Vio viseaza (fara numar)

Eram cuplata cu Dan Mocranski (fost coleg in clasa a 5a). Aveam (eu) doua bagaje imense, rucsaci, intr-unul erau si vreo 4-5 umbrele din alea mari, pe una o uitase cineva in tren si o luasem eu, ca il cunosteam pe cineva-ul (nu-mi amintesc acum cine era). Si aveam de schimbat trenul si de facut bagajele... (poate asta e ordinea invers-cronologica...), nu aveam spatiu, aveam (sint foarte posesiva) doua cosuri de marfa in care incap multe multe cutii, erau cutii de la Pizza Hut, de trei marimi diferite (pentru pizza), unele erau goale, altele nu, esential era sa le inghesui pe alea pline. Foarte aventuros. Nu stiu daca am pierdut legatura sau nu.

*****

Nu sint sigura ca am avut un coleg cu numele asta si daca da, daca era cu ski la urma. Cred ca am avut un coleg Radu Knaconski. Nu mai stiu daca chiar cu atiti de multi k.
Eniuei, in clipa asta il confund vag, da vag, pe Dan Mocranski cu Doru Pricop (fost coleg din 1-4), poate pentru ca erau amindoi blonduti. Si stateau destul de aproape. Si mama unuia era vinzatoare la librarie, mama celuilalt lucra la farmacie.
Dan si Radu stateau in acelasi bloc, la scari diferite. Doru statea ori in bloc cu Atti, ori cu Izabela. Sebi la mijloc. :) (sa nu suferi!)

La scoala era un joc cretinel, cind nu venea un profesor la ora si aparea altcineva care ne punea sa jucam "nu-mai-stiu-cum-se-chema-jocul". Ideea era sa fie liniste in clasa. Un copil mergea in fata clasei, statea acolo si se uita prin clasa si apoi facea semn cu degetul altui copil, care ii lua locul. Fetele scoteau baieti si invers. Si am impresia ca Dan ma chema destul de des si pe mine si si eu pe el, da' nu batator la ochi. Oricum n-am nici o romanta cu el in amintire. Din blocul lor, doar am mai zis, Radu Prundeanu.

Haosul din viata mea ma bintuie destul de des in vise, macar o data in luna pierd un avion, tren, nu-mi gasesc pasaportul, biletul etc. Pina la ora actuala n-au fost decit "alarme false", sper sa ramina asa.