Cadouri (post lung, mă tem!) (1)

Cînd plecăm noi spre Iaşi, anume vineri, e întîmplător ziua lui P. Am stat o groază la taclale zilele astea cu Angela (maică-sa), i-am vîndut ponturi cu ce-ar vrea şi ce n-are P. Ea n-a putut să facă acelaşi lucru, dar aniversîndu-se ei aproape unul de altul calendaristic, am extras nişte informaţii cu cam ce şi-ar dori dumneaei.
S-a făcut sîmbătă, P. s-a fofilat pe ogorul muncii, am rămas singură cu cadourile, OMG!! Am sunat-o cu neruşinare pe Angela şi i-am zis deeeci ziceai că vrei o lumînare roşie şi o vază de sticlă mare.
Ea a zis da.
Eu am zis altceva?
Ea a zis nu.
Eu am plecat în tîrg (la fel şi ea, să cumpere ultimele cadouri pentru P., după ce-o informasem unde se găsesc).

(Mă scuzaţi, momentan servesc şampanie (din sticlă).)

Am făcut un tur de magazine, era cam 17 ora, unele se închideau la 18, magazinul vieţii mele unde aş dori să locuiesc, Buttlers, la 20. Am ajuns şi unde trebuia să fie ea, voiam s-o iau de-o aripă şi să-i cumpăr dorinţele cot la cot cu ea. Nu era!!! Am răscolit magazinul de cîteva ori (patru etaje...), am sunat-o pe mobil de x ori, n-a răspuns.
M-am dus la magazinul de flori (îmi dăduse ea pontul cu lumînarea de acolo), erau unele cu aromă, care ea a zis clar nu, şi unele urîţele, dacă mă-ntrebaţi pe mine, în formă de stea. Cu ultimul suflu, am mai apăsat o dată pe redial, a răspuns!
Unde umbli?
Păi tocmai am terminat acolo şi sînt vizavi.
Ah, fir-ar, că te-am căutat de mi-au ieşit ochii!
Da' ce s-a întîmplat?
Tu ai idee că la noi în oraş sînt cel puţin 30 de feluri de lumînări roşii????
Nu...
Mhhh. O lumînare în formă de stea te arenjază?
O, da, ar fi minunat! Dar nu-ţi fă griji, ai încredere în tine, că eu am încredere în gusturile tale!
.... :-SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

Am luat steaua şi o farfurie suport pe măsură (în formă de steeaaaaaa), am mai intrat în magazinul de vaze, unde nu m-am extaziat, am venit acasă, am tras o pipă, m-am uitat vag la meciul etapei (în fine, o emisiune de folbal) şi am purces spre Buttlers. În trecere am ciocănit pe la vecinii de dedesubt, care n-au deschis.
La cel mai meserie magazin din lume erau vaze căcă (pardon) lău. Da' cam toate aveau un defect micuţ. Aşa că le-am luat la rînd şi aşa am ajuns la unele cît căldarea. Am pus iar mîna pe ceololar (ce bine e să ai abonament) şi am sunat-o pe Angela, care era acasă şi-a răspuns.
Ce faci, ţi-era dor de mine, am întrebat eu mega-relaxată.
:D a zis ea.
Bun, să trecem la fapte, te arenjază o vază de 30 cm înălţime şi cam 24 cm diametru? Cilindrică?
Adică încap lejer 30 de flori în ea, a întrebat ea.
Eu am fost de acord.
Ar fi cam mare...
Da' una pătrată aşa, de 25 cm e ok?
Ar fi minunată.
Ok, ciau!

Am cumpărat de acolo două vaze, una pătrată şi una cilindrică mai micuţă, plus o sferă foarte colorată de la nu ştiu ce indieni din nu ştiu ce americă (e în contra ştresului, o scobîlţîi în palmă şi brusc eşti mega relaxa), başca un ornament de brad (să se asorteze cu lumînarea roşă) în formă de ţurţure, mîncavaş (m-am îmbătat, clar).
Pe la o bucată de noapte a apărut şi P. acasă, i-am etalat achiziţiile, a fost foarte încîntat şi mi-a mulţumit de mii de ori (!!) că m-am ocupat de cadouri (din banii mei, haha!), cu precizarea că ţurţurele arată ca un penis.
I-am spus şi eu a mia oară că n-are nicio treabă, că n-are gusturi şi alte asemenea, ne-am culcat şi urma să ne prezentăm a doua zi la Angela la micu dejun. Cum mai era planificată şi o masă festivă seara, am luat în calcul să împachetez cadouaşele mai încolo...
P. s-a trezit devreme, a halit vag, s-a retras iar vag pe canapea şi-a decretat mă duc la muncă, nema dejeoneu la maman, am rămas eu să comunic vestea. P. mă întrebase dacă nu doresc să mă ducă totuşi la maică-sa cu maşina (ea locuind în satul vecin la 3 km distanţă).
Să vezi că P. a plecat în ale lui şi noi am mîncat deja şi deci scuze şi vă dorim poftă bună!!!
Dar nu e vorba doar de mîncare!!!
...!!!
Ideea era să fim împreună!
Ei, atunci mă spăl pe dinţi şi vin!!!

Operaţiune care mi-a luat ca la 30 min, am plecat cu limba scoasă, pe drum am găsit o florărie deschisă de unde am înhăţat trei trandafiri în culori diferite (şi o frunză încă verde de pe drum), am ajuns, i le-am pasat şi am întrebat-o da' o vază mare aaaai?
Nu, s-a hlizit ea!
Holbîndu-mă eu foarte discret prin locuinţă, am descoperit una pătrăţoasă idemă cu ce urma să-i dau seara.

Reacţia ei seara a fost e o vază minunată, dacă nu mi-ar fi plăcut, n-aş avea-o acum în dublu exemplar!!!