In care se arata cum ma culturalizez

Creca n-am mai zis pe aicisha, da deja de ceva timp vreiam cu arduare sa ajung la espozitsia Botticelli de la muzeul Städel din Frankfurt (bine, la vremea aia credeam ca se cheama Städtel, dar m-am elucidat intre timp).

In ziua de miercuri, dupa ce ma aventurasem la resto, cum am zis mai devreme, am terminat la "club" in Frankfurt la 15:30, am schimbat doua U-Bahn-uri (care-s o chestie intre tramvai si metrou) si-apoi dupa ceva mers pe jos am ajuns la muzeu, unde urma sa apara si P. dinspre job. Cind am zarit cladirea, am vazut si cirnatsul de popor care statea la coada. M-am hlizit. Avansind spre capatul cozii, la care m-am asezat constiincioasa, aproape ca rideam de-a binelea. N-am mai vazut pina acum asa un codalau, poate doar la portocale iarna in Romania copilariei mele. Am scos cartea, picura discret si maruntsel, dar pas sa ma pot concentra la aventurile lui Huck Finn, ca jupinesele din spatele meu prognozau la fiecare 15 secunde:
-Pun pariu ca stam macar o ora la rind!
-Ah, o ora jumate cel putin!
-Ce mai, inainte de doua ore nici gind sa fim intrate!
Imi venea sa le zic vreo doua de dulce, mai ales ca nu pricepeam de ce se inghesuiau in fundul meu, daca tot se statea civilizat la coada.
Apare si P., hlizit si el si incepe sa-si dea cu presupusul la cit o sa dureze pina intram! M-am uitat urit de tot la el si mai aveam o mutare si scoteam flacari pe urechi. Bine, tre' sa zic ca nici la Luvru or la turnu Eiffel n-am vazut atita popor. Tre' sa mai precizez totusi ca Städel, desi e ditamai palatul, nu se compara totusi cu Luvrul. Asta asa, ca sa pastrez vag proportsiile. (neclar, dar orcum!)
Da, a durat cam un ceas, dar am fost multsamita ca am intrat amindoi cu reducere, io somera, el student. Apoi coada la garderoba, eu o scurta incursiune in librarie. Inauntru inca doua cozi pina sa ajungem la alta librarie si de acolo in sfirsit, iaca Botticelli.
Plin ochi si inauntru, evident, care cupluri, care solo, tineri, batrini, bogati, saraci, multi nemtsi, putsin strainezi (am auzit franceza si olandeza si o doamna destul de in virsta vorbea germana cu un puternic accent american), grupuri organizate cu ghid care ocupau o buna parte din incapere, plus ca stateau ciorchine in fatsa unui tablou, de trebuia sa fii inventiv sa vezi si tu ceva. Plus ca s-au smecherit si chestiile astea organizate, nu mai poti sa tragi cu urechea la ce zice ghidul, ca ala vorbeste intr-un microfonas si cei din grup au casti. Bine, si noi foarte smecheri, am avut audioghid.
O sa pun vreo citeva "poze" botticelliane (mai precis vederi), cu precizarea, unde imi mai amintesc, ca am vazut sau nu tabloul. Si' acu, citeva ginduri pe scurt:
-pe P. l-a marcat faptul ca doar un tablou de-al lui B.(otticelli) e sigur al lui, restul ii sint "atribuite". De altfel cit am misunat pe-acolo, am vazut la unele tablouri autorul B. si la altele B.(?).
-mi-a placut sa aflu ca a schimbat tehnica portretistica şocind oarecum contemporaneitatea prin faptul ca modelele lui se uita "in obiectiv" (nu toate, dar!)
-e vestit pentru palmele mari in portrete:)
-personajele lui au in mare parte o nota melancolica (asa le-am vazut eu)
-m-am dat foarte aproape de un tablou, ca sa vad cum "a facut negrul" din haina domnului aluia. Nu m-am prins, dar mi s-a parut fascinant, ca are tot felul de umbre si eu in vasta mea ignorantsa imi imaginam vag ca toarna niste culoare neagra si aia e.
-am vazut citeva schitse ale lui, in acelasi stil cu ale "maestrului" sau, Fra' Filippo Lippi, in care trasaturile sint redate aproape fara culoare, habar n-am sa ma exprim mai clar de-atit, caut jpeg pe net... (n-am gasit ce cautam, ce-am vazut io la fatsa locului erau niste schitse aproape albe, habar nu am cu ce tehnica au fost facute!)
-mi-a placut foarte mult un tablou "anonim" care reprezinta executia lui Girolamo Savonarola.
-m-a furnicat pe spinare sa vad "cu ochiul liber" vechimea tablourilor, uneori culorile sint crapate (adica tabloul e cumva crapat, fara sa fie spart!) (ailei, vio da explicatii tehnice:-s), alteori la marginea tabloului se vede pinza nepictata, fascinant:)
-daca-mi mai amintesc ceva, mai zic.








Deci vine asa: pe primele trei le-am vazut la expozitie, urmatoarele trei nu erau. Dar din a patra am vazut-o pe Venusa simpla, fara restul personagiilor si fara scoica.
Am tot stat si m-am intrebat cum au avut unii timp sa creeze atita!!! Ca presupun ca nu facea un tablou pe saptamina! Iaca, ce-nseamna daca n-avea internet, ma gindesc eu!

Io zic ca a meritat tot efortul. Mai m-as duce o tura, daca as sti ca ar fi mai aerisit.

Din episodul urmator: vio s-a mai dus la alt muzeu! OMG! Vine apocalipsa!

In care se arata cum si somerii mai ajung la restaurante

In cladirea unde prestez io activitati intelectuale de luni pina miercuri este un automat de fapt doua unu cu bauturi calde cafea cioco supa!! sh unu cu sucuri cioco etc. Pina acu nu mi-am luat niciodata nimica de-acolo, deh, fomista.
La inceput cred ca mi-am facut eu tartine, dupa aia m-am prins ca P. le face mai repede si nu stiu cum sa zic, da-s mai bune la gust!, asa ca nici de la alimentara din apropiere nu mi-am luat decit o cioco la un momen dat si de vreo doua ori apa ori tigari.
Ei, ieri mi-am uitat punga cu senvisuri acasa!!!! Mare drama mare, ma vedeam la raionu de chestii freshe de la alimentara ponpind banetu greu.

Daaaaar... mi-a venit o idee.
Mi-am adus aminte ca prin vis ca mai cu un an inainte mishunasem eu prin cartierul ala in cautare de sinagoga si gugalisem la un moment dat diverse si stiam io ca fostu meu shef (boul:D) statuse pe o strada in zona si era ceva evreiesc in peizaj. Asa ca am cautat pe net harta cartierului si tsac am dat de restorantu kosher si de nu stiu ce centru evreiesc. Bun. Am fost in expeditie marti, cladirea cu restorantu este uriasa si n-am reusit sa intru, ca era incuiata poarta. In fatsa centrului era parcata o masina a politiei, ca si in fatsa sinagogei. (sinagogii?)

Bun, revenind la ziua in care n-aveam potolu la purtator, binentseles ca mi-a fost mega, dar mega fuame. Si in pauza de prinz la 11:45 me-an loa desaga-n spate si m-am carat la restoran. Binentseles, in sperantsa c-o sa fie deschisa puarta. Care nu era. Am apasat io intr-o parere pe clantsa, fara succes. Daaaaar o voce din neant me-a zis ce doreeeesti?
Io fuarte sincera am zis as doriii sa mininc!
Si puarta s-a deschis, magic!
La fel si usa.
Un nene mi-a zis drept inainte si la stinga pen restoran.
Ok.
Am bagat de seama ca au cel putin o gradinitsa inauntru, era plin de copilasi si unii se jucau in curtea interioara care da pe partea cealalta in strada cealalta la centrul evreiesc, unde e masina politiei. Bun.
Iata-ma in restorant. Potrivit ca marime (o da, asta da precizie!), o masa ocupata cu un nene sh doua dame, o sticla de cola de sfert pe masa shi-un pahar.
Ma invirt oleaca, ma dezbrac, ma postez la o masa, studiez biografia:P, imi aleg o carticica de avea si niste continut in germana, mai vizitez toaleta, ma-ntorn, vine un flacau imbracat foarte tipic evreieste dupa capu meu (camesha alba, nadragi si vesta neagra, o basca neagra, nu era kipa or kippa, barba sh sal din ala de rugaciune cu franjuri) (io n-am vazut evrei tipici in nemtsia, numa in Paris am mai vazut) (si-n filme) si ma-ntreaba de sanatate. I-am zis ca mi-i fuame, conform cu adevaru stomacului meu. El a zis ca-mi aduce meniul.
A durat, am auzit conversatii din bucatarie, s-a intors cu un notes si mi-a citit de pe el. Am ales supitsa de porumb, salata izraeliana si humus.
Nu mai mincasem in viatsa mea supa de porumb, e super interesanta si mi-a placut la gust si-as mai minca. Are o consistentsa de parca ar fi cu malai in ea (ceea ce e posibil), dar nu e malai in apa si pa si nici o mamaliga foarte subtsire!
Salata izraeliana a fost buna, dar boring. Cu castravete, rosii, ceapa rosie si patrunjel, primele taiate cubulete, ulei, otet. Maaricica!
Humusul dupa care nu ma omor, dar pe care l-am comandat la vaga sugestie a chelnerului, am crezut ca e-mpreuna cu salada. Am mai primit la supa doua bulci grozave, crocante si calde. Din faina alba cred, as zice ca aveau dovleac in ele, in bucatele mici.
In fine, pauza mea era de juma de ora, am ajuns inapoi cu juma de ora intirziere si mi-a fost vag tirsha (ce cuvint urit!)... chestia e ca nu prea mi-am savurat prinzu, din punctu asta de vedere.
Cele trei feluri de mincare puteau fi dovedite de un om flamind care are timp sa termine. Eu am abandonat la o bucata si mi-a parut rau ca n-am avut tupeu sa-ntreb daca nu poa sa-mi puna restu la pachet.
Nota de plata a fost o mica surpriza, cumva asteptata, scump rau. 5,50 supa, 7 humusu (dar o portie super strasnica!) si 8,50 salata care chiar mi s-a parut ezagerat, ca na, nici macar nu era cu pepts de pui! :)

Deci io vreu sa mai ma duc, da cind o sa am olea mai mults banisori sh-olea mai mult timp!

Ce vraji a mai facut Vio la computer

Da, am mai avut un titlu din asta, da' mai acu ceva timp, deci im dau voe sa-l reiau.

N-am mai scris pe aici ca de cind fara mindrie ma scald in somaj ma duc luni marts mercur in Frankfurt ca sa invats sa-mi scriu CV si sa conpun scrisorele de intentsie. Da, asa-i, invats greu si e si obligator sa ma duc, ca daca nu, ma penalizeste.

Actsiunea incepe la 8 jumate, asta-nseamna ca tre sa plec de-acasa cam pe la 7 juma... in fine, am intirziat in disperare, is cea mai intirziata din peizaj, asa ca mi-am zis firar (!) sa fie ia sa ma trezesc io la un 6, 6 si ceva, mai maninc, mai ma spal (uneori doar!), prepar straitsa.

Ei, martsi mi se parea ca mai am juma de zi pina trebuie sa plec, asa ca m-am proptit putin sa-mi halesc tartinele cu ceai in fatsa conputerului. Cum pe net nu misca mare lucru, m-am dus nitselush pe un sait cu birfe cu vedete care se cheama dlisted punct com sh de-acolo am dat un mic click eronat sh tsac, un virus. M-am ingalbenit vag, mi-am zmuls citeva fire de amoru artei, spre seara i-am povestit patsania lui P. care a reparat computerul. Ah ce frumos.

Ieri nu s-a-ntimplat nimica deosebit, azi am zis sa-i mai dau o sansa lu dlisted. Zis si facut. Iara virus cind am dat click pe un articul extern, caci imi trebia fuarte tare informatsia! De data asta n-am mai stat sa ma reabiliteze P., ci am antivirusat io de-o mie de ori aproximativ si-am scos buba.

Apare P. acasa, ii povestesc ca uite tu nu mi-a ajuns marts, mai me-a trebit sh az. El zice ia sa vedem ezact cum se manifesta virusu ala! (martsi s-a manifestat ca imi inchidea brusq browseru, azi nu s-a mai manifestat ca l-am vazut ca l-am luat (se deschidea un fisier .pdf inexistent si m-am apucat de curatsat urgent))
Ei, P. zice mai stii exact de unde l-ai luat? Io: clar, ca n-am apucat sa dau decit un click in pagina aia si aia am fost. Cautam noi impreuna, iote aici! P. tsac click, virusu si el prezent.
Dupa care a reluat operatsiunile de bibilit la computer si acu scriu cu mare mindrie acest post foartenteresant.

Partea proasta e ca sufar dupa dlisted ca un ciine sh o frecam intens pe saitu ala, aveam incredere in el sh acu sh-a batut joc de filincurile mele.

Se tu.

Cu ce ma ocupez!

73 de cuvinte

Speed test

Little Miss Sunshine

Cred c-am auzit de filmul asta la vremea lui, da' nu m-a pasionat, pentru ca oricum mergem extrem de rar la cinema (in ultimii ani am fost doar la The Simpsons si Dragoste in vremea holerei*, inainte mergem mai des, acum e departe cinematograful/ele, masina nu, banii nu ma dau afara din casa etc.) si apoi am uitat de el, pina acum o saptamina, cind l-am gasit la niste prieteni pe DVD, l-am imprumutat si l-am vazut aseara, rozind un castron de semintse de floarea soarelui.

Nu vi-l povestesc deloc, vreau doar sa-l recomand, pentru ca mi-a placut chiar mult. Bine, intii m-am dat de ceasul mortsii sa-mi amintesc cum ii cheama pe aia din coloana sonora, norocul meu ca mi-am dat seama destul de repede, ca altfel trebuia sa ma-ntrerup si sa ma documentez si m-as fi ofticat ca am uitat, da' altfel numa' la asta m-as fi gindit tot filmul. Adevarul e ca la vrista mea nu prea mai reusesc sa tsin minte nume de formatsii, iar daca performantsa asta imi reuseste, atunci confund intre ele un brats... cum ar fi Blue October, The Editors, DeVotchka... nu ca aceste formatsii n-ar merita sa fie tsinute minte separat, dar se pare ca neuronul meu se revolta si se apuca de mixat. Daaar aseara s-a-ntimplat o minune si da, DeVotchka erau! Acu' am vazut si-un videoclip pe net, ma rog, cu secventse din film, vocalu Nick Urata extrem de suicidal in voce este foarte chipesh dupa parerea mea! :)

Ioti ci sait mistocuts au DeVotchka!


*Am uitat, ultimul vazut e Confessions of a Shopaholic, destul de frectsie, l-am vazut in Konstanz cu Luisa cu z.

LE P. si-a amintit ca m-a dus la codu lu da vinci! deci inca unu film la cinemau, vai ce plimbata sint! :)

Groundhog Day

Avem filmu asta pe DVD si chiar imi amintesc ca l-am vazut de citeva ori, o data chiar calare pe bicicleta si dvd-playerul a scos niste fum (intre timp s-a lasat de fumat). In fine, nu asta voiam sa zic.
Ieri a fost Groundhog Day (2 februarie). Azi am primit o cartolina de la leahbarn (i-am trimis si ei aceeasi pisica, intre timp am epuizat stocul la magazin, daca n-am zis deja) si ea mi-a scris de traditia asta.
Iaca vederea, plus timbrele, care mi-au placut mult, ca-s altfel! Clopotul e the Liberty Bell.

O harta

O chestie de pe blogul Mirunei.

Harta lu Vio:




visited 12 states (23%)

Harta lu P.




visited 19 states (37%)

Harta la o citituare (opservatsi forma rara de genitiv:)) ) care a preferat sa ne tsina-n shah cu indentitatea dinsei (nu se accepta ghicitori or cimilituri, nu avem premiu la aceasta editsie):



create your personalized map of europe

visited 29 states (47%)

Daca mai doreste cineva sa fie pus la gazeta, sa dee cu meilu la dovira et gmail com

De la capatul lumii

Pai Chile nu e capatul lumii?
Vedere imprumutata cit s-o scanez si s-o dau inapoi. Am tinut mortis, pentru ca e prea misto. Sa zicem ca e in familie ;).




N-am inteles cum vine cu $:)