Vio viseaza 25

La ceas omagial, visu de dum/lun si de lun/marts.

In Iasi, mama imi face cadou doua chestii de imbracat, apoi merg in vizita la S. de unde ma aleg cu o camasa si o haina pe care le facuse pentru mine. Sint lesinata de emotie si ma simt aiurea ca nu stiu cum am venit cu mina goala-goala, io marea venita in conced din tari straine.
La S. remarc un brat de papuci de casa rosii si pufosi.
Mai e o persoana acolo si S. povesteste cum ca X. a bocit aseara cind s-a aflat de tragedia din munti (adicatelea a fost nu stiu ce accident si-or murit citiva alpinisti) (pe care X. poate ii cunostea, poate nu). La care ii zic lui S. daca tii la mine, daca pateste X. ceva, doresc sa n-aflu.

V. in vizita aici, dupa doua saptamini pleaca. Urmeaza sa decoleze de undeva unde trebuie sa ajungem cu masina, ma vad silita sa conduc, acelasi haos ca-n orice vis in care conduc, parca in stinga era ambreiaju si parca trebuia sa-l calc cind (in stinga din dreapta e frina si in dreapta extrema acceleratia??) (precizez ca am permis de citiva ani, dar n-am condus, asa ca sint pardonabila, sper, plus ca nu ma urc la volan!) aveam de facut vreo manevra. Oricum, e super ridicol, ca eu tot sper sa nu ma opreasca politia, dar de fapt conduc cumva cu un picior iesit din masina, cu care mai frinez, hihi:|
In fine, lasam undeva masinile (erau doua) si trebuia sa mergem printr-un cimp pina la pista sau ce-o fi fost acolo, oricum nu se vedea decit un lan de cereale (griu?).
[In timp ce eu visam pe aici, P. era treaz la computer si lucra si eu stiam asta.]
Numai bine ca mergind pe drumul ala din cimp, care era destul de accidentat, calc culva pe alaturi si incep sa ma scufund si sint atit de surprinsa, ca nu fac nici o miscare (care poate ar fi grabit procesul, in fine), din mlastina se transforma brusc in ditamai suvoiul si ma duce departe si incep sa ma agit ca disperata, si in vis, si prin pat. Adica ii dadeam semnale lui P. sa ma destepte din cosmar. Banuiesc ca a facut-o.
Am adormit la loc si m-am intors in timp in vis, ca sa zic asa, ca eram cu V. inca acasa si ne certam de la niste cani cu niste ursuleti.

Ce frumos a visat Vio!
:|