joi, 18 februarie 2010

In care se arata cum si somerii mai ajung la restaurante

In cladirea unde prestez io activitati intelectuale de luni pina miercuri este un automat de fapt doua unu cu bauturi calde cafea cioco supa!! sh unu cu sucuri cioco etc. Pina acu nu mi-am luat niciodata nimica de-acolo, deh, fomista.
La inceput cred ca mi-am facut eu tartine, dupa aia m-am prins ca P. le face mai repede si nu stiu cum sa zic, da-s mai bune la gust!, asa ca nici de la alimentara din apropiere nu mi-am luat decit o cioco la un momen dat si de vreo doua ori apa ori tigari.
Ei, ieri mi-am uitat punga cu senvisuri acasa!!!! Mare drama mare, ma vedeam la raionu de chestii freshe de la alimentara ponpind banetu greu.

Daaaaar... mi-a venit o idee.
Mi-am adus aminte ca prin vis ca mai cu un an inainte mishunasem eu prin cartierul ala in cautare de sinagoga si gugalisem la un moment dat diverse si stiam io ca fostu meu shef (boul:D) statuse pe o strada in zona si era ceva evreiesc in peizaj. Asa ca am cautat pe net harta cartierului si tsac am dat de restorantu kosher si de nu stiu ce centru evreiesc. Bun. Am fost in expeditie marti, cladirea cu restorantu este uriasa si n-am reusit sa intru, ca era incuiata poarta. In fatsa centrului era parcata o masina a politiei, ca si in fatsa sinagogei. (sinagogii?)

Bun, revenind la ziua in care n-aveam potolu la purtator, binentseles ca mi-a fost mega, dar mega fuame. Si in pauza de prinz la 11:45 me-an loa desaga-n spate si m-am carat la restoran. Binentseles, in sperantsa c-o sa fie deschisa puarta. Care nu era. Am apasat io intr-o parere pe clantsa, fara succes. Daaaaar o voce din neant me-a zis ce doreeeesti?
Io fuarte sincera am zis as doriii sa mininc!
Si puarta s-a deschis, magic!
La fel si usa.
Un nene mi-a zis drept inainte si la stinga pen restoran.
Ok.
Am bagat de seama ca au cel putin o gradinitsa inauntru, era plin de copilasi si unii se jucau in curtea interioara care da pe partea cealalta in strada cealalta la centrul evreiesc, unde e masina politiei. Bun.
Iata-ma in restorant. Potrivit ca marime (o da, asta da precizie!), o masa ocupata cu un nene sh doua dame, o sticla de cola de sfert pe masa shi-un pahar.
Ma invirt oleaca, ma dezbrac, ma postez la o masa, studiez biografia:P, imi aleg o carticica de avea si niste continut in germana, mai vizitez toaleta, ma-ntorn, vine un flacau imbracat foarte tipic evreieste dupa capu meu (camesha alba, nadragi si vesta neagra, o basca neagra, nu era kipa or kippa, barba sh sal din ala de rugaciune cu franjuri) (io n-am vazut evrei tipici in nemtsia, numa in Paris am mai vazut) (si-n filme) si ma-ntreaba de sanatate. I-am zis ca mi-i fuame, conform cu adevaru stomacului meu. El a zis ca-mi aduce meniul.
A durat, am auzit conversatii din bucatarie, s-a intors cu un notes si mi-a citit de pe el. Am ales supitsa de porumb, salata izraeliana si humus.
Nu mai mincasem in viatsa mea supa de porumb, e super interesanta si mi-a placut la gust si-as mai minca. Are o consistentsa de parca ar fi cu malai in ea (ceea ce e posibil), dar nu e malai in apa si pa si nici o mamaliga foarte subtsire!
Salata izraeliana a fost buna, dar boring. Cu castravete, rosii, ceapa rosie si patrunjel, primele taiate cubulete, ulei, otet. Maaricica!
Humusul dupa care nu ma omor, dar pe care l-am comandat la vaga sugestie a chelnerului, am crezut ca e-mpreuna cu salada. Am mai primit la supa doua bulci grozave, crocante si calde. Din faina alba cred, as zice ca aveau dovleac in ele, in bucatele mici.
In fine, pauza mea era de juma de ora, am ajuns inapoi cu juma de ora intirziere si mi-a fost vag tirsha (ce cuvint urit!)... chestia e ca nu prea mi-am savurat prinzu, din punctu asta de vedere.
Cele trei feluri de mincare puteau fi dovedite de un om flamind care are timp sa termine. Eu am abandonat la o bucata si mi-a parut rau ca n-am avut tupeu sa-ntreb daca nu poa sa-mi puna restu la pachet.
Nota de plata a fost o mica surpriza, cumva asteptata, scump rau. 5,50 supa, 7 humusu (dar o portie super strasnica!) si 8,50 salata care chiar mi s-a parut ezagerat, ca na, nici macar nu era cu pepts de pui! :)

Deci io vreu sa mai ma duc, da cind o sa am olea mai mults banisori sh-olea mai mult timp!

4 comentarii:

  1. nice story :)

    interesata de un schimb de link?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, frumos descris, parca l-am si vazut pe evreul ala tipic aducandu-ti meniul :) Iar de preturi nu ma mir. Da' nu stiam ca esti somera?

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima confruntare cu preturile la un resto kosher a fost in Paris, in Le Marais (habar nu am daca si Marais se scrie cu majuscula!), unde am dat pe un sandvici ori 6, ori 8 euri. Era foarte mare, e adevarat, dar adevarul e ca pentru gustul meu neformat, n-a fost cine stie ce delicios. Dar am vrut musai sa vad cu ce se maninca:) si inca mai sint curioasa de astfel de teste.

    Sa stii ca incepusem sa cred ca n-am zis pe blog de faptul ca m-or dat afara, da' am rascolit acum in cele citeva posturi de pe blog scrise de atunci si am gasit:
    http://uvedenrode.blogspot.com/2009/11/ce-e-in-capul-barbatilor.html

    Iaca, mare detaliu tsi-a scapat:). But it's still true:-s.

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog