Generozitate intre oameni

A scris o fata acu ceva timp (este o mare inspiratie pentru mine) despre cum umbla unele cocoane mizgalite bine cu fond de ten sau cu antibronzant pe figura si cum afiseaza ele uneori un git alb, foarte frumos, si cum tipii remarca asta si nu le zic. Vai!
Nu ca eu as fi altfel, mai vorbareata adica, dar doresc sa aduc in discutie o tanti de la munca.
Fiind eu relativ noua la locu de munca, am observat ca ne impartim clar in doua caprarii : cei ca mine, care-o freaca relativ rar, maxim 2-3 ori pe saptamina, pentru ca s-a schimbat modificarea si nu se mai fac contracte ca-n vremurile cind mergea magazinu uns, si garda veche, care e aproape zilnic pe ogor.
Bon, astia vechii is mai cu nasu pe sus fatsa de amarastenii mici ca mine. Si daca tu le zici buna ziua ei nu-ti zic nimic. Care mi se pare de rahat.
Ma rog, io uneori is perseverenta si mai nou imi raspund tovarasii la salut, inclusiv damicelele, ba uneori ma saluta ei intii. Foarte frumos.

Intre astia zilnici este o tanti pe care o stiu din vedere inainte de-a o sti de-acolo, care nu e genu meu:D, e micuta si slabanoaga si... are paru cam pina pe la umeri, cu breton si are permanent maruntel!
E un vis, de cite ori ii vad freza, ma cuprinde o mila imensa pentru faptura ei si ma gindesc vai tu da nu ti-a zis nimeeenea ca freza lu sarah jessica parker din anii 80 e pentru anii 80 si nu musai pentru 2007?
Na, da' ea pare foarte sigura pe sine si io sper ca e fericita, ca nu ma vad ducindu-ma s-o iau de mina si aratindu-i o oglinda.
Mi-aduc amintele de discutiile din pauze de la facultate cind fetele isi marturiseau una alteia vai tu da io nici macar sa duc gunoiu nu ies nemachiata! Priviri aprobatoare de la stinga la dreapta.
Si ma trezeam si eu fluierind.

Dac-as sti ce am...

Mi-a placut cum a zis Jen aici:
<<‘Don’t mind me’ se traduce prin ‘Intreaba-ma ce am, ca sa iti spun ca nu conteaza in timp ce imi doresc sa ma bati la cap si sa ma convingi sa iti spun.’>>

Multa sanatate si multumiri 80ei, care mi-a deschis urechile pentru Stare de spirit si-am innebunit lumea cu ea.

Ce am eu cu Ion Creanga in comun (afara de talentul de povestitori, normal!):D

Tineti minte c-am fost in tsarisoara de sarbatori? Ah, nu mai conteaza, oricum va readuc eu aminte iar din nou. Bun, la scurt timp dupa am facut o raceala super dragalasa si dupa aia m-au napadit bubele (le am si-n ziua de azi).
Sincer, am cochetat cu ideea postului astuia deja de ceva timp, dar n-am fost atit de curajoasa sa il iau in piept.
A urmat povestea cu varsatul de vint etc. Apoi o tanti la dermato mi-a zis ca crede ca am riie, dar nu e sigura (pe net sint shpe teste de depistat bolicica asta, nu mi le-a facut), sa mai stau oleaca relaxa, citeva zile, daca nu-mi trec, sa mai vin. Da' ceva cu care sa ma ung nu-mi dati? Ca ma maninca! Ah nu, ca e riscant, daca nu stim exact care e cauza. Aha, mersi mult, tanti, esti meserie.
Asta fusese intr-o joi.
Oricum au mai trecut niste saptamini, timp in care ma dusesem frumos la farmacie si-mi luasem ceva in contra varsatului de vint, ca ma mincau alea de nu stiam exact cum ma cheama.
Anii au trecut, pardon, saptaminile cum ziceam, m-am dus iara la bouleanul de doctor de familie, nenea, asa nu se mai poate, da-mi alta trimitere, ca astia ma tin tot in stand by.
El s-a scandalizat! Nu ca nu-mi mai da trimitere, ci cum de nu ma iau in serios dermatologii!
Buuun, deci m-am prezentat la dermatoloaga nr. 3 care, ati ghicit, s-a uitat ca broasca-n tseava si n-a stiut ce am! Ca un facut domle nu alceva!
Dar... mi-a dat un tratament, impotriva riiei, da? Fara s-o constate efectiv. Am venit acasa vesela nevoie mare, am dat verdictul, P. a iesit urgent pe usa si s-a dus la doctorul lui care e in acelasi cabinet cu domnitsa mea. Ala i-a zis domle n-ai nimic, du-te si te culca.
A urmat foarte frumos tratamentul ale carui rezultate au fost minime, dar egale cu zero. Mi-am luat iara inimioara-ntre dinti si m-am infatsoshat din nou la madama. Ma scuzati, mai aveti si alceva? A, imi daduse si o super crema cu care sa ma dau sa nu mai am mincarimi. Daca sinteti dragutsa, dati-mi si alta crema, ca aia nu e pe placu meu.
Imi da alta nebunie de tratament si cind sa-mi mai dea o crema, o-ntreb daca tre sa fie musai crema anti semi riie. Ea zice ca nu, io ii zic ca eram ok cu vrajeala anti varsat de vint, ea e de acord sa ma dau cu aia in continuare.
Bibi sa-i mai inteleaga, mie imi scapa, initial doctoresele n-au vrut sa-mi dea nimicutsa pentru ca vai nu cunoastem cauza si sa nu facem mai mult rau decit bine! Acu da-te cu ce vrei tu.
Na, relatez de la locu faptei, sint la fel de mirifica si acush bat doua luni pe muche de cind ma simt ca un ciine plouat cu purici.

Ce n-am avut unde sa mai intercalez este ca la noi in camera misuna niste paienjenei foarte sociabili, se plimba in general pe monitor, tastatura, lampa, pervaz, viezure, brinza, barza, minz etc. I-am cules (niste exemplare) in doua pungi, una i-am dat-o de birou doctorasului de femilii care a facut o moaca ff expresiva si a zis ca nu stie unde trebuie trimisi sa vedem ce-i cu ei. Punga doi a aterizat la dermato seria 3, idem, poaaate e de la astia, da luati cu riia cu incredere.
In final am adus un specialist meserie care ne-a zis asa: io creca sint Vogelmilbe (purici/paduchi de pasari), da le luam si le trimitem la laboratorium si avem rapid rezultate si-apoi vin si-i facem varza. Nu i-a facut azi varza finca am vagu sentiment ca o sa trebuiasca sa facem oaresce pregatiri, scos salteua (avem si pentru aia nu stiu ce ulei) etc. super aventuros ce mai.

Orcum, am tinut sa scriu acest post rusinoz si aventuroz, ca sa stiti si voi ce misto e sa traiesti in secolu 21. Intr-o tara civilizata, iuhu!
Si ca sa sintetizez (pe scurt:P) chestiunea din titlu, nu e musai Iasu, pupaza din tei, povestea cucilor, nu, e treaba aia cu riia.
Va dorim pofta buna.
Am mai alarmat si jumate din blogosfera cu problemele mele, va multumesc pentru suport pe aceasta cale.

Nu aveti incredere in postas!

Acum citiva anisori cind n-aveam eu drept de munca iacata-ma bintuind saiturile in cautare de un babysitting mic, na... si il gasesc pe un nene, schimbam niste mail-uri, foarte amabil el asa, imi cere numarul de telefon si ma suna si mai frate nici ca are de gind sa mai ia o pauza. Pina mi-a mirosit mie dubios si i-am zis a sori tre sa inchid. Noroc ca a fost atit de inteligent de a sunat mereu de pe acelasi numar si a dat si semeseuri si nu i-am mai raspuns niciodata. Mare bucurie.
Oricum de pe-acolo am dat de o familie cu care m-am inteles tare si am facut un purcoi de bani pe spinarea lor. Mi-e dor de ei (serios).
Am mai lucrat la un nene foarte misto, ne-am inteles foarte bine, inca ne mai intelegem, intr-o seara m-a sunat sa stabilim un termen si m-a-ntrebat ce mai fac, iaca m-am despartit de barbat, pac mi-a luat vorba din gura, aaaa atunci permiteti-ma sa va fac curte, doamna Vio... io!!!!!!!!!!!
Ah noroc ca imprejurarile mi-au permis sa-i tai macaronica zicindu-i ca totusi single nu-s, na bun, si-am stat o suta de ceasuri la telefon, ca pe mine m-a mincat foarte tare curiozitatea sa vad ce-i mai mhhhh (insert that word here) mintea, dupa ce-mi zisese ca e indragostit de mine (si normal!), eu ma intrebam daca serveste alcool in timpul conversatiei, na, era vineri seara, era ok, a dat niste dumite de genul sa merg la el, i-am zis pas, poanta e ca bun, fusesem eu curioasa, da' nu doream sa nu mai lucru la el, ca iaca banisorii frumusei si fara stress, el a propus sa ne tutuim, ok, a vrut sa ne pupam cind ne-ntilnim. Bine tu, am zis eu.
Ne-am intilnit a doua zi pentru predarea stafetei si saracul era cam rusinat, m-a rugat sa nu fiu suparata pe el, n-am fost, s-a linistit complet, n-a mai fost vreo aluzie si de-atunci totul e mirific, doar ca luna viitoare se muta.
Smirc.

Voiam oricum sa aduc aminte stimatilor telespectatori care ne urmareste acum in direct sa instaleze troieni si alea alea, ca sa supravegheze ce fac copiii pe net, nevestele etc. La mine a avut efect.:D
Mda, acum imi da mina sa rid.

Pisica pianista

Un ghiocel de la mine pentru toate damele!

Sint ceva zile de cind m-a fascinat istoria familiara a lui Michael Vartan, acest tinar fermecator (sper ca sinteti de acord cu mine). Mi s-a parut distractiv faptul ca-n serialul Alias (da, acolo l-am descoperit) se numeste Michael Vaughn.
Oricum dupa ce-am tras cu putere din seva netului (sau mai slabut, depinde de asteptari), m-am apucat serios de stricat ochii in monitor si episodul 22 din Alias, ultimul din prima serie, se termina intr-un mega-mega suspans si in marea mea inconstienta nu adusesem mai mult de atit. Asta a fost luni seara pe la un 23, cind deci am ramas fara resurse. Eram fresha ca o floare de cires (?!) si nu mai aveam la ce ma uita. Asa ca m-am dus frumusel pe net si am lecturat episoadele urmatoare, m-am mai linistit si totul a fost ok.
Dupa episodul 22 coborisem in bucatarie agitata ca la nunta, cu adrenalina cit casa si rinjind prin toti porii (ha!). P. m-a mirosit de la o posta, credea ca e din cauza de Gilmore Girls, neam, i-am povestit cit de tare e seria si ca ii fac o favoare deosebita sa nu-i vorbesc in engleza, asa cum o simteam intern la ora aia de nota zece. Caci da, eram insufletita ca in povestile mele cu cinema-ul Dacia si Vio suindu-se pe garduri dupa un, sa zicem, Sora 13 sau Biciul fermecat. Sau in pasa anglo-americana dupa varianta feminina la Zbor deasupra unui cuib de cuci (vai ce m-a enervat Angelina in filmul ala!)... oare ma refer la alt film? :D In fine...
de unde plecasem:
"Although born in France, he comes from a complex ethnic background - his Bulgarian-born father Eddie Vartan is half Armenian and half Hungarian, while his Jewish mother Doris Vartan was born in Poland but later in life became an American citizen."
Ma rog, vag pe scurt, domnu' e nepotu' lu' Sylvie Vartan, varu' lu' David Hallyday si nepotu' lu' Johnny Hallyday, picteaza, cinta la chitara, vorbeste curgator franceza si engleza, joaca des hockey si a vrut sa fie jucator profesionist de biliard (a jucat 12 ore pe zi timp de 5 ani).
Si-am mai gasit eu pe net ca producatorii voiau sa-l omoare in serial si s-a facut un grup de suport tot pe net ca sa-l tie viu.
Oricum mai am nitelus de asteptat si-apoi o sa am iar nitica activitate de stat cu sufletu' la gura.
Abia astept.

Vreme trece, vreme vine

Stateam pe canapea cu capul dat pe spate, intr-o atitudine similara cu cea pe care o am intr-o poza facuta in sufrageria Mihaelei, pe canapeaua ei de piele (probabil prima pe care am stat), cu spatele la balcon, imbracata cu hanoracul luat din Bulgaria, cu parul liber, inca in facultate, pe masuta scrumiera cu tigara fumeginda, ca dovada apare doar fumul, vag, dar prezent pentru un ochi atent.
Din seria de fotografii facute undeva pe la Zilele Iasului '99, cind venise Mark in vizita la A. si plouase in turbare, asa ca n-a prins bietul de el decit un oras teribil de gri si de friguros si de noroios. Totusi am fost in 5 (Dan, A., Mark, eu si Michelle) in Gradina Botanica, exista niste urme amuzante, parca am juca fotbal, nu-mi amintesc sa fi avut vreo minge, pe alei, la lac, pe "balconasul" de la lac, unde fac eu niste scheme si mai apar pe linga si niste baieti straini, poate niste militari.
Tin minte un drum incolo cu Michelle, poate asta, cind am zarit-o pe I., care tocmai isi trintise niste suvite coniac, dupa cum a opinat M., mai cunoscatoare, si cu cit drag si mai ales ura ne-am privit reciproc, de la distanta desigur, caci chiar daca ne-am intilnit pe pod, ne-am evitat, ca neexistind una pentru cealalta.
Cum trece timpul si de ce mi-am amintit acum toate astea?

In fond, voiam doar sa scriu de ziua de azi, meteorologic splendida, am coborit la computer, asa ca soarele pare sa fie dus, de aici, de jos... voiam sa fac o baie, m-am confruntat cu putina lene, am sovait in pat, cufundindu-ma comod in slovele unei carti despre Iasul care nu mai e cum il stiam eu, cu atit mai putin ca acum o suta de ani si mai bine, dar atit de fascinant curgator din istorie si aproape de fiinta mea, poate mai pregnant cu cit distanta care ne separa nu e deloc neglijabila.
Nu stiu in ce masura facem toti la fel, imi dau seama cu timpul ca ma intorc mereu la aceleasi si aceleasi intimplari, rareori se strecoara o oaza de prospetime (ca evenimente) intre ele, nici macar nu-mi dau seama daca sint sigura pe ele, le retraiesc ca intr-un vis cu ciripit de pasarele, poate uneori le notez altfel, despre unele dintre ele nici n-am sentimentul de unicitate, comoara prinsa din zbor chiar ca un vis din tenebrele memoriei, ... caci uit.
Asta incepe curind, cind in clasa intii nu mai tii minte primele poezii, la 14 ani n-ai nici cea mai vaga idee ce-ai primit cadou cind ai luat premiul intii in clasa intii, in facultate nu mai stii daca ai fost in tabara intii* la Vatra Dornei sau la Lacul Rosu sau la Slanic Moldova, sau era o excursie?
Recent am constatat ca nu sint singura care-si ia reperele memorialistice din viata sentimentala.
Eram la o tigara cu Mac (o spanioloaica pe care o cheama Marguerita) si cu P., ne distram de incapacitatea noastra de a retine prenumele celorlalti pe care ii intilnim constant in vizita la sotii T. Si din una-n alta, Mac ne spune ca uita fenomenal, ca or fi hormonii, tocmai ningea si noi doi zgribuleam, ea povestea cum umblase prin curte in tricou, acuza o menopauza timpurie (are 40 si-un pic), pardon, sa lasam... si inainte era totul mai simplu. Cind a fost asta? A, pai eram cu Gigi, inseamna ca era in '92 sau '93, e anul ala cind inca nu aveam examene, deci trebuie ca a fost '92, ca apoi n-am mai savurat revelionul cu aceeasi ardoare, ca stiam ca urma sesiunea, deci aia a fost.
Si pe schema asta cam tot. Si fix pe calapodul asta rationez si eu. Sincer, nu mai functioneaza infailibil.
Caci intr-o zi cu mai mult sau mai putin soare prima dragoste s-a dus dracului si in marele meu sictir am optat pentru carpe diem, am trait in prezent cu fulgurante flashback-uri catre care ma intorceam cu nasul pe sus, dar si cu balele curginde, caci aproape niciodata azi nu e mai frumos ca ieri, desi cumva e pe dos fata de preceptele (sic!) lui Murphy... si m-am trezit fara avertismente ca isteriile mele personale se intercaleaza, se-nvirt haotic si nici pe mama fengshui-ului n-o vad reusind sa le sorteze... alfabetic.

*4 de intii la rind, memorabil, sper ca apreciati.
O poveste de la revista, daca doriti.

Vine, vine pri-i-ma-va-ra!!!

:D
Pardon ca n-am mai scris, da n-am avut inspiratie, ca am bagat filme pe computer, nu mai ziceti la nime si am fo orcum fff ocupata pina la ore mici si mijlocii din noapte.

Mi-am adus aminte ca acum 8 ani am scris un textulet pe tema zilei care tocma s-a dus in tara mea natala zisa si patrie (:P) pe care l-am postat pe nu stiu ce era ala, lista de discutii, in care intrasem cu pile, oricum lumea a zis ca am scris frumos si un flacau mi-a dat mail ca-mi ofera el un martisor, numa sa nu mai fiu asa de trista. Dar eram coplesita de amintiri, plus ca detinatorul inimioarei mele la ora respectiva s-a declarat anti-traditie si m-a lasat cu ochii in soare suspinind dupa un buchetel de zambile (macar un ghiocel, un toporas, o brindusa sa fie acolo!)

Na bun, azi mi-am amintit de eveniment, i-am trimis mamei o poza de pe net la tema, am primit de la ea o e-felicitare, foarte frumos, intr-un moment de criza fengshuistica am pus pe-o tabla de pluta tot felul de poze si vederi si felicitari si mai ramasese un locusor liber unde am plasat martisorul pe care l-am carat din tara cindva, tot de la mama, o floare metalica draguta, dar are si snurul bicolor, plus mesajul scris pe carton; ei, azi am dezlipit obiectul de pe perete si am cochetat cu gindul sa-l port in piept zilele astea, ceea ce as fi si facut daca nu mi-ar fi frica sa-l pierd (am mai zis pe undeva ca ma despart greu si de oameni, si de obiecte) si daca n-ar fi plouat cu galeata cazarmii.
Acu s-a facut e drept cam tirziu si si uitasem ca incepusem postul asta perfect obiectiv, miine fac ochi ce mai la rasaritul soarelui (n-am idee cind se intimpla asta in fapt) si apoi decolam, iaca 12 insi sintem, ne ducem in excursie cu ocazia unui meci de fotbal care pe mine nu ma intereseaza, dar o sa tin cu ceilalti, asa, daca tot sintem in tribuna fanilor gazdelor, ah ce bucurie.
Oricum, interesant la programul asta este asa :
ajungem, ne cazam
facem un tur la muzeul stadionului respectiv al echipei xy (doi din gasca sint fani si de aia s-au luat biletele astea in iulie anul trecut)
este si o biserica, pe drum facem pariuri daca cei doi fani se vor insura acolo cu alesele lor, hihi (si anume miine haha)
de la ora 15 la 17 aproximativ (in fine doua ore) avem papa si curgatoare la discretie incluse in excursie
programul se reia pentru alte doua ore dupa terminarea meciului
cine mai poate, mai merge intr-un bar dupa
si a doua zi venim acasa
Sufar ca n-am reusit sa-l conving pe P. sa purtam de grija laptop-ului pe traseu, dar cu drag m-as fi uitat nitelus la vreo citeva episoade de pe un anumit harddisk.
Mda.
Sper sa nu vina chiar brusc brusc iarna si tineti si voi pumnii strinsi spornic, poate mai ia potopul asta nitelus ragaz, ar fi dragut. Si-asa nu stiu unde mi-s manusile, deci momentul este delicat.
Este impropriu de vorbit despre ti-ai facut bagajul, o sa ma hotarasc in ultima clipa daca iau sau nu ceva.
Ce ma preocupa in mod deosebit este daca sa-l iau pe Camil cu mine, sincer n-am nici un chef, cartulia si-a mai revenit, am trecut de jumate, dar ultima data cind imi amintesc ca am citit vreun ceas a fost inainte de ziua Dianei. Ce entuziasm!
Cam atit, deh, astenie.
Va doresc ce vreti voi, mai bine tac.