Vio spală bani

Cît pe ce.
Am primit o ofertă de job (forward pe mail) care m-a atras teribil. Trebuia să lucru de acasă, să le am cu internet bankingu (care le am), să am telefon, să ştiu să folosesc un program de e-mail. Ah, fleor a lorei!
Urma să primesc nişte bani, să-i scot din cont, să-i trimit cu uestărn iunion şi mă plăteau spectaculos, undeva la 400 de euroi pe săptămînă pentru cîteva tranzacţii.
M-am dus la bancă avînd la mine toate datele pe care mi le-a trimis firma aia. I le-am pus sub nas consilierului meu bancar şi destul de repede mi-a prezentat şi el două documente, cu "bani negri" şi tot tacîmul.
Aşa că m-am lăsat păgubaşă, nu de alta, da' mai bine sărac, decît sărac şi la închisoare, m-am gîndit eu...

În plus, un suflet generos cred că a vrut să-mi penetreze contul de mail luni seara, cînd stăteam vajnică în fotoliu şi mă benoclam la ching ov cuins. M-am trezit a doua zi cu două avertizări pe un alt cont, cum că încerc în disperare să-mi recuperez parola. Ah, da? Şi eu de ce nu ştiam?
Am vrut să-i urez persoanei respective, din toată inima, un sincer, cald şi generos MUIE (dar m-am apţinut, fiind o mare doamnă!). Aş, mă-ndoi că cineva chiar a tastat contul lui greşit şi de aia nu-i intra parola şi nimerise contul meu, daaar... aşa să fie.

La final, venind de la bancă şi cumpărături (mai noooou, miercurea am zi de gătit!), am ieşit de la lotto şi, cînd să fac stînga, Nebunul (N.). N-aveam niciun chef să trec pe lîngă el, aşa că m-am hotărît să fac un ocol... M-am întîlnit cu o colegă, care-l ştie şi ea pe N., i-am zis ce fericită sînt şi m-am întors vag, să văd dacă e în spate. Nu era.
Mi-am zis o firaitusăfii, dacă îmi ieşi în cale acu' pe drumul ocolit, nu răspund de mine. Mă gîndeam la o scuipătură foarte de damă pe jos sau un sictir în limba mamei lui... A avut noroc că n-a apărut.
Sînt ZEN!!! (Avea cineva dubii?!)