Da, acu 7 anisori ziceam da, un da raspicat ca s-a hlizit audienta. Si-asta pentru ca fusesem in august parca la o cununie civila unde domnita a raspuns aproape in soapta si publicul a inceput sa-si dea coate ca ce-a ziiiis? si-a trebuit sa mai zica o tura. Or eu am stiut grozav de bine ce-am vrut.
Reprezentativ pentru ziua aia (a fost intr-o luni!) e ca m-am dus in fusta (ori un sarafan, oatevar), la dorinta lui expresa, eram scheletica la vremea aia (49 de kile, ziceai ca-s de la holiud), imi luasem un super costumas de gagicuta, o camasa retro blio si sarafanu de care pomenesc, toate pentru kilogramele pe care le cintaream, sperind eu intr-o parere sa ramin asa. Normal ca in 10 zile imi recapatasem suncutele si n-am mai incaput de nicio culoare in vreo buleandra de-atunci.
La nivel de hai sa fiu cit mai cocheta, am optat pentru spalat pe fata si cu asta am terminat cu machiajul, cerceii mei de argint (mai nou am aflat ca-i cheama creoli) si vreo doua-trei inele de argint paf si parul curat (!!!) prins intr-un fel de doua feluri cu o clama in virful capului (adica fix cum ma duc zilnic la munca).
Mare drama in familie : vaaaai, cum nu te aranjezi tu nitel, e o zi importanta, macar azi... tralala, eu am zis nu, ca doar nu degeaba-s berbec, adica la zis nu ma pricep cel mai bine, parol.
In plus, m-am dus la farmacie si i-am zis tovarasei de la tejghea tanti io azi ma marit da-mi un ceva in caz ca ma lovesc emotiile. Nu mai stiu ce mi-a dat si nici daca am inghitit cestiunea.
A mai urmat circ cu dumnealui, cind am oprit la standul de flori si am dat ordin trandafiri. Da' adica de ce tre sa-ti dau eu flori, ca doar iti da toata lumea? Pai tu dai primul si cu asta basta.
Ma rog, si-apoi am ajuns la 3 fara 5 la starea civila, actiunea trebuia sa inceapa la 3, lumea se intreba daca ne-am razgindit, nici macar toate actele nu le aveam, l-am trimis pe var-miu sa traga o hirtoaga la xerox.
A, si-apoi am trait fericiti pina n-am mai fost chiar asa de fericiti, da' de trait mai traim, slava Domnului!
:)
marți, 25 septembrie 2007
Chiar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Submit Your Blog
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce razboi vestimentaro-cosmetic o sa port eu mama cand va veni vremea sa fac pasu' al mare... ioi!!!
RăspundețiȘtergeredeci mie treaba aia cu proiectu de lege pro mariaje de 7 ani max mi se pare geniala. de fapt, cele mai multe mariaje se ofilesc inainte de "termen" oricum, si ma gandesc ca multi oameni ar ramane impreuna macar 7 ani doar ca sa evite nebunia cu avocati, divort, etc. cred ca 5 ani ar fi mult mai realist :D:D:D
RăspundețiȘtergereOfff, tanti vio... tu numeri 7 ani in spate, eu 1 in fata... ce mi-ar place sa gandeasca ca tine... :))
RăspundețiȘtergerecat despre ceva pentru emotii, io zic ca ti-a dat si ai luat, de nu mai stii ce ai luat, ca sigur ai luat :)
Barbatu-meu mi-a trimis pe mail link la blogul tau ca si eu sunt berbeaca si ii suna oarecum cunoscut :-D
RăspundețiȘtergereCat despre mariajele care se ofilesc, ce sa zic, unele isi mai si revin, chiar dupa multi ani (relatia mea a inceput sa infloreasca f fain dupa vreo 10 ani). Uneori ajuta o discutie despre divort ;)
ionuca, cred ca tu ai sa cistigi razboiul ala:D. e amuzant, cel putin cind iti aduci aminte (adica pe mine ma distreaza):)
RăspundețiȘtergererozela, da' la ce sa te mai casatoresti? de la bun inceput zic. doar pentru nebunia de la nunta? nu mai bine te concubinezi:> pe perioada nelimitata si cind nu mai tine, aia e, iti iei cortul si iti vezi mai departe de treaba ta?
sau e doar ca sa ai copii legitimi:)? (am impresia ca asta era un argument)
ionut, n-am inteles ce e cu un an inainte, adica la toamna te insori?;) cine sa gindeasca la fel ca mine? mireasa?:)
e posibil sa ai dreptate:D
dana, mersi de comentariu:)
ma bucur ca in unele cazuri se mai indreapta lucrurile, de altfel ar fi prea sumbra varianta ca absolut toate mariajele sa esueze sau sa fie blazate.
nu stiu daca sa subscriu la ideea cu expirarea mariajului, eu am avut o problema cu 4 ani, primul concubinaj a durat 6 ani, dar ultimii doi a fost in moarte clinica, al doilea a durat 4 ani, dar mor de bucurie cand vad oameni care lupta pentru casniciile lor, admir hotararea, responsabilitatea, cuvantul dat, finally, iubirea aia care ii face sa treaca peste toate celelalte
RăspundețiȘtergereanti, tu crezi ca dragostea e nelimitata in timp intr-o relatie?
RăspundețiȘtergerema gindesc ca pina la urma toti traim doar o data si daca nu sintem si nu sintem fericiti, ba chiar deloc, de ce sa n-o lasam balta?
una e sa iti uiti din prima promisiunile, alta e sa te incrincenezi intr-o relatie care n-are niciun viitor. pina la urma nu stiu daca sansele sa fi dat peste "sufletul pereche" sint avansate la nivelul de certitudine in momentul in care spunem "da". adica pina la urma tot timpul decide:)