Dileme editoriale 1

Titlul e la oha, da na.
Tot in Franta, ca ma loveste cite-o amintire de ma doare creierasul, am vazut la parintii lui T. unde-am innoptat o chestie in premiera mondiala ca sa zic asa, un suport pentru pasta de dinti. Toata lumea a aflat in ultimii ani ca pasta de dinti nu se mai tine culcata, ca-n tineretele noastre, sau in cap, aia care are dopusorul marisor si sta echilibrat asa.
Uel, parintii lui T. au un suport (de fapt aveau cel putin doua) care arata ca un fermoar deschis in principiu, doar ca e din plastic si mai mare si are intr-o parte o cheie pe care o invirti ca la masinutele din copilarie. In suportul ala se trinteste pasta de dinti, cu capatul pe unde iese continutul in sus, si se invirte frumusel cheita aia pina cind dupa nu stiu cit timp recipientul e gol.
Cool, a?: >
Normal ca n-am vazut pe nicaieri asa ceva, nici n-am idee cum s-ar chema, Adi a zis ca parca din Germania sint... ramine sa mai cer amanunte...!!!

Acum serios, nu v-ati chinuit niciodata sa mai scoateti din tub inca de-o spalatura de dinti? Eu nu cred ca musai din zgircenie! Dar simti ca mai e ceva, tragi cu incredere, aduci ramasita spre iesire si paf, ori o dai pe linga periuta, ori alte accidente stresante, pe cind cu chestiunea in cauza, viata mea ar putea fi mult mai frumoasa!:)