Ce e in capul barbatilor?

(F. scurta introducere: m-au dat afara de la magazin (n-am facut nici o prostie, m-am trezit cu decizia scrisa), am fost malada o saptamina dupa asta (intr-un fel), timp in care a mai venit o decizie cum ca m-au pus pe liber, adica ma mai platesc pe noiembrie, dar nu tre' sa ma mai duc. De asta fac brusc concediu la mama acasa luna asta. Asta asa, ca tot ma batea gindul sa scriu un post explicativ si l-am tot aminat).

1. Nu stiu ce trancaneam ieri cu P. despre cani si dau eu sa aflu dacacana din care tocmai isi bea cafeaua e preferata lui. El zice ca da.
-Pentru ca e mare? intreb eu.
-Da. Si pentru ca e rosie.
-Da' de cind te omori asa tare dupa rosu?
-Pai uite, port rosu in clipa asta! zice P. si arata spre ploverasul de pe el, negru cu o dunguta rosie.
-Ala e ploverasul meu, tii minte ca mi l-ai facut cadou de Mos Niculae si apoi mi l-ai sutit? ma revolt eu.
-Daca nu ti-a placut! (In realitate, mi-a fost cam mare si i-a venit lui bine, fapt care a dus la acuzatia mea ca l-a luat special marimea lui.) Nici geaca de rocker pe care ti-am luat-o nu o prea porti! se apara P. (sau asa crede).
-GEACA DE ROCKER TI-AM FACUT-O EU TIE CADOU!!!!!!!!!! exclam eu si scot fum pe nari.
P. se hlizeste si incepe sa fluiere facind pe niznaiul.
Io nu inteleg cum poate sa confunde faptele intr-asa un hal. Cu ceva timp in urma m-am trezit ca-mi spune foarte multumit ce bucuros e de faptul ca i-a cumparat maica-sa un portofel, in sfirsit are toate lucrurile importante la un loc. Portofelul il are, relativ evident, de la mine.
Vazindu-l asa confuzat, maresc si eu miza.
-Bine macar ca porti geaca de piele de la mine! incerc si eu marea cu degetul.
-Aia e de la maica-mea! (adevarat)

2. Am vazut nu stiu cind intr-un episod din Immer wieder Jim o faza haiosica, cind nevasta-sa lu Jim insista ca ei sa mearga la nu stiu ce conferinte date de un nene, ca sa le mearga si mai bine in mariaj, conferintsa urma sa se cheme ceva de genul "Cum sa transformi un mariaj fericit intr-unul si mai fericit" (or poate in loc de fericit era bun, na). In fine, Jim nu vrea, pina la urma se duc si se ciondanesc dupa aia de numa-numa. Si Jim zice na, asa-ti trebuie, daca mariaju nostru nu ti-a placut cum era, acu ne certam, poftim!

Azi negociam ca ce mincam. Asta inseamna ca P. propunea si eu ziceam nu. Pina mi-a venit ideea si pofta de mamaliga. Il surprind pe P. in bucatarie, strecurind o supa de legume. Da' ce faci cu zeama aia, doresc eu sa aflu. Pai o pun in mamaliga. Mie imi creste brusc tensiunea si-i zic las-o balta cu experimentele, mamaliga ta este absolut minunata, nu o mai sofistica inutil! Si cu timpenii, auzi, supa de legume!

Dupa ce-am halit supitsa (separat), eram lesinata de foame, am bagat o bulca goala si mi s-a promis ca-n 10 minutsele vine mamaliga cu brinza. Na bine.
Nimic suspect in aspectul dinsei, doar rinjetul ascuns al lui P.
-Nuuuuu-mi zi ca ai pus supa in mamaliga!
-Gust-o intii!
Am mincat-o, de foame. Acu' mi se face sharja noua, fara supe, ca-l jumulesc.
M-am declarat foarte nemultumita de noua combinatie si n-o pot califica, pentru ca io cunosc mamaliga numa in forma ei ne-sup-ista si nu pot sa ma infierbint acuma de entuziasm ca se poate face si cu supa de legume. Din partea mea, se poate face si cu mustar si cu suc de rosii, da pe cine intereseaza?
Lui P., care n-are parerile asa de batute-n cuie ca mine, i s-a parut delicioasa varianta supista.
Am imbulinat-o, ma tem c-o sa mi-o mai coaca in forma de experimente si pe viitor.

Deci io nu stiu ce e-n capu' lor, parol.
:)