut o salata betonela pe care am consumat-o integral si domnul un cirnat cu fistic si cartofe. Bon, am platit si ne-am dus sa dormitam, ceea ce asa a fost, am visat frumos si ne-am trezit vineri, cind urma sa ne ducem la Versai.

Sa nu ucizi copacii !

Primit de la un prieten vechi cu rugamintea de a da mai departe catre comunitatea bloggeristica...

Contextul

Suntem un grup de cetateni, care locuim in Bucuresti in sectorul 3, pe strada Fizicienilor, la nr. 9.

In fata blocului nostru - D4A - se afla un mic teren aflat la cca 15-18m de cladire, pe care se afla copaci plantati de locatari acum peste 35 ani. In spatele acestui teren, la nici 50m de bloc, pana acum cateva saptamani se afla o cladire in paragina si terenul aferent, in aceeasi situatie ca si cladirea. Intre timp cladirea si terenul au fost demolate si am aflat ca un "investitor strategic", cum altfel, va construi 3 turnuri de 15 etaje fiecare! Dincolo de acest teren se afla parcari de tiruri, hale industriale, CET SUD, si multe alte "opere" din fier si beton lasate mostenire de anii comunismului.

Cu toate neajunsurile traiului in Bucuresti – aglomeratie, lipsa locurilor de parcare, poluare sau lipsa unui simt estetic in cladirile din jurul nostru - micuta oaza de verdeata reprezinta un punct important pentru locuitorii zonei. Important, nu numai din punct de vedere social sau de mediu, ci si practic: este singura modalitate in care praful si zgomotul sunt diminuate cat de cat, iar copii din zona se pot juca sub ochii nostri, si nu intr-un parc special amenajat la 200 m distanta sau in strada.

Am facut aceasta trecere in revista tocmai pentru a intelege cat de mult inseamna pentru locatarii din aceasta zona, micul parculet cu cativa copaci.

In momentul in care am aflat ca pe terenul dezafectat va fi construit un ansamblu de locuinte (“rezidential”) am fost destul de mahniti, pentru ca avizele de mediu si de constructie intr-un stat civilizat ar trebui sa tina cont si de densitatea populatiei si de modul in care o astfel de constructie afecteaza comunitatea din zona. Inchipuiti-va 300 de noi familii care vor locui intr-un perimentru de catave mii de metri patrati sau cum se va aglomera brusc cu inca 150 de masini – sa zicem - care vor pleca si vor veni in zona, in orele de varf. Sau modul in care o constructie de o asemenea anvergura va afecta pe perioada derularii lucrarilor pe cei care locuiesc acolo. Cu toate acestea terenul este privat si dreptul la o astfel de activitate din partea proprietarului nu poate fi incalcat sau subminat.
Ramaneam totusi cu multumirea ca terenul cu copaci din fata nu ni-l poate lua nimeni, fiind in administratia Primariei.

Problema

In ciuda acestei constatari – de o minima decenta si bun-simt civic – zilele trecute am aflat cu stupoare ca in locul copacilor s-a hotarat construirea unei biserici! La mai putin de 20m de geamurile noastre, intr-o zona verde amenajata, careia i se face toaletare in fiecare an, in ciuda OUG 114/2007 si evident fara ca noi – locatarii direct afectati - sa fim consultati si/sau instiintati!
Astfel terenul - avand 1450 mp - a fost dat in concesiune Patriarhiei pentru ridicarea unui ansamblu bisericesc – biserica si casa parohiala – cu titlu gratuit pe toata durata de existenta a cladirilor. Actul care stabileste acest lucru este Hotararea 289 a Consililului Local al Mun. Bucuresti din 12.10.2007.
Situatia este destul de grava si de urgenta, avand in vedere ca lucrurile au inceput sa se desfasoare foarte repede:
Vineri 18 aprilie, existau deja utilaje care incercau sa intre pe teren si sa pregateasca amplasamentul, desi din cate am inteles nu exista inca un aviz de defrisare a copacilor, insa exista autorizatie de constructie. Aceasta actiune a fost stopata pentru moment, datorita unei conjucturi favorabile (accesul la teren sa face printr-o parcare amenajata, iar posesorii masinilor respective, locatari ai aceluiasi bloc, nu au permis accesul utilajelor).
La momentul respectiv in zona a ajuns si dl. Dumitrascu – Arhitectul Sef al Primariei Sectorului 3 – care a lasat de inteles ca in momentul in care cei de la Patriarhie vor avea toate actele, sa continue actiunea. De-asemenea a lasat de inteles ca nu putem face nimic, cel mult sa incepem sa contestam pe cale legala – un raspuns de-altfel birocratic si corect.

Actiunea

La nivel de asociatie lucrurile nu sunt la fel de simple. Despre aceasta situatie se stia ceva vag de acum vreo 2 ani cum ca Patriarhia ar fi interesata de teren. Locatarii au semnat in majoritate ca nu sunt de acord cu o biserica, iar administratorul asociatiei a lasat o cerere la Primarie prin care solicita sa fim instiintati daca se hotaraste constructia bisericii, astfel incat in termenul legal de 30 zile sa putem contesta decizia. Asa cum spuneam mai sus insa nu am fost instiintati (actiunea ilegala, se pare) astfel incat acum suntem in situatia disperata in care trebuie sa reglam situatia din mers, insa in orice moment utilajele pot intra pe teren si sa inceapa lucrarea, daca cei in cauza obtin restul avizelor. Orice activitate a noastra ulterioara insa nu va reface parculetul.

Am inceput totusi demersurile legale: am facut o reclamatie la Primarie, am facut cerere pentru audienta la Primarul Sectorului 3, am luat legatura cu un avocat care studiaza problema si va stabili care sunt pasii pe care ii vom urma, am facut reclamatie la Directia pentru Protectia Mediului si Educatie EcoCivica din cadrul Primariei Sect. 3 si am incercat sa aflam in baza exact caror acte si reglementari pe acest teren va fi ridicata o constructie.

Concluzia

In general, din contactele sporadice pe care le-am avut pana acum - oameni in primarie, cei de la politie, arhitect sef - atitudinea pe care o sugereaza toata lumea este sa incercam sa ne “linistim”. Voalat ni se spune ca indiferent de demersurile legale, reclamatii sau petitii, “biserica se va construi oricum”. Institutii a caror ratiuni de existenta constau in gestionarea bunului mers al comunitatii sunt nu numai opace, dar si reticente sau nepasatoare la solicitarile si doleantele noastre.
La un moment dat am incercat sa contactam cateva televiziuni de stiri. Au venit doua,au facut reportaje, nu foarte ample e adevarat, care nu au ajuns pe post.
Personal am incercat sa caut in mediile de informare situatii similare si desi sunt foarte multe (Biserici construite intre blocuri, impotriva dorintei cetatenilor), in mod suspect, foarte putine au parte de mediatizarea problemei si mai ales a ...solutionarii acesteia!
Am facut aceasta scurta prezentare a situatiei pentru ca avem nevoie disperata de ajutor! Acum! Vrem sa ne spunem povestea si sa fim ascultati.
Suntem suficient de mici incat actiunile noastre sa nu aiba efecte fara o sustinere puternica – fie ca e una jurnalistica sau care tine de societatea civila.

Va multumim!

Pentru contact:
Sebastian Stejar: sebastianstejar@yahoo.com