Sint o ticaloasa?

Frecind eu azi menta cu mare gratie, mi-am adus aminte ca acum aproximativ un an ma indragostisem. M-am mai indragostit si prin primavara asta la un moment dat.
Asta, fara legatura cu P., adica fara sa influenteze relatia noastra.

Si mai uitindu-ma inspre trecut, la citeva luni dupa ce m-am maritat eram tot foarte inamorata. De altul, pe linga. Actiunea a fost foarte evidenta la vremea ei si la citiva ani dupa, chiar am putut vorbi si scrie despre asta.

Anul trecut am pus pasiunea mea trecatoare pe seama concediului lui Suzi, normal, ea e de vina, ca m-am plictisit prea tare. Si ma intrebam azi daca o sa ma apuce iar. Nu prea cred, adica n-am niciun sentiment asa, a, presentiment.
Inainte de-a ma lovi fulgerator pasiunea pentru P., am constientizat un ceva in aer, aveam o stare de nestare, ca sa zic asa, parca pluteam si parca lumea cinta cu mine (repet, asta a fost inainte, il cunosteam vag si n-aveam vreun gind) si a tinut asa ca la doua saptamini, timp in care sa-mi dau seama ca ceva e altfel.
Iar cind s-a intimplat, n-am exagerat cu fulgeratorul, n-am stiut intii ce mi se intimpla, desi, ca sa spun asa, mai traisem indragostirea de cel putin zece ori (estimat asa, cu ochii inchisi), ma simteam ca o zburatoare (:P) in colivie si asteptam mina care sa-mi redea libertatea si lumea.

Pe 25 sint 7 ani de cind m-am casatorit, termenul pentru divort e pe 22 octombrie, zi in care s-or face doi ani de cind ma bucur cu P. de viata.