Isi gasise de lucru in constructii, cu contract, banuti frumosi, munca pe masura.
Scuipa in sin de cite ori se urca in autobuz, ca nu stii niciodata cind te loveste. Chiar a trait o intimplare mai deosebita pe care o povesteste, privind in urma, relativ detasat.
Urcase normal in autobuz, soferul il masurase din cap pina-n picioare foarte circumspect, de aceleasi priviri s-a bucurat si rucsacul. Si cind ii zburau gindurile mai relaxate prin alte sfere, s-a trezit trezit din visare de ditamai sirena dintr-o masina a politiei care mergea linga autobuz.
Vehiculul a fost oprit, a urcat un nene inarmat, a inaintat pina la mijloc, l-a ridicat de guler, l-a scos afara, i-a zvirlit rucsacul cit colo si i-a spus ceva ce el n-a inteles, amenintindu-l in timpul asta cu puscociul.
A crezut ca sa se dea mai incolo, a dat sa sa dea mai incolo, a auzit ditamai racnetul si a simtit o lovitura care l-a secerat in genunchi. De altfel asta i se si ordonase sa faca, daca ar fi inteles.
Vazind ca sta slabut la cunostintele de ivrit, a intrebat Do you speak english.
-Da, arata un act!
-Pai am vrut, dar trebuia sa-mi tin miinile la cap cum mi-ati aratat...
A scos pasaportul.
-Ce n-ati spus asa, ca sinteti roman? Am crezut ca sinteti terorist arab! In autobuz era un politist pensionat si el ne-a alarmat... O zi buna!
Asa ca si-a facut rost de o bicicleta si s-a lasat de transportul in comun. Totul era minunat, pina intr-o zi cind patronul i-a anuntat ca se inchide firma. A ramas in continuare, la negru. Intr-o zi cu soare si cu cer senin sunase acasa de la o cabina telefonica. Un cetatean i-a batut in geam, de dinauntru i-a facut semn "lasa-ma, ca mai am de vorbit, du-te alaturi", cetateanul a insistat, dovedindu-se politist in civil, intrebindu-l de sanatate si trimitindu-l in patrie cu interdictie pe cinci ani, dar de-acum au trecut.
Rudolf** e un baiat pe care l-am cunoscut ieri la munca si care a stat azi un ceas-doua la mine si mi-a purtat noroc la clienti. As vrea sa mai treaca, povesteste fain si si-asa nu vorbesc romaneste fata-n fata decit din an in Pasti.
* titlul e, ca de obicei, la oha. Ba chiar am impresia ca l-am mai folosit pe aici.
** nume fictiv
miercuri, 16 iulie 2008
Fata cu parul de foc*
Publicat de vio la 7:51 p.m.
Etichete: vio bate cimpii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu