Ca sa-l parafrazez pe amicul Ferry, va spun ca unul din hobby-urile mele e tenisul de masa. Intimplator joc cam din doi in doi ani.
Si dupa ce joc prima oara dupa un timp indelungat, la citeva ceasuri de liniste se pornesc niste dureri musculare de mai mare dragu. Anume ma doare fundu!
Simbata am fost in schimb la bowling. La asta se referise Ferry. Si adevarul e ca ultima data am fost tot noi patru si inca doua persoane, inainte de-a fi eu impreuna cu P.
Fiind simbata si hotarindu-ne noi greu, n-am gasit nici o banda libera, am luat biletel cu numar de asteptare si-am urcat la sala de biliard (flacaii joaca strasnic, eu cu Hale mai slabut). Totusi mi-a reusit schema de-a trinti bila neagra in gaura care trebuia, basca aia alba a ramas afara, asadar datorita mie am cistigat, clar!
Ne-au strigat aia ca numarul 179 este chemat cu mare drag, am lasat biliardul doi in aer, ne-am luat paharele si-am coborit.
A durat o eternitate pina am reusit sa gasesc o bila (minge?) in care sa intre relativ confortabil degetutele mele si pe care sa o si pot urni pina la linia de unde urma sa-i dau drumul. M-am hotarit la 11, era ceva mai greluta decit doream eu, da' am dat asa, nici macar asa de prost cum stiu eu ca pot juca.
Adevarul e (ce de-a adevaruri!) la cit de prost joc in general, e de mirare ca imi place la nebunie sa joc!:))
P. conducea detasat, Ferry dupa el, eu cu Hale la egalitate. Si P. imi zice sa-mi schimb tactica, sa fac ca el.
El stind la o distanta considerabila de linia de unde lansezi bila, cu bila cumva sub barbie (stind in picioare) si dupa ce-i trece momentul de meditatie, ia viteza si o expediaza fix pe mijlocul bandei (benzii:P?) cam ca-n filme.
Partea cu tinutul bilei sub barbie ma depaseste, as putea s-o incerc o data, dar riscul sa-i dau drumul fix pe vreo unul din piciorusele mele este asa de mare, incit ma abtin.
In fine, ce-am reusit sa fac a fost sa imi iau totusi oaresce avint, dar cu bila destul de aproape de sol. Si mi-au iesit niste smecherii dragute, trei strike-uri per total (si per total pe locul fruntas din urma:D), dar n-am stiut niciodata in ce parte de va duce bila buclucasa.
La palmares, e de departe seara in care am jucat cel mai bine (va puteti imagina cam ce grozava am fost alte dati, daca acum tot ultima am fost, fara exceptie:D).
Bon, eu cu P. am servit un joc extra, ailalti erau obositi, cu noua mea tehnica nici macar n-am mai avut impresia foarte clara ca-mi disloc bratul din umar cind am terminat tura. Apoi ne-am dus la o masa si ne-am terminat bauturile si-apoi sa mergem acasa. Cind m-am dat jos de pe scaun am inceput sa ma deplasez de parca m-as fi aflat intr-un grad avansat de ebrietate, ceea ce nu era deloc cazul. Abia imi coordonam piciorusele. Am ajuns in pat si-am luat somn urgent.
A doua zi pe la o bucata am inceput sa simt oaresce dureri dureroase in mina dreapta, ah, nimica toata! Pina cind m-a lovit iar problema fesiera:D pe care o port cu mine si azi si este un vis. P. sufera alaturi de mine (el vaicarindu-se mai putin).
Oricum, ca sa ne luam de-o grija, o sa (avem de gind, nu promitem!) ne deplasam mai des spre locatia de simbata. Si-o sa ma fac o mare specialista, de-or sa ma cheme sa joc in sechela:P lui Big Lebowski!
luni, 11 iunie 2007
Ping-pong si bowling
Publicat de vio la 8:46 a.m.
Etichete: vio bate cimpii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu