Cultura vine de la iutub

Cind vizitam libraria cu scopul clar de-a lua ghid pentru Lorena (Lothringen) si nu gaseam, am dat peste vreo 2-3 cu Romania, fapt care m-a facut sa mai pierd un ceas-doua pe acolo si sa ma mai instruiesc na. Pe linga traduceri ale diverselor chestii comestibile (cum ar fi ca noi la Erdnuesse le zicem alune americane, fapt care ma amuza teribil), am mai studiat intens si despre Iasi si gasisem pe acolo si ceva de un nene care are legatura cu imnul Israelului, care cindva acasa fiind si pe net mi-am adus aminte si m-am apucat serios de facut sapaturi care n-am terminat nici la ora asta, da ma gindesc sa notez citeva chestii, pina nu-mi pierd memoria.
Mai intii ca credinta mea multimilenara in adevaru wikipediei mi-a fost aprig zdruncinata, confruntindu-ma eu cu niste verziuni care nu doar ca nu se pupa, dar isi mai si dau cap in cap.
S-avem asa:
eroul despre care cred ca am citit in cartea aia la librarie deci este pe de-o parte originar din Basarabia, pe de alta, din Galitia. Asta ar mai fi in regula, dar Galitia este ori in Spania (va rog remarcati ca pagina precedenta este scrisa in simple english!!!) (ca altfel de ce-ar mai slagarui Julio Iglesias Un canto a Galicia, a??), ori prin Europa Orientala.
Poetul e cel caruia i se datoreaza titlul Speranta (Hatikvah).

Va prezentam mai jos doua versiuni: una a lu doamna Barbra Streisand care mie imi place mult si una pe care am gasit-o azi frecind iutubu pina i-a iesit scintei si care este ca sa zic asa inedita.
Lasa, Suzi, ca tu le vezi de-acasa!

כל עוד בלבב פנימה

נפש יהודי הומיה,
ולפאתי מזרח קדימה

עין לציון צופיה -

עוד לא אבדה תקותנו,

התקוה בת שנות אלפים,
להיות עם חופשי בארצנו

ארץ ציון וירושלים.

Kol 'od balevav

P'nimah -
Nefesh Yehudi homiyah
Ulfa'atey mizrach kadimah

Ayin l'tzion tzofiyah.

'Od lo avdah tikvatenu

Hatikvah bat shnot alpayim:
Li'hyot am chofshi b'artzenu -

Eretz Tzion Virushalayim.

Atât timp cât în inimă, înăuntru,

Un suflet izraelit încă tânjeşte,
Şi înainte spre Est,

Un ochi încă veghează spre Sion.

Speranţa noastră nu a fost încă pierdută,
Speranţa de două mii de ani,
Să fie o naţiune liberă în ţara noastră,

Patria Sionului şi a Ierusalimului.

(foartenteresant, textul in evreieste nu l-am putut copia decit de la dreapta la stinga, dar totusi blogaru s-a dovedit cu multa personalitate si mi-a intors cel putin doua rinduri de la stinga la dreapta, dupa cum se poate vedea pe semnele de punctuatie. De asemenea sper ca textul este ceea ce cred eu si nu alte gogoritse, dar ma aflu in imposibilitatea de a verifica in aceasta clipa:))

In rezumat vine ca melodia are influente europene o gramazimea, din care de mentionat marele slagar moldovean Carul cu boi (de care n-am auzit in viata mea, dar am avut azi o sansa unica si irepetabila de a gasi o verziune pe net) si bucata Moldova a lu Smetana. A, pardon, toate se inpira vag dintr-o piesa din seculu 17 renascentist italian La Mantovana, ceea ce sa fim sinceri tot aia e!

Lasind aceasta, am mai ajuns la asemenea sapaturi caci am vizionat duminica un documentar despre orchestra filarmonica a Israelului (unde am auzit prima oara imnul) si m-a impresionat aspectul prezentat in finalul filmuletului de aici (sub un minut), anume cum s-a dat alarma in orasul unde era concertul si publicul a scos discret mastile de gaze, iar orchestra a cintat mai departe in fata oamenilor mascati. N-a durat mult si, vazind ca muzicienii se lasa condusi de arta, s-au hotarit si cei din public, rind pe rind, sa-si scoata mastile.
E foarte interesant si cum s-a format orchestra asta, anume ca cel cu ideea a mirosit periculul nazist si a adunat numai interpreti de prima mina din Europa si si-au luat talpasita spre Palestina, cit inca se mai putea (intre cele doua razboaie mondiale). Ma rog, asta daca am inteles si retinut bine.

Si ca sa termin, o yeah, am fost curioasa daca este si imnul Romaniei pe iutub, este, de-acolo am ajuns si la Pe-al nostru steag. (asta e cintec legionar?!) De unde au urmat doua surprize cit casa, anume imnul Albaniei si imnului Kosovo-ului (asa o fi corect?).
Ia videti si voi. Auziti, pardon.