Leapşa de la Hiacint spune aşa: Luaţi cea mai apropiată carte. Deschideţi-o la pagina 111. Şi citiţi primul paragraf nou din pagină. Să vedem ce iese!

Am ezitat daca sa iau din stinga sau din dreapta, iau stinga:

"- Vra sa zica, deducind cistigul de Sfintu-Dumitru, de o mie de lei, eu, proprietara, trebuie sa va mai numar dumneavoastra, chirias, inca doua mii cinci sute de lei..."

Mihail Sadoveanu, Strada Lapusneanu. Venea o moara pe Siret, Bucuresti, 1970, Editura Minerva. Lei 12

Daca doresc, domnitele Ana, Alma, Aprilia, Suzi si Zaza sint invitate.

Hop si eu

De la Patric:

81%How Addicted to Blogging Are You?

Mingle² - Online Dating

LE:


26% Geek
26%

Mingle2.com - Free Online Dating

Deloc optimist (cred)

M-am trezit cind tocmai zgiltiiam o pusculita kitsch care nu-mi apartinea si care era ciudatica in felul ei.
Ploua, ploua si iar ploua, la noi ploua in ultimele doua saptamini cam zilnic asa, nu continuu, dar cind zici a miine va fi frumos, iaca paf incepe pe la o bucata de noapte si-acum pare ca s-a asternut. Azi ma imbrac in mineca lunga, clar. Si Iasul e in timpul asta campion olimpic la seceta. Super!
Am ratat micul dejun cu P. azi, fiind ca sedata si mai ales cu vremea, nu m-am putut trezi la 7 nici batuta (ma rog, metoda asta nu s-a incercat).
Doresc sa intru in istorie cu fragmentul asta de jurnal:|
Beau cafeaua lui P., ascult radio in speranta ca voi fi mai vioaie (chiar nu stiu de ce m-ati poreclit asa, de m-as fi simtit vreodata asa...). E o intuneceala de dimineata de iarna.
N-am rabdare de nimic, astia au umplut media cu o stire cu un flacau de 17 care s-a dus in Turcia si s-a pipait cu o englezoaica de 15, care s-a dovedit a fi de 13 si a carei mama l-a denuntat pe joven, care zace in vestita inchisoare turceasca de doua luni si e varza.

Un lucru dragut am citit in ziar in ultima vreme, in Hamburg incepe zilele astea o data cu o lansare de carte expozitia unui fost model, i-am uitat numele, si deocamdata nu e actualizat pe site, Karin Stilke se numeste*, ce e frumos e ca doamna are 90 de primaveri, e frumoasa si acum, aproape oarba, dar cu picioare frumoase (dupa cum spune ea), a fost prietena cu Marlene Dietrich (un articol foarte interesant si in engleza!**), i-a cunoscut pe Erich Maria Remarque si pe Erich Kästner, dar pe fiurar nu si se bucura.

In rest, numai vesti mirifice: diavolii tasmanieni din Tasmania (ca iaca mai sint si in Australia "continentala") is pe cale sa dea coltu ca urmare a unei forme rare de cancer care se transmite, nu genetic adica in familie, ci prin muscatura (parca). Nu ca as fi fana animalelor astora, dar mi se pare nasolas de tot fenomenul.
Bon.
Ajungem in ordine invers cronologica la ziua de duminica, unde reluam cronologia fireasca cu un telefon total inocent la Angela care ne cheama la masa, de unde ne inturnam si picam in pat si cum P. e mort fara televizor, dupa citeva minute de frasuiala, il deschide. Eeeeei! Si-am vazut un documentar (destul de cretin, dar na) despre cum va fi lumea in 2077. Pfuai, m-a luat o depresare clasa una. Mai ales ca eu nu-s fana SF de nici un color, iar filmuletu ala era cu tendinte clare, normal, 2077, va dati seama? Daca citeste cineva textu asta si-ajunge in 2077, felicitarile mele oricum. In orce caz era asa de pesimista atmosfera si ah, mai bine nu ma mai gindesc!
Ajungind iar la intrebarea la ce sa faci copii in ziua de azi...
Simbata iar cu Angela si sora lui P., dupa care super relash cu frecat mentolul en gros, iar cind P. a venit cu propunerea sa facem ceva de mincare (adica noi doi!!!) i-am zis fa tu, ca io fac curat. Si-am facut. De la o vreme maninc ca inainte de executie, dupa care torn ceaiuri pe git. Btw, am uimit publicul cu cunostintele mele despre natura, Angela era diversificata (:P) la burta si i-am recomandat ceai super strong de menta, care si-a facut efectul urgent si toata lumea a fost fericita.
Cam asta ar fi, super fascinant, era normal.

Totusi duminica seara am vazut o comedie foarte faina, nemteasca din 2004 parca, Wixxer (Labagiul:D:D:D), n-are nica de secs:O, o recomand cu mare caldura. Va divulg (de parca nu puteti vedea singuri pe imdb) doar citeva nume de personaje: Rather Short (decedat), Inspector Very Long si Chief Inspector Even Longer. Da, e o comedie politista si actiunea are loc in Londra si pe linga ea.:D
Cam atit.

A, bonus scurt: nu stiu la ce meditam (?!) ca m-am trezit cu elasticul de par fix in cana de cafea. Nu divulg ce s-a intimplat mai departe, normal.
A, cica nu e recomandat sa faci dus ori baie cind ploua (ma rog, cind sint fulgere). Acu nu mai stiu daca fara paratraznet:). O sa fac totusi, ca la temperatura de 13 grade, am indoieli ca e furtuna de-aia clasica.

*dupa ce-am adus ziarul la fata locului
**plus un top dragut aici

O chestiune de morala

Erau prieteni poate de la gradinita, crescusera oricum toti in acelasi cartier, mersesera la aceeasi scoala, batusera mingea in strada, in parc sau de peretele lateral al blocului pina la exasperarea vecinului care-i injura de dumnezei, au crescut mari si o anumita instanta asupra careia nu vrem sa intram in detalii i-a adus pe toti pe drumul Capitalei, cu slujbe frumusele, credite pentru masina, casa, care cu nunta la vara, care insurati si cu copii in planul cincinal. Aniversari, petreceri, concedii, concerte, meciuri, telefoane, mailuri.
Doar Horia si Nicoleta locuiau in Ploiesti, dar in ziua de azi asa o distanta e neglijabila, comparata cu nordul tarii de unde se trageau cu totii.

Iar cind Cristi s-a mutat cu firma la Bucuresti, Sanda a ramas la inceput in orasul de provincie, asteptind sa se limpezeasca apele si cind totul a mers ca pe roate, s-a mutat cu catel si purcel linga barbat si in ordinea fireasca a lucrurilor a venit pe lume si primul mostenitor al marii familii de prieteni in care nimic nu parea sa poata perturba un echilibru datind de la facerea lumii lor.

La un revelion perfect in care reusisera sa se stringa cu totii, Cristi l-a luat pe Radu deoparte:

- Am sa-ti dezvalui ceva, ceilalti stiu deja, stiu cum o sa reactionezi, dar trebuie sa afli.
- Spune ce ai de spus si lasa introducerile.
- Cind Sanda inca nu venise in Bucuresti si eram singur aici, am avut o aventura cu o colega de serviciu.
- Ai innebunit?!
- ...
- Sper ca a fost doar o data si ca regreti si
- Eram intr-o situatie nu foarte fericita, eram chiar intr-un fel deprimat si am facut si eu ce mi-a trecut prin cap, dar nu-ti imagina ca am planificat totul...
- Stii ce? Inteleg foarte bine de ce nu mi-ai spus pina acum pentru ca-mi cunosti parerea despre inselat in general si nu vreau sa mai intru in detalii, dar nu te astepta de la mine ca daca la un moment dat Sanda ma va intreba daca ai avut vreo aventura, sa te apar

Au intrat cu bine in Noul An, sampania a curs girla, sarmalele si salata de boeuf si saratelele s-au topit din platouri, s-a facut tirziu sau poate devreme, s-au retras fiecare pe la casele lor, cu Horia si Nicoleta invitati la Radu si urmind sa plece pe dupa-amiaza spre Ploiesti.

S-au odihnit dupa oboseala adunata voiniceste intr-un an intreg si s-au intilnit in bucatarie la cafea, cind din una in alta lui Radu i-a fost clar ca Nicoleta stie taina lui Cristi. L-a intrebat pe Horia fara inconjur daca i-a spus, raspunsul a fost “evident! Intre noi doi nu exista secrete!”.

Radu si-a dat seama incet-incet ca toate sotiile/prietenele din grup cunosteau situatia si a adus in discutie teama lui ca singura inocenta in poveste este Sanda. Ploiestenii nu stiau cu siguranta daca ea aflase sau nu, iar Radu s-a hotarit sa-l intrebe pe Cristi despre acest aspect data viitoare cind se vor vedea intre patru ochi.

Ocazii au tot fost, Radu a preferat totusi sa vorbeasca despre altceva, viata a mers inainte, Cristi si Sanda au acum doi copii, se vad mai rar cu totii, responsabilitatile cresc si acasa si la serviciu si devine din ce in ce mai greu sa te imparti si sa mai ai timp de toate ca “pe vremea cind eram adolescenti".

Iar Radu a tot stat si s-a gindit si in situatia ipotetica si improbabila in care Sanda l-ar intreba despre trecutul aventuros al sotului ei, probabil ca ar face pe niznaiul, nevrind sa se simta responsabil de o eventuala despartire a celor doi, desi in ceea ce-l priveste ramine fidel principiului lui de a nu insela intr-o relatie.

Copii precoce

"Imaginatia fetelor se joaca altfel. In noiembrie 1876, la 7 ani, fetita, ce-i drept, precoce, Iulia Hasdeu noteaza in jurnal: "Mama nu stie nimic de locul nostru de joaca. [...] Nici nu vine dinsa pina in gradina... Ne lasa placintele pe masa din curte si doar ne cheama sa ne infruptam. A inceput sa fie frig. [...] Pina la primavara vom inchide si noi teatrul din fundul gradinii. Nici nu mai avem cum juca ca <<>> ale verii dramele mele cam lungute pentru rabdarea celor mari: baba Anica mi-a cerut cuvertura pe care o facusem cortina, desi stia bine dumneaei ca fara cortina nu se pot schimba decorurile intre acte. Tufisurile desfrunzite nu mai sint bune de culise. [...] Nici Hermina nu mai are unde se piti ca sa faca pe sufleurul, or noi nu putem juca fara sufleur, suntem o trupa serioasa. Pentru incheierea stagiunii de vara o sa jucam Dama de la circ. Florica e grozava in rolul lui Leon. Matilda insa nu vrea, si pace, sa faca pe directorul circului: cica nu vrea sa fie antipatica, ii e nesuferit personajul...". O alta fetita precoce, Ana Brancoveanu, viitoare Anne de Noailles, inventeaza de la 5 ani fabule si povesti cu zine. La 8 ani, in 1884, ii scrie de la Paris, in franceza, fratelui ei Mihai-Constantin: "Iti trimit, dragul meu frate, si niste zambile salbatice pe care le-am cules zilele astea intr-un loc mai mult sau mai putin pustiu, in Bois de Boulogne. Acum padurea e intr-adevar foarte frumoasa. Iarba e acoperita de margarete. Cind ne plimbam prin locurile prin care treceam odinioara cu tine, unele isi pleaca crestetele si sint triste ca nu te zaresc. Ai putea sa-mi spui ca margaretele nu sint aceleasi si ca cele de anul trecut nu mai exista. Dar mamele lor le-au povestit ca te-au vazut si asta le face pe cele cu inima buna sa fie triste."" (pp. 145-146)

Ioana Parvulescu, In intimitatea secolului 19, Humanitas, 2005, 344 pag., 35 leuts

Refresh

Din seria Viata palpitanta a lui Vio, va prezentam ultimele realizari importante:
- marti seara Greizanatomii, ez iujual, as dori dimineata la prinz si seara si daca se poate si intre.
- miercuri la banca (m-a solicitat "consilierul meu bancar", deci s-avem pardon!), nimic interesant, luasem cartea cu mine, am citit nitelus in parc, cu ochelarii de soare pe nas, super cula ce sa zic. Plus tricoul meu cu Berlin. Cind sa intru in curte, santierul e in floare si creste groapa din strada pe zi ce trece, un muncitor foarte tare pe care l-am banuit roman s-a gindit sa-mi citeasca Berlin wir kommen cu glas tare, foarte destept. Care ma rog poa sa mai insemne ca-n engleza ca avem orgazm, da ca sa zic asa nu e cazu:D, fiindca era vorba de finala cupei Germaniei de anul trecut unde am fost laiv in persoana.
- tot miercuri am iesit dupa ce-am consumat doua beri vorbind cu A. la telefon sa cumpar un tocator de vinete de care n-am gasit, dar m-am ales cu niste rosii si un dvd pe care l-am vazut. Salata de vinete a fost cam anosta, dar cu un real succes la public, P. care nu maninca seara m-a surprins in bucatarie si s-a infruptat vitejeste, dupa care m-a rugat sa oprim nitel filmul sa-si mai aduca din salata de avocado. Ce salataaa? Mmmm tsuchini (dovleci)??? Nu!!!!! ??? Vinete! N-am zis vinete? Nu, ai zis avocado!
- filmul mi-a placut el asa si dupa ce-am vazut si making of or smth am luat un mare somn, trezindu-ma pe la 2 juma sa inchid computerul si intrebindu-ma la aceasta trezire despre viata mea, despre care nu mai dau detalii.
- joi dupa munca mi-am pus Amelie (sa verific daca e Oana pe faza:D), am mincat un kil de seminte in pat cu consecinte deosebit de placute la nivel de firmituri, am si dormit nitel, apoi suparata pe viata m-am apucat si-am rinit in baie. P. m-a surprins de asemenea si a zis ca sa iesim la aere. Unde am fost o fata si cinci flacai, care ei au jucat zaruri si eu m-am ris si m-am intors acasa la 23, luind un binemeritat somn.
- vineri dimineata mi s-a terminat super Tonicul din plante. P. s-a ris si el ca un curc, ca vai cum o sa supravetsuej tu zilei de az!!!
Am venit acasa mai mult moarta decit vie, normal, mi-era foame, n-o sipteam, am luat cartea (care e misto, altfel decit credeam, dar misto) si m-am dus la resto unde m-am vazut c-o fosta colega care m-an bucura s-o revad si-an hali princiar si cochetam si c-un desert, dar eram mega plinuta, asa ca m-am retras. Mi-a fost frig si-a plouat la greu in ultimele zile.
Mi-am facut somnu de frumuseta foarte vag, nici nu-s sigura de el, dar cam cred totusi c-a existat.
Ceea ce va doresc o noapte buna si-un uiken strasnic.

La noi

Dupa cum am mai scris pe-aici, uneori in week-end-uri sau la sarbatori mergem la masa (in general micul dejun prelungit) la Angela sau iesim la restoran unde este bufet cu de toate si ne unflam buricu.
A ramas stabilit ca miine sa mergem cu Angela si sora lui P. la o filiala a restoului, dar nu stabilisem ultimele detalii, P. a sunat-o pe mama-sa, nu era acasa, intr-un final a sunat ea inapoi, eu eram la baie, P. imi face rezumatul:
- La filiala noua au bufet doar duminica, asa ca ne vedem la 10 la noi.
- La nooooooooooooooooooi???? (AI INNEBUNIIIIIT?????????????????) Adica cuuum la noi?:O:O:O
- Adica la noi unde mergem noi, la restorantu-mama.
- A pai de ce nu zici asa, zise Vio si rasufla usurata.

Pffff ce-mi statuse inima-n loc. Nu de alta, ar fi fost o vizita anuntata, dar tot pe nepregatitelea ne lua. Si cit de calm imi comunicase P., trebuia sa ma fi prins ca ceva e putred. Hihi!

Mai am o durere, caci fiind la 10, trebuie sa fac ochisori mai devreme si sa ma spal in freza. A, mult mai iubesc operatiunea asta!

Intoarcerea huliganului

Sa incep cu ce e mai usor: n-am gasit niceo greseluta de tipar, or fi adica, dar daca, mi-au scapat, which is great. Am stat eu si m-am gindit la o bucata ca e foaaarte misto tradusa cartea, am tot cautat sa vad de cine e tradusa, ca sa ma loveasca dureros ca e scrisa direct in romaneste, conpliment!
Ce mi-a atras atentia e folosirea repetata a variantei "sentinela" pe care am dedus-o la inceput typo, desi m-am mirat, dar cum cuvintul se repeta de citeva ori pe prima pagina pe care apare, in aceeasi forma, m-am elucidat.

Cartea mi-a placut tare mult (dar am mai zis cumva ca parca in ultima vreme mi-a decedat siptsamintu critic si-mi place cam tot:P), si cum e scrisa, si despre ce-i vorba.
Si am fost foarte alaturi de personaje.

Acu n-am date, daca e pe bune pe bune memorialul durerii (:P) sau daca e romantat pe ici-colea, cu intentii zic. Finalul e clar o infloritura de stil, destul de misto.

M-au impresionat o gramada de intimplari, da asa-s eu, nu prea avea cum sa nu ma nimereasca. Mi-au placut la nebunie decorurile din anii '30, cum erau locusoarele de pe linga Suceava, cum erau familiile, ce discutii aveau (iar astea au fost clar reconstituite, dar la modul maiestru), am lacramat de citeva ori, am oftat, am fost ingindurata, deh, cum e normal cind citesti anumite chestii.
Ce m-a marcat poate cel mai mult e ideea de a locui intr-o limba, care e oarescum omniprezenta si pe care o-nteleg cit pot eu de bine. Si toate dilemele care se nasc de-aici, si-apoi ce-i cu patria si cum e cu muritul si-ngropatul, chestii profunde, sa zic, pe care nu le detaliez, ca n-am innebunit. Nu zic ca Norman Manea a facut-o de nebun, tocmai, nu, dar la el da bine, pe cind eu inca nu ma simt matura, ca sa zic asa.

Cartea e exact cum as fi vrut eu sa fie, n-am ce sa-i reprosez (decit, poate, inceputul, peste care am trecut greu (20 paj), dar care poate la altii merg unse). Nu stiu daca o sa ma ingramadesc sa citesc repede altceva de el, pentru ca traiesc cu impresia c-am inceput cu ce era mai bun (nu neg in ignoranta mea valoarea celorlalte scriituri alei lui!, dar am citit ceea ce m-a interesat cu adevarat). Iar in ziua cind voi poseda capacitatea paranormala de-a parcurge paginile mai repede si mai atent, as dori sincer s-o mai citesc macar o data. Nu e dupa capul meu cu nimic mai prejos ca Jurnalul lui Sebastian.
Si sint o gramada de referinte la acesta din urma si la Eliade si la altii, iar titlul in sine e o mica enigma pe care poate unii cititori o descifreaza din prima.

Sint pentru jos palaria, domnule Manea!

Cartea e aici.

LE: Citeva citate pe care deja le-am scris in blog le reiau aici:

<<"Noi sintem noi si ei sint ei", iti amintesti? "Nu avem de ce sa-i dusmanim, nici sa asteptam bucurii din partea lor. Nici sa uitam ororile lor.">>

"Precum in stiinta legea lui Ohm, sa ne imaginam si o lege a lui Om, une Loi de l'Homme: om e acela care lasa in urma lui un gol mai mare decit a fost plinul care l-a reprezentat cit a fost prezent. Absenta e un junghi prelungit - o data pe zi, o data pe saptamina, de mai multe ori... Iar inima e tot mai batrina - si nici un om nu poate rabda mai mult decit poate rabda un om. Cu cita stingacie am stiut sa fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la inceput... Acum stam la fereastra ca niste copii si le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar in mijlocul strazii e Oceanul." (pag. 33)

"Desavirsindu-si, de la sine, opera de uzura, clipa de clipa, viata ne va uzurpa, oricum, de iluziile desavirsirii si orgoliul unicitatii... asta ne invata, iarasi si iarasi, inteleptul Will." (pag. 110)

"(...) ridicind privirea, am dat de figura senina a Ioanei, o poeta amica, recent intoarsa dintr-o calatorie la Paris. A inceput, prompt, sa-mi vorbeasca despre frivolitatea francezilor, decaderea literaturii franceze. Provinciala frustrare si megalomanie le traiam mai toti scriitorii din Est. Superficialii nostri colegi din Occident, feriti de suferintele si dilemele socialiste, erau incapabili, asa ne placea sa credem, de opere comparabile cu necunoscutele noastre grandioase scrieri complicate, tragice si obsesive, fidele adevaratei literaturi." (pag. 124)