duminică, 20 iulie 2008

Final neasteptat cu deznodamint a doua zi (post intii trist si-apoi fericit!)

Am cunoscut o pisica din vecini. Mi se parea ca e ranita la o labuta. Si m-am mirat ca sta cuminte sub un copac si aproape nu se misca deloc cind am trecut pe linga ea si-am vorbit si cind m-am intors a venit un domn mai in virsta si a luat-o in brate si l-am intrebat daca are ceva pisica la un picior si mi-a zis ca are cancer la oase si mai are de trait saptamini, cu noroc citeva luni.
!!! :(

Citesc de o suta de ani cartea asta care e destul de interesant scrisa, chiar, m-am gindit eu asa, aduce vag a Perec din punctul de vedere al experimentului, bun, sa lasam, un cuplu are un ciine, pleaca ei in concediu, o lasa pe o prietena de-a lui sa aiba grija de ciine (care prietena a organizat intilnirea intre cei doi care apoi au devenit un cuplu si tot aceeasi prietena are o obsesie cu tipul din cuplu). Doar ca mai bine il lasau singur pe ciine, ca cel putin in primele trei zile, scirba (!) nu-i da de mincare, nu ca sa-l omoare, numai ca sa-l vada cum sufera!
Asa ca inca ma intreb daca citesc mai departe, ca m-am ofilit mega crunt cind am ajuns la partea aia. Sincera sa fiu, prefer sa citesc despre oameni care sufera decit despre animale chinuite. Bine, de fapt prefer sa citesc chestii dragute si light. :P

Asta a fost introducerea mai aiurea, de-acu urmeaza muzica.
Am ajuns ieri acasa coplesita de povestile cu pisica si ciinele suferinzi, P. nu stia ce s-a intimplat, cind m-am proptit pe canapea sa ma infig in pizza aburinda, aud o melodie la tv, fundal intr-o emisiune despre cum traiesc nemtii in Spania. Am urmarit toata emisiunea, m-am inregistrat pe telefon fredonind melodia aia, ca sa n-o uit... am adormit, m-am trezit, n-o uitasem, dar nici nu prea stiam de unde s-o iau. Adica ziceam eu asa ca o stiu de mult si ca probabil am ascultat-o si in Iasi.

Apoi am fost la concert! Cu P., mama-sa si sora-sa! Ne-a placut tuturor, a fost super ultra mega fain, mi-am luat un cd (cu autograf...) cu Giora Feidman. As vrea sa scriu mai mult, dar nu stiu daca apuc.

In fine, m-am trezit dimineata, fredonind piesa pierduta ieri si mi-am amintit ca o aveam pe o caseta pe care nu scria decit "flamenco". Dar... caseta e aici sau la Iasi? E aici, iuhuuu!
Am gasit, tocmai am ascultat o jumatate, cu nu stiu cine interpretind flamenco, apoi concerto de aranjuez siiiii, o modificare de acu 4 ani, io personal lalaind un cintec de-a lu Rod Stewart ai dont uana toc abaut it hau iu brouuuuc mai haaaart etc. :)
Caseta (am scris initial cd-ul) o am din '99, din Freiburg, de la prietena mea de atunci Meike, de care mi-e cam dor si nu stiu cum sa iau legatura cu ea, ca nu-i stiu numele de familie, nu prea stiu unde e nascuta, nu stiu mai nimic.
Atit, ma duc sa ma prepar pentru micul dejun cu piine facuta in casa si-apoi ma duc la munci. Mda, nu le poti avea pe toate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Submit Your Blog