O chestiune de morala

Erau prieteni poate de la gradinita, crescusera oricum toti in acelasi cartier, mersesera la aceeasi scoala, batusera mingea in strada, in parc sau de peretele lateral al blocului pina la exasperarea vecinului care-i injura de dumnezei, au crescut mari si o anumita instanta asupra careia nu vrem sa intram in detalii i-a adus pe toti pe drumul Capitalei, cu slujbe frumusele, credite pentru masina, casa, care cu nunta la vara, care insurati si cu copii in planul cincinal. Aniversari, petreceri, concedii, concerte, meciuri, telefoane, mailuri.
Doar Horia si Nicoleta locuiau in Ploiesti, dar in ziua de azi asa o distanta e neglijabila, comparata cu nordul tarii de unde se trageau cu totii.

Iar cind Cristi s-a mutat cu firma la Bucuresti, Sanda a ramas la inceput in orasul de provincie, asteptind sa se limpezeasca apele si cind totul a mers ca pe roate, s-a mutat cu catel si purcel linga barbat si in ordinea fireasca a lucrurilor a venit pe lume si primul mostenitor al marii familii de prieteni in care nimic nu parea sa poata perturba un echilibru datind de la facerea lumii lor.

La un revelion perfect in care reusisera sa se stringa cu totii, Cristi l-a luat pe Radu deoparte:

- Am sa-ti dezvalui ceva, ceilalti stiu deja, stiu cum o sa reactionezi, dar trebuie sa afli.
- Spune ce ai de spus si lasa introducerile.
- Cind Sanda inca nu venise in Bucuresti si eram singur aici, am avut o aventura cu o colega de serviciu.
- Ai innebunit?!
- ...
- Sper ca a fost doar o data si ca regreti si
- Eram intr-o situatie nu foarte fericita, eram chiar intr-un fel deprimat si am facut si eu ce mi-a trecut prin cap, dar nu-ti imagina ca am planificat totul...
- Stii ce? Inteleg foarte bine de ce nu mi-ai spus pina acum pentru ca-mi cunosti parerea despre inselat in general si nu vreau sa mai intru in detalii, dar nu te astepta de la mine ca daca la un moment dat Sanda ma va intreba daca ai avut vreo aventura, sa te apar

Au intrat cu bine in Noul An, sampania a curs girla, sarmalele si salata de boeuf si saratelele s-au topit din platouri, s-a facut tirziu sau poate devreme, s-au retras fiecare pe la casele lor, cu Horia si Nicoleta invitati la Radu si urmind sa plece pe dupa-amiaza spre Ploiesti.

S-au odihnit dupa oboseala adunata voiniceste intr-un an intreg si s-au intilnit in bucatarie la cafea, cind din una in alta lui Radu i-a fost clar ca Nicoleta stie taina lui Cristi. L-a intrebat pe Horia fara inconjur daca i-a spus, raspunsul a fost “evident! Intre noi doi nu exista secrete!”.

Radu si-a dat seama incet-incet ca toate sotiile/prietenele din grup cunosteau situatia si a adus in discutie teama lui ca singura inocenta in poveste este Sanda. Ploiestenii nu stiau cu siguranta daca ea aflase sau nu, iar Radu s-a hotarit sa-l intrebe pe Cristi despre acest aspect data viitoare cind se vor vedea intre patru ochi.

Ocazii au tot fost, Radu a preferat totusi sa vorbeasca despre altceva, viata a mers inainte, Cristi si Sanda au acum doi copii, se vad mai rar cu totii, responsabilitatile cresc si acasa si la serviciu si devine din ce in ce mai greu sa te imparti si sa mai ai timp de toate ca “pe vremea cind eram adolescenti".

Iar Radu a tot stat si s-a gindit si in situatia ipotetica si improbabila in care Sanda l-ar intreba despre trecutul aventuros al sotului ei, probabil ca ar face pe niznaiul, nevrind sa se simta responsabil de o eventuala despartire a celor doi, desi in ceea ce-l priveste ramine fidel principiului lui de a nu insela intr-o relatie.