Marti - miercuri in concediu (Paris)

Macar am scris titlul postului, ceea ce inseamna ca mai misc in front.
Sa vedem cit ma tsine si ce-mi aduc aminte.
Marti urma sa plecam spre prinz, asa ca am dejeonat, am facut bagajelu, am dat pisica afara cu inima rupta-n doo, am luat biletu de autobuz, gara Frankfurt, halit o nimica toata, urcat in tren, citeva opriri si hopa, iaca-ne-n Paris! Gara de Est, biroul de informatii, nu va suparati, cum ajungem la Clichy? Da' unde e metroul? Aha, bine, mersi.
Cumparat set de 10 bilete, 11,60 euri cred. Un bilet singur e 1,60 euri.
Prins rush hour (?), schimbat de doua ori metroul, sms cu A. bai la care Clichy ziceai sa coborim si la care iesire anume? Trambalatul cu valizele prin vagoanele mega aglomerate si preumblatul dintr-o gara in alta n-au fost foarte amuzante, da' ne-am descurcat. Am iesit eronat din metrou, da' A. ne-a gasit, ne-am pupat si ne-am dus la ea acasa. Drumul cu bagaj ne-a parut nitselush mai lung decit fara, da' asta am constatat mai tirziu.
Acasa la A. si T. ne-am instalat cu incredere, am halit, am trancanit, am fumat (afara), a venit si T., seara cu prieteni la Friends (cam asta a fost schema generala in toate serile, mai putsin in alea in care ne-am culcat direct, frintsi dupa Paris).

Miercuri. Ce facem azi, unde ne ducem? Am zis s-o luam catinel si ne-am carat la Notre-Dame. Bine, frumos a fost ca o data iesiti din metrou (in care am tot intrat si din care am tot iesit), ne-am trezit la terasa primului restaurant aparut in traseu. Unde ne-am omenit cu o cafelutsa P. si o tona de apa io, scumputse caci P. a platit cit io ma dusesem sa-mi pudrez nasu' si el a impins 10 euri si-a tot asteptat restu' de la 7,40 or smth, care n-a mai venit si ne-am carat pe jos mai incolo. Ne-am invirtit oleaca in sector, am vazut un pet shop in care o pisica de rasa, foarte alba si blanoasa, cu niste pui, statea trista intr-o cusca si mi s-a rupt iara coraszonu'. Iaca tu Sena, iaca turnu in zare! Ce frumos, ce turisti sintem, iuhu!
Am pozat pe ici pe colo niste statui, niste cladiri, program artistic. Am ajuns la un turn a lu Iacob, nu-l cunosteam, apoi, numai bine, daca tot carasem jumate din garderoba din dotare la Paris, n-o aveam chiar la mine, asa ca am achizitsionat o bluzica parisiana fuarte secse pe care am binevoit sa o port la un moment dat foarte mulata, spre vagile proteste ale lui P., deh, am luat tricoul inapoi peste bluzica, deh again. Iaca Hotel de Ville, cunoastem, hai spre Notre Dame. Incepea sa fie mega mega ful de popor cautator de senzatsii tari, am inconjurat catedrala prin spate, am descoperit toalete intr-un parculets acolo, fara banisori, curata si fara coada, chestie relativ rarisisisima acolo, de apreciat.
Bon, iacata-ne intratsi. Intrarea libera. Am cascat gurile cu mai mult sau mai putsin entuziasm, am ajuns la Trezorul (!) catedralei, unde am cotizat 3 euri sa vedem ce-au ei mai frumos si mai valoros, am fost vag dezamagita, da creca maman ar fi apreciat mult mai tare obiectele expuse.
Apoi am stat oleaca pe bancutsa, ne-am mai invirtit oleaca si-am iesit. Deci da, am fost la si mai ales in Notre-Dame. Check!
Am pus tsara la cale pe-o bancutsa pe un pod, pe care l-am trecut, o mica oprire la buchinisti (de unde am pus mina pe-un poster retro cu Pink Floyd o yeah si pe-un Micul Print (pe care tocmai am inceput sa-l citesc, partsial cu glas tare, fapt care m-a facut sa-mi misc fizicul si sa incep sa scriu aici)). Cind sa trecem Sena inapoi inspre Saint-Louis, am vazut o mega ciudatsenie pentru care inca n-am nici o explicatsie: pe balustrada din spatele ultimilor buchinisti inspre podul spre insula, pe cotul pe care-l face balustrada deci, erau insirate multe bucati de carne (de vreun soi de pasare, am zis). Ce faceau ele acolo, cine le pusese, in ce scop?
Verii spuchii, sincer.

Am dat intii de un muzeu al deportarii (acu vad pe net ca era intrarea gratuita, da totusi nu tsineam sa ne ducem acolo in prima zi pariziana, ma rog a doa, oricum!), am studiat niste panouri pe-afara si-am plecat mai departe. Pe alt pod niste baietsi veseli cintau foarte misto un soi de jazz la x instrumente (nu exageram cu detaliile). Da' as fi stat bine-mersi sa-i ascult. Pe o stradutsa pe insula, care in capu meu e strada principala, m-am bagat prin citeva magazine in cautare de miere de castan, fara succes. P. a halit o quiche cred, care era cu peste as zice si nu m-a tentat deloc. Mi-am bagat nasul si prin citeva curti interioare, noroc ca nu m-a dat nimeni afara. Si iata-ma la coada la inghetsata lu Berthillon, unde am stat multisor, desi nu era macel-macel. Am dat muuuult pe trei cupe, una de vanilie cu ciocolata, una de pere as zice si una dintr-un fel de doua feluri (intre zmeura si capsuni). Bunuuuuutsa, da fuarte putsin pentru litrii de saliva pe care-i pregatisem intre timp.
I-am dat si lui P. sa guste, care a parut sa ii dea de gust, fapt care nu m-a foarte multsumit!
Am parasit insula si-am plimbat pisicu' prin Marais. P. incepea sa dea semne de nervozitate, voia sa ia un loc in spatsiu, eu mai hai inca oleaca, ioti ci frumos ii!
Village St-Paul este un cartieras care in capu meu este poetic o oaza si-n care merita sa hm iti pierzi pasii. Ne-a trecut prin cap sa stam acolo la o cafelutsa, da pina la urma am optat pentru o zona mai aglomerata, ne-am ratacit putsin, io ma tot straduiam sa-mi amintesc de plimbarea din urma cu un an, cu vagi succese.
La un colts de strada animat bine chelnerul ne-a adus meniul, ne-am uitat pe el ingindurati, am plecat si am parcat de-a binelea la o cafenea la Place des Vosges, unde am servit un vin si-un radler, scumpe, normal, si cu o vedere spre parc destul de abracadabranta, din cauza de x masini de teren parcate. Pina la urma a inceput si-o ploicica trecatoare, am mai ratacit prin cartier, doua creiere nu-s unul, am ajuns unde voiam eu, pe strada cu magazinele evreiesti, intr-o brutarie se vedeau intr-o incapere in spate trei flacai cu kippa in jurul unui laptop, la un moment dat mi-a zis unul bonjur madam, la un alt moment dat s-a ridicat altul si mi-a vindut o piine impletita (care era facuta din faina nebinecuvintata de rabinul x) (scria pe un afis in magazin), ieftina si absolut delicioasa.
Apoi am luat metroul si ne-am intors in Clichy, obositsi mortsi.

Ma bate gindul sa-mi dau demisia de la job, ar fi momentul ideal si m-a mai batut de mai multe ori, moment ideal pentru ca e sfirsit de luna, daca mi-as gasi ceva repede, as putea incepe pe 1 noiembrie. Stau acu si cintaresc in stinga ce-i in mina nu-i minciuna si in dreapta nu da vrabia din mina pentru cioara de pe gard. Uel uel.