Ultimul set de cinci vederi oficiale

Din Rusia. Mi-e somn, bag viteza cu ultimele.
1.

Din Rusia. Domnitsa mi-a scris ca a preferat sa-mi trimita desenul unei fete, vedere in scopuri caritabile. Foarte bine!
2.

Din Estonia, dupa cum bine se vede. Tre' sa fie tare frumos si la ei! :)
3.

Prima din Canada. Mi se pare ca scanata arata mai neclara decit e "pe viu". Se vede vreo diferentsa intre ce-am uploadat eu si ce e pe postcrossing? (Click pe 4.)

Din Portugalia. A doua din Lisabona, daca nu ma-nsel, vai, sint atit de multe! :P
5.

Raspunsuri la comentarii luna viitoare. Martisor minunat! :)
La multi ani nanei mele, care se aniverseaza deja in Romania!
Noapte buna copii.

Vederi oficiale :)

Pina sa mai apuc eu sa postez a doua serie de opt, am mai primit doua, asa ca m-am hotarit sa le public cite 5. Senzational si fascinant pina aici! :P


Din Finlanda, misto, mi-a placut cum expeditoarea a marcat pe harta unde e orasul ei! Pe verso, printre altele, scrie "Help summer, eat snow!" M-a distrat formularea.
1.

Tot din Finlanda, simpatica, dar nu senzationala. Senzational in schimb e timbrul, urmeaza sa-l prezint si pe el. Cred ca e preferatul meu. In ceea ce priveste pisicile, ma gindesc sa scot aspectul asta din profilul meu... desi imi plac pisicile in continuare, da' parca n-as vrea sa primesc multe pisici. Si recunosc ca am trimis si eu pisici cind erau "in program", iar alte dorinte ale destinatarului mi s-au parut mai degraba irealizabile.
2.
Intre paranteze, fara paranteze, aici e momentul sa prezint unul din aspectele de pe postcrossing care m-a distrat la culme si m-a si confuzat. Nu e vorba de postcrossing la modul general, ci de o useritsa:) careia am avut eu de trimis o vedere la un moment dat.
Ei, fata scrie ca ii plac vampirii etc., mi-am dat pumni in cap ca n-am si eu niste draculi de la romanica, next time... ce sa fac, ce sa-i trimit. Hai sa ma uit putin la ce-a mai primit. Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca primise la greu icoane si biserici (dar nu le are listate in profil la preferinte). Atunci am stat io asa si m-am gindit: ori fata le-o avut la dorintse, dar s-o saturat, acu vrea oleaca mai sataniste asa, ori lumea care n-o avut sa-i trimita bampiri, si-o zis bai asta orcum ii posedata, hai sa-i dam cu icuanele.
I-am trimes templul de la noi, am zis asa, nu tu bampiri, da' apruape biserica:)!


Din Polonia, genul de vedere mhhh perfecta! (desigur, subiectiv)
3.


Din USA, de la o fetita de 11 ani (daca nu minte profilul), n-am intseles mare lucru din pictura respectiva, cu toate astea imi place. Nu mi-a placut in mod deosebit faptul ca vederea e rupta nasol dintr-un bloc de vederi. Dar asta m-a facut sa cred ca are 11 ani intr-adevar si isi face "temele" singura.
4.


Din Estonia, expeditoarea a scris ca n-a simtit-o sa-mi trimita biserici, a vrut sa ma-nveseleasca cu un fluturas. I-a reusit! :) Inca mai stiu unde e Estonia si cum o cheama pe capitala dinsei, dar nu m-am documentat pe tema Lituaniei si Letoniei. Poate cind oi primi vederi de acolo?...
5.

Vederi neoficiale de pe batrinul continent

Vederile neoficiale sint alea pe care nu le primesc cu cod de inregistrare pe postcrossing, ci se mai indura cite cineva si trimite asa fara motiv:) sau fac schimb direct pe site (adica ma duc pe profilul cuiva, ii scriu mesaj si-i zic salut am vazut ca-ti place vederea x pe care am trimis-o io. intimplator mai am una, o vrei? daca da, da-mi adresa. ps io o vreu pe aia din colectsia ta, pliz, iaca adresa mea, papa.) Modul asta de schimb se chema la inceput "private swap", acum mai nou ii zice "direct swap". Cu alte cuvinte, ce de-a multe evenimente am trait deja pe site, si inca nu-s inscrisa de doua luni! :)


Prima a fost un schimb organizat cu Doro, dar asta nu inseamna ca stiam ce voi primi! :) Mi-a placut super mult si am si purtat o discutie lunga ca adica de ce el tsine miinile la cap si ea la genunchi?! Plus ca el are scaunel si ea nu. Din fericire, nu am salvat logul, asa ca va scutesc de aceasta lectura. :)
In plus, habar nu aveam ca Ginditorul avea gagica, parol! Si cred ca nu-s singura! Iaca dovada aici!
Aici este un muzeu virtual in care puteti vedea, printre alte exponate, si Ginditorul si perechea lui (dind click pe "more info / 3d", puteti invirti statuile, mie mi-a placut foarte!).


Pe a doua mi-a trimis-o Liviu, s-a gindit el ca n-o sa ma astept sa-mi trimita din Bucuresti o vedere cu Iasi. E drept! Am fost surprinsa! :) Mersi. PS Ts-ai terminat saitu? :D


Ultima a venit de la Suzi, nu stiam ca-mi trimite, asa ca n-am avut cum sa nu fiu surprinsa, nu? ;) Fiind io fana Simpsonii, a venit la fix! Plus ca s-a semnat si Homer pe verso. :)

Cam atita din Ioropa diocamdata!

Niste timbre!

Dat fiind ca avem Olimpiada de Iarna la Vancouver cred :))) (sigur, ca scrie pe timbrul doi!!), vad ca multe tsari au emis editsii speciale de timbre (bine-ntseles ca Nemtsia a ramas la faimoasele floricele pe cimpii...:( ). Iaca ce-am primit eu, din Estonia.
Bine, cine stie sa citeasca, vede ca pe primul timbru scrie european, eniuei! sporturile de iarna!!! :)



Pentru cine nu stia ca Tallinn e capitala Estoniei (io nu stiam, pentru ca da, stiu care-s tsarile baltice si care-s capitalele lor, dar nu stiu care capitala apartsine carei tsari!), scrie pe timbrul mai mare parca.
Mi-a scris una din domnitsele din Estonia daca am auzit de tsara ei. Sigur ca da, dar stiu ca si pe-acolo lituanienii nu pleznesc de bucurie cind sint confundati cu letonii etc. Presupun ca si slovenilor cu slovaci li se intimpla idem si, nu in ultimul rind, mie personal imi creste tensiunea cind bag de seama la ce nivel (la ce nivel?) se confunda in general Bukarest cu Budapest.
A, tot despre estoni, limba lor e ugro-finica, eu stiam ca islandeza seamana cind o asculti cu maghiara, apoi ok, finlandeza e neam cu ea/ele, aflu ca si estona.



Astea doo timbre romanesti le-am primit la schimb de vederi, o data cu doro, o data cu liviu. Imi plac amindoua, da-mi imaginez ca dat fiind ca-s singurele la vinzare, ajungi sa te plictisesti repede. Ca la nemtsi ce mai!

Vederi iar

N-am mai postat de mult pe tema asta si mi-am zis ca daca nu o actualizez, cind o sa am ca la o suta de mii de vederi, chiar ca o sa-mi fie greu.
Deci, ce-am mai primit (intre timp, oficial, pe postcrossing.com, am 23 de vederi primite, pot fi vazute toate dind click aici).

Doua serii de 8.
Prima:
in ordine cronologica, cred. Dind click pe numarul de sub vedere, ajungeti la aceeasi vedere pe postcrossing, unde se poate vedea cine a trimis-o, din ce tsara e, in cit timp a ajuns si ce distanta a strabatut. :)


USA: am fost cam dezamagita de asta, e facuta pe computer, culorile nu-s minunate, hirtia e moale... nici nu am precizat in profil ca nu doresc vederi "self made", asa ca mai bine tac.
1

Irlanda: la asta am fost surprinsa de faptul ca pe verso nu scria nimic in afara de codul de inregistrare. In rest, toate vederile au text. :)
2

Finlanda: nici dupa asta nu m-am omorit la prima vedere, dar am apreciat faptul ca mi-a trimis o biserica si a scris dragut despre, asa ca a inceput sa-mi placa cu timpul.
3

USA: asta e din seria comsicomsa:), imi place mai mult acum decit atunci cind am primit-o.
4

Rusia: asta a fost o surpriza foarte placuta!
5

Taiwan: superba! :>
6

Olanda: imi place.
7

Olanda: asta mi se pare cumva optimista. Nu era in "lista mea de dorinte:))", dar e foarte ok si flacaul care mi-a trimis-o (evident ca am crezut ca e o fata!) mi-a scris foarte fain.
8

In care se arata cum criminalul se intoarce la locul crimei (cind nu e coada)

Cum am precizat in postul precedent, ieri am mai fost o tura la Muzeul de Arheologie (si poate ma mai duc, expozitsia tsine pina la sfirsitul lui martie, e si asta prelungita, ca si Botticelli, doar ca ultima se termina acum, duminica (ultimele doua zile deschis pina la ora 24!)). Pina acolo am intrat intii la Muzeul de Istorie unde vazusem ceva suspect vineri si-am fost sa-mi confirm banuiala: aveau intr-adevar 10 vederi la un euro, asa ca am cheltuit 4 si-am plecat mai departe.
Cind am trecut pe linga biserica Sf. Leonhard, am bagat de seama ca-i deschisa, asa ca mi-am bagat putin nasul si-am dat de-o ghida care le facea o prezentare la doi turisti, am tras oleaca cu urechea si-am aflat ca statuia Madonei cu Pruncul nu e intr-o "cusca" de sticla ca sa nu se depuna praful pe ea, ci pentru ca inca ar mai avea nu stiu ce microbi de la nu stiu ce gripa (habar n-am cit de credibila e treaba asta, ca la capitolul medicina nu prea straluc, dar zic drept ca mi-a fost putin frica sa ma duc foarte aproape).
Mi-a placut biserica (construita in 1219) (io nu posed aparat foto inca, asa ca sanse zero sa apara pe-aici repede poze facute de mina mea foarte profesionista) si am fost prima oara-n viata atenta la chestiunile alea de spovedanie tipice la catolici, tot ca o cutie:), aratau ca la 1800, vopsite ciudatel si cu perdele groase de catifea verde inchis. Am tras discret o perdea si am aruncat un ochi o secunda. Apoi m-am carat.
Am ajuns la muzeu, dar mi-am zis sa-l ocolesc si pe partea cealalta abia era intrarea in Manastirea Carmelita, iar ieseau doi cetateni, eu mare curajoasa dupa ei. Deschis usa masiva cu impresia ca am declansat o alarma si vad niste indicatoare cu Dormitorium si mai stiu eu ce, un domn era "la receptsie", imi face semn sa intru linistita, eu mica vai de mine asta e manastire pe bune. Ei bine, nu era, asa ca am putut sa ma preumblu in voie pe acolo, in curtea interioara e o gradina superba care da in partea cu muzeul de arheologie, as zice ca am vazut o magnolie aproape inflorita (asta daca nu delirez). Peretii "tindei" care dadea spre gradina asta erau in mare parte pictati si pe alocuri urmau sa fie restaurati. Niste diverse pietroaie expuse.
In manastire, am avut voie sa studiez o expozitie la etaj, in traducerea mea deosebit de libera, despre "Sala polivalenta" din Frankfurt. Mi-a placut, da' am trecut in mare viteza prin ea. Am ajuns si la sala de lectura, unde m-am benoclat ca o tsaranca ce sint la un nene care era imbracat in femeie si bietul om m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva, eu nu multumesc doar ma uit (la tine!). Am plecat cu coada-ntre picioare si rusinata si chiar am comentat aspectul asta cu P. dupa aia.
Am terminat de ocolit cladirea, am bagat o pipa scurtut, am intrat in final iara la expozitsia de care va ziceam, cu mindretsea de 70 de metri de broderie/tapiserie. Iar cumparat vederi (la manastire m-am abtinut, erau 80 centi). Cit am studiat eu prima sala pe indelete, a aparut si P., i-am facut prezentarile te uitsi la aia si la aia, nu cumva sa scapi aia! Apoi mi-am vazut de sala 1 (care contine vestigii din diverse perioade raz-timpurii (de aia vreau sa mai merg, sa ma cultiv de-a binelea, daca tot), vase, unelte, semintse, bijuuri, basca vreo citeva oase).

La partea cu Bayeux m-a distrat sa citesc ca pina si acu aproape o mie de ani treaba cu monezile (monedele?) era foarte profitabila si in Anglia era bine mersi in mina regelui, care o data la trei ani scotea editsii noi:) si ca sa itsi schimbi monedele vechi, iaca plateai nitsica taxa. La fel era si-n "Franta" si presupun ca nu numai.
A, chestiunea de 70 de metri e cusuta pe in, cu lina in sase culori. Cica e lucrata foarte "curat", adica pe dos nu sint noduri sau alte minunatii pe care imi amintesc ca le faceam eu gratios la ora de lucru manual (mare talent!). Asa, si desi e neclar unde anume a fost mhhh confectionata, ca in Anglia, ca prin Franta, de cine (se pare ca de niste maicutse si maicutsi:) ), din ordinul cui exact... treaba asta preocupa in continuare x savanti care vin din cind in cind cu ipoteze si teorii noi. Nu ma mir.

(
Lunea trecuta am umblat dupa o hirtie la noi la primarie. Dupa ce-am obtinut-o, am mai stat citeva minutsele la o mica expozitsie fotografica pe tema garii de la noi din sat (care, daca va mai amintitsi, a ars prin vara si acu' o sa fie razrenovata). Bun, mi-a placut si ea, fara cine stie ce pretentsii. De remarcat: un afis cu Gigica Gigilescu sh jpegul dumnealui, de profesie aruncator cu vopsele pe exponate, va rugam sa nu-l lasati sa intre in expozitsie.
La Botticelli, cu tot poporul care era, n-am fost controlati absolut deloc. La Bayeux idem, desi era foarte aerisit.
Cit ma uitam la vederi la muzeul de istorie, am surprins o faza cu un nene care intii a cerut sa vada unde e scris ca trebuie sa prezinte buletinu, angajata a vrut sa i-l ia din mina, la care el a zis a nu nu-l dau, il arat cel mult. In fine, domnitsa a fost super super impertinenta cu el, el a cerut sa-l vaza pe director. Din pacate, cit il astepta pe derector, si-a lasat buleandra la garderoba si-a sters-o de capul lui in muzeu, la care amabila a zis col sechiuriti! Si asa nenea a fost indrumat pe calea cea buna (intrase si aiurea, istetsul!), dupa ce-a platit biletul. Cred ca daca eram in locul lui nu stateam prea mult la discutsii, ori stateam pina venea directorul, ori ma caram, la cita amabilitate a avut parte.
)

Ca sa n-o mai lungesc, o scurtez:) si pun acu restu de vederi si filmul promis. Click pe vederi pentru a le vedea o idee mai mari. A, si pentru a le vedea "titlul in engleza". Atentsie la detaliiiiile din minutsili lor. :)
Este ca filmu-i o bijuterica? E "tapiseria" "pe bune", doar ca un geniu tehnic a animat-o, cu mare succes, zic eu.

In care se arata cum m/ne-am dus iara la muzeu

Vine asa: vineri m-am dus sa ma caut la stomac la un doctor din Frankfurt (ca pina sa primesc o programare la noi in sat, ies la pensie). Nu m-a consultat, numa' ne-am discutat, me-o da niste pastile, daca mai ma duare dupa, o sa inghit un tubulets din ala cu camera de control, cred. Mai videm.
Cind am plecat din sat m-am gindit asa: bai vio si-asa n-ai alta treaba, ia ia-ts tu o cartela pe-o zi la transport si mai preumbla-te prin tirg, ca si-asa s-o dus iarna. Zis si facut.
Si mi-am ales eu si la ce muzeu sa ma duc dupa doctor (am procurat un soi de catalog cu expozitiile speciale din "judets" in 2010), atita doar ca nu stiam cu precizie unde se afla muzeul, adica aveam strada si numarul si chiar si nr de tel (da ma zgirceam la telefonat) si nu eram pe net.
Mi-am luat un covrig cu susan, in drumul spre punctul de informatie turistica unde voiam sa ma documentez cu muzeul se face ca am facut un mic detur si-am halit o supa japoneza delicioasa la 4,50 (maaare). La info era niste oameni ocupati, da am pus mina pe-un brats de pliante si drumu' spre destinatsia mea misterioasa (trebuia sa trec Mainul). Da' am vrut sa merg pe-o scurtaturica, adica 1 nu pe unde m-as fi putut intilni cu fosti colegi de munca 2 nu pe drumul clasic, care ocolea vag. Ei si cum misunam eu asa prin tirg, m-am uitat la un moment dat in dreapta si-am vazut o flamura asa:) spinzurata de-o cladire care zicea "Ultimii vikingi" care eu fiind acuma foarte culturalizata:P, stiam ca si aia e o expozitie, nu mai retineam cu ce, da orisicitusi. Initial am crezut ca e doar reclama, ca nu e acolo expozitia, da totusi m-am dus pina acolo (cale de un minut), am intrat, era muzeu, m-am hotarit sa ramin.
Buuun. Mi-a dat voie casiera sa ma reduc somereste, am luat bratsu de vederi ca sa fiu sigura de-o treaba si-am purces. Mai incolo m-am conversat cu P. care avea randevu cu niste baets sh s-a dat lovit de la aceasta infuzie de cultura.
Unde eram? La Muzeul de Arhitectura aaaa pardon nu stiu cum se taie un cuvint aici pliz help bine puteam foarte bine sa sterg deci de ARHEOLOGIE!!! Cred ca-s confuzata pentru ca acest muzeu de arheologie are o arhitectura care mie mi-a placut foarte, este anumea intr-o parte a unei foste manastiri carmelite(tot n-am aflat ce-i aia!) care e partial modernizata, adica la inceput poti sa nici nu-ti dai seama unde te afli si dupa aia, daca ridici capul, vezi bolta gotica ditamai, mi-a placut, zic drept!
Expozitsia care mi-a luat fatsa (m-am hotarit sa ma exprim academic) se cheama "Tapiseria de la Bayeux si ultimii vichingi" (sau cam asa ceva:)) )

Foarte pe scurt (incerc) e vorba de-o broderie lata de vreo jumatate de metru si lunga de vreo 70, care prezinta scene de pe la 1066 (si dateaza putin dupa data asta), cu diverse personaje, animale, cladiri, barci, lupte (ma rog, cred ca doar una). La noi la muzeu se afla o copie (fotografica cred) dupa original. E vorba de perioada de dinaintea luptei de la Hastings (14 octombrie 1066), culmineaza cu inscaunarea lui Guillaume Cuceritorul ca rege al Angliei si e prezentata din punctul de vedere al invingatorilor: Eduard cel Pios (cred:D) il trimite pe Harald la Guillaume ca sa-l invite sa fie succesorul lui la tron, Guillaume il face pe Harald cavalerul sau, asta din urma jura strimb, Eduard moare, Harald devine rege, Guillaume se supara si vine cu "niste osteni" si-i arata lui Harald ce-nseamna adica sa nu te tii de cuvint, asa ca Harald moare putin si Guillaume primeste ce voia, coroana.

Broderia are vreo 58 de scene pastrate (lipseste finalul cu inscaunarea invingatorului), foarte plastice si colorate a la Evul Mediu, cu inscriptii scurte in latina. M-a distrat teribil sa citesc intii in latina si sa-mi amintesc, culmea culmilor, o groaza de chestii din limba asta si ea moarta.
In afara faptului ca nu ma pricep deloc, dar mi se pare foarte dragut "desenul" epocii, a fost foarte interesant sa vad dupa aia pe panourile explicative rolul gesturilor in "desene".
Iaca "pe viu":



La mijloc de codru des este Harald care-i jura credintsa lui Guillaume. De remarcat cacu o mina jura si cu o mina nu prea jura. :) Nu m-am prins io singura, zic drept, era explicat clar si daca stiam de la-nceput, ma uitam mai cu atentie la minutsele lor delicate.
Aici se vede mult mai fain imaginea.

S-a facut tirziu, azi am mai fost o tura la aceeasi expozitsie, miine daca sint cuminte mai scriu si restul, caci acum ma retrag.
Aproape promit un filmulets de putsin peste 4 minutsele senzatsional de fain, tematic. :)
Stei tiund!

PS Pentru ca tot eram si mai sint falita, n-am putut sa ma abtsin sa nu cumpar doua cani din astea 6 (habar nu am care acum!) (erau doar trei modele in muzeu, dar scumpe, azi mai ramasesera doua), dupa care am mai facut o micutsa incursiune intr-o librarie, unde iar n-am putut si n-am putut si-am luat pentru mostenitor o carticica adorabila si pentru je vreo 8 cd-uri (seturi de 4, 3,99 euri) cu Oscar Peterson si The Andrew Sisters. Sa ne fie de bine!

Cu ce ma mai ocupez si ma perfectionez

87 de cuvinte

Speedtest

In care se arata cum ma culturalizez

Creca n-am mai zis pe aicisha, da deja de ceva timp vreiam cu arduare sa ajung la espozitsia Botticelli de la muzeul Städel din Frankfurt (bine, la vremea aia credeam ca se cheama Städtel, dar m-am elucidat intre timp).

In ziua de miercuri, dupa ce ma aventurasem la resto, cum am zis mai devreme, am terminat la "club" in Frankfurt la 15:30, am schimbat doua U-Bahn-uri (care-s o chestie intre tramvai si metrou) si-apoi dupa ceva mers pe jos am ajuns la muzeu, unde urma sa apara si P. dinspre job. Cind am zarit cladirea, am vazut si cirnatsul de popor care statea la coada. M-am hlizit. Avansind spre capatul cozii, la care m-am asezat constiincioasa, aproape ca rideam de-a binelea. N-am mai vazut pina acum asa un codalau, poate doar la portocale iarna in Romania copilariei mele. Am scos cartea, picura discret si maruntsel, dar pas sa ma pot concentra la aventurile lui Huck Finn, ca jupinesele din spatele meu prognozau la fiecare 15 secunde:
-Pun pariu ca stam macar o ora la rind!
-Ah, o ora jumate cel putin!
-Ce mai, inainte de doua ore nici gind sa fim intrate!
Imi venea sa le zic vreo doua de dulce, mai ales ca nu pricepeam de ce se inghesuiau in fundul meu, daca tot se statea civilizat la coada.
Apare si P., hlizit si el si incepe sa-si dea cu presupusul la cit o sa dureze pina intram! M-am uitat urit de tot la el si mai aveam o mutare si scoteam flacari pe urechi. Bine, tre' sa zic ca nici la Luvru or la turnu Eiffel n-am vazut atita popor. Tre' sa mai precizez totusi ca Städel, desi e ditamai palatul, nu se compara totusi cu Luvrul. Asta asa, ca sa pastrez vag proportsiile. (neclar, dar orcum!)
Da, a durat cam un ceas, dar am fost multsamita ca am intrat amindoi cu reducere, io somera, el student. Apoi coada la garderoba, eu o scurta incursiune in librarie. Inauntru inca doua cozi pina sa ajungem la alta librarie si de acolo in sfirsit, iaca Botticelli.
Plin ochi si inauntru, evident, care cupluri, care solo, tineri, batrini, bogati, saraci, multi nemtsi, putsin strainezi (am auzit franceza si olandeza si o doamna destul de in virsta vorbea germana cu un puternic accent american), grupuri organizate cu ghid care ocupau o buna parte din incapere, plus ca stateau ciorchine in fatsa unui tablou, de trebuia sa fii inventiv sa vezi si tu ceva. Plus ca s-au smecherit si chestiile astea organizate, nu mai poti sa tragi cu urechea la ce zice ghidul, ca ala vorbeste intr-un microfonas si cei din grup au casti. Bine, si noi foarte smecheri, am avut audioghid.
O sa pun vreo citeva "poze" botticelliane (mai precis vederi), cu precizarea, unde imi mai amintesc, ca am vazut sau nu tabloul. Si' acu, citeva ginduri pe scurt:
-pe P. l-a marcat faptul ca doar un tablou de-al lui B.(otticelli) e sigur al lui, restul ii sint "atribuite". De altfel cit am misunat pe-acolo, am vazut la unele tablouri autorul B. si la altele B.(?).
-mi-a placut sa aflu ca a schimbat tehnica portretistica şocind oarecum contemporaneitatea prin faptul ca modelele lui se uita "in obiectiv" (nu toate, dar!)
-e vestit pentru palmele mari in portrete:)
-personajele lui au in mare parte o nota melancolica (asa le-am vazut eu)
-m-am dat foarte aproape de un tablou, ca sa vad cum "a facut negrul" din haina domnului aluia. Nu m-am prins, dar mi s-a parut fascinant, ca are tot felul de umbre si eu in vasta mea ignorantsa imi imaginam vag ca toarna niste culoare neagra si aia e.
-am vazut citeva schitse ale lui, in acelasi stil cu ale "maestrului" sau, Fra' Filippo Lippi, in care trasaturile sint redate aproape fara culoare, habar n-am sa ma exprim mai clar de-atit, caut jpeg pe net... (n-am gasit ce cautam, ce-am vazut io la fatsa locului erau niste schitse aproape albe, habar nu am cu ce tehnica au fost facute!)
-mi-a placut foarte mult un tablou "anonim" care reprezinta executia lui Girolamo Savonarola.
-m-a furnicat pe spinare sa vad "cu ochiul liber" vechimea tablourilor, uneori culorile sint crapate (adica tabloul e cumva crapat, fara sa fie spart!) (ailei, vio da explicatii tehnice:-s), alteori la marginea tabloului se vede pinza nepictata, fascinant:)
-daca-mi mai amintesc ceva, mai zic.








Deci vine asa: pe primele trei le-am vazut la expozitie, urmatoarele trei nu erau. Dar din a patra am vazut-o pe Venusa simpla, fara restul personagiilor si fara scoica.
Am tot stat si m-am intrebat cum au avut unii timp sa creeze atita!!! Ca presupun ca nu facea un tablou pe saptamina! Iaca, ce-nseamna daca n-avea internet, ma gindesc eu!

Io zic ca a meritat tot efortul. Mai m-as duce o tura, daca as sti ca ar fi mai aerisit.

Din episodul urmator: vio s-a mai dus la alt muzeu! OMG! Vine apocalipsa!

In care se arata cum si somerii mai ajung la restaurante

In cladirea unde prestez io activitati intelectuale de luni pina miercuri este un automat de fapt doua unu cu bauturi calde cafea cioco supa!! sh unu cu sucuri cioco etc. Pina acu nu mi-am luat niciodata nimica de-acolo, deh, fomista.
La inceput cred ca mi-am facut eu tartine, dupa aia m-am prins ca P. le face mai repede si nu stiu cum sa zic, da-s mai bune la gust!, asa ca nici de la alimentara din apropiere nu mi-am luat decit o cioco la un momen dat si de vreo doua ori apa ori tigari.
Ei, ieri mi-am uitat punga cu senvisuri acasa!!!! Mare drama mare, ma vedeam la raionu de chestii freshe de la alimentara ponpind banetu greu.

Daaaaar... mi-a venit o idee.
Mi-am adus aminte ca prin vis ca mai cu un an inainte mishunasem eu prin cartierul ala in cautare de sinagoga si gugalisem la un moment dat diverse si stiam io ca fostu meu shef (boul:D) statuse pe o strada in zona si era ceva evreiesc in peizaj. Asa ca am cautat pe net harta cartierului si tsac am dat de restorantu kosher si de nu stiu ce centru evreiesc. Bun. Am fost in expeditie marti, cladirea cu restorantu este uriasa si n-am reusit sa intru, ca era incuiata poarta. In fatsa centrului era parcata o masina a politiei, ca si in fatsa sinagogei. (sinagogii?)

Bun, revenind la ziua in care n-aveam potolu la purtator, binentseles ca mi-a fost mega, dar mega fuame. Si in pauza de prinz la 11:45 me-an loa desaga-n spate si m-am carat la restoran. Binentseles, in sperantsa c-o sa fie deschisa puarta. Care nu era. Am apasat io intr-o parere pe clantsa, fara succes. Daaaaar o voce din neant me-a zis ce doreeeesti?
Io fuarte sincera am zis as doriii sa mininc!
Si puarta s-a deschis, magic!
La fel si usa.
Un nene mi-a zis drept inainte si la stinga pen restoran.
Ok.
Am bagat de seama ca au cel putin o gradinitsa inauntru, era plin de copilasi si unii se jucau in curtea interioara care da pe partea cealalta in strada cealalta la centrul evreiesc, unde e masina politiei. Bun.
Iata-ma in restorant. Potrivit ca marime (o da, asta da precizie!), o masa ocupata cu un nene sh doua dame, o sticla de cola de sfert pe masa shi-un pahar.
Ma invirt oleaca, ma dezbrac, ma postez la o masa, studiez biografia:P, imi aleg o carticica de avea si niste continut in germana, mai vizitez toaleta, ma-ntorn, vine un flacau imbracat foarte tipic evreieste dupa capu meu (camesha alba, nadragi si vesta neagra, o basca neagra, nu era kipa or kippa, barba sh sal din ala de rugaciune cu franjuri) (io n-am vazut evrei tipici in nemtsia, numa in Paris am mai vazut) (si-n filme) si ma-ntreaba de sanatate. I-am zis ca mi-i fuame, conform cu adevaru stomacului meu. El a zis ca-mi aduce meniul.
A durat, am auzit conversatii din bucatarie, s-a intors cu un notes si mi-a citit de pe el. Am ales supitsa de porumb, salata izraeliana si humus.
Nu mai mincasem in viatsa mea supa de porumb, e super interesanta si mi-a placut la gust si-as mai minca. Are o consistentsa de parca ar fi cu malai in ea (ceea ce e posibil), dar nu e malai in apa si pa si nici o mamaliga foarte subtsire!
Salata izraeliana a fost buna, dar boring. Cu castravete, rosii, ceapa rosie si patrunjel, primele taiate cubulete, ulei, otet. Maaricica!
Humusul dupa care nu ma omor, dar pe care l-am comandat la vaga sugestie a chelnerului, am crezut ca e-mpreuna cu salada. Am mai primit la supa doua bulci grozave, crocante si calde. Din faina alba cred, as zice ca aveau dovleac in ele, in bucatele mici.
In fine, pauza mea era de juma de ora, am ajuns inapoi cu juma de ora intirziere si mi-a fost vag tirsha (ce cuvint urit!)... chestia e ca nu prea mi-am savurat prinzu, din punctu asta de vedere.
Cele trei feluri de mincare puteau fi dovedite de un om flamind care are timp sa termine. Eu am abandonat la o bucata si mi-a parut rau ca n-am avut tupeu sa-ntreb daca nu poa sa-mi puna restu la pachet.
Nota de plata a fost o mica surpriza, cumva asteptata, scump rau. 5,50 supa, 7 humusu (dar o portie super strasnica!) si 8,50 salata care chiar mi s-a parut ezagerat, ca na, nici macar nu era cu pepts de pui! :)

Deci io vreu sa mai ma duc, da cind o sa am olea mai mults banisori sh-olea mai mult timp!

Ce vraji a mai facut Vio la computer

Da, am mai avut un titlu din asta, da' mai acu ceva timp, deci im dau voe sa-l reiau.

N-am mai scris pe aici ca de cind fara mindrie ma scald in somaj ma duc luni marts mercur in Frankfurt ca sa invats sa-mi scriu CV si sa conpun scrisorele de intentsie. Da, asa-i, invats greu si e si obligator sa ma duc, ca daca nu, ma penalizeste.

Actsiunea incepe la 8 jumate, asta-nseamna ca tre sa plec de-acasa cam pe la 7 juma... in fine, am intirziat in disperare, is cea mai intirziata din peizaj, asa ca mi-am zis firar (!) sa fie ia sa ma trezesc io la un 6, 6 si ceva, mai maninc, mai ma spal (uneori doar!), prepar straitsa.

Ei, martsi mi se parea ca mai am juma de zi pina trebuie sa plec, asa ca m-am proptit putin sa-mi halesc tartinele cu ceai in fatsa conputerului. Cum pe net nu misca mare lucru, m-am dus nitselush pe un sait cu birfe cu vedete care se cheama dlisted punct com sh de-acolo am dat un mic click eronat sh tsac, un virus. M-am ingalbenit vag, mi-am zmuls citeva fire de amoru artei, spre seara i-am povestit patsania lui P. care a reparat computerul. Ah ce frumos.

Ieri nu s-a-ntimplat nimica deosebit, azi am zis sa-i mai dau o sansa lu dlisted. Zis si facut. Iara virus cind am dat click pe un articul extern, caci imi trebia fuarte tare informatsia! De data asta n-am mai stat sa ma reabiliteze P., ci am antivirusat io de-o mie de ori aproximativ si-am scos buba.

Apare P. acasa, ii povestesc ca uite tu nu mi-a ajuns marts, mai me-a trebit sh az. El zice ia sa vedem ezact cum se manifesta virusu ala! (martsi s-a manifestat ca imi inchidea brusq browseru, azi nu s-a mai manifestat ca l-am vazut ca l-am luat (se deschidea un fisier .pdf inexistent si m-am apucat de curatsat urgent))
Ei, P. zice mai stii exact de unde l-ai luat? Io: clar, ca n-am apucat sa dau decit un click in pagina aia si aia am fost. Cautam noi impreuna, iote aici! P. tsac click, virusu si el prezent.
Dupa care a reluat operatsiunile de bibilit la computer si acu scriu cu mare mindrie acest post foartenteresant.

Partea proasta e ca sufar dupa dlisted ca un ciine sh o frecam intens pe saitu ala, aveam incredere in el sh acu sh-a batut joc de filincurile mele.

Se tu.

Cu ce ma ocupez!

73 de cuvinte

Speed test

Little Miss Sunshine

Cred c-am auzit de filmul asta la vremea lui, da' nu m-a pasionat, pentru ca oricum mergem extrem de rar la cinema (in ultimii ani am fost doar la The Simpsons si Dragoste in vremea holerei*, inainte mergem mai des, acum e departe cinematograful/ele, masina nu, banii nu ma dau afara din casa etc.) si apoi am uitat de el, pina acum o saptamina, cind l-am gasit la niste prieteni pe DVD, l-am imprumutat si l-am vazut aseara, rozind un castron de semintse de floarea soarelui.

Nu vi-l povestesc deloc, vreau doar sa-l recomand, pentru ca mi-a placut chiar mult. Bine, intii m-am dat de ceasul mortsii sa-mi amintesc cum ii cheama pe aia din coloana sonora, norocul meu ca mi-am dat seama destul de repede, ca altfel trebuia sa ma-ntrerup si sa ma documentez si m-as fi ofticat ca am uitat, da' altfel numa' la asta m-as fi gindit tot filmul. Adevarul e ca la vrista mea nu prea mai reusesc sa tsin minte nume de formatsii, iar daca performantsa asta imi reuseste, atunci confund intre ele un brats... cum ar fi Blue October, The Editors, DeVotchka... nu ca aceste formatsii n-ar merita sa fie tsinute minte separat, dar se pare ca neuronul meu se revolta si se apuca de mixat. Daaar aseara s-a-ntimplat o minune si da, DeVotchka erau! Acu' am vazut si-un videoclip pe net, ma rog, cu secventse din film, vocalu Nick Urata extrem de suicidal in voce este foarte chipesh dupa parerea mea! :)

Ioti ci sait mistocuts au DeVotchka!


*Am uitat, ultimul vazut e Confessions of a Shopaholic, destul de frectsie, l-am vazut in Konstanz cu Luisa cu z.

LE P. si-a amintit ca m-a dus la codu lu da vinci! deci inca unu film la cinemau, vai ce plimbata sint! :)

Groundhog Day

Avem filmu asta pe DVD si chiar imi amintesc ca l-am vazut de citeva ori, o data chiar calare pe bicicleta si dvd-playerul a scos niste fum (intre timp s-a lasat de fumat). In fine, nu asta voiam sa zic.
Ieri a fost Groundhog Day (2 februarie). Azi am primit o cartolina de la leahbarn (i-am trimis si ei aceeasi pisica, intre timp am epuizat stocul la magazin, daca n-am zis deja) si ea mi-a scris de traditia asta.
Iaca vederea, plus timbrele, care mi-au placut mult, ca-s altfel! Clopotul e the Liberty Bell.

O harta

O chestie de pe blogul Mirunei.

Harta lu Vio:




visited 12 states (23%)

Harta lu P.




visited 19 states (37%)

Harta la o citituare (opservatsi forma rara de genitiv:)) ) care a preferat sa ne tsina-n shah cu indentitatea dinsei (nu se accepta ghicitori or cimilituri, nu avem premiu la aceasta editsie):



create your personalized map of europe

visited 29 states (47%)

Daca mai doreste cineva sa fie pus la gazeta, sa dee cu meilu la dovira et gmail com