Ecouri (muzica psihedelica!)

Scuza pentru acest post ar fi doua:
1. tocmai termin cel mai ieftin vin de la alimentara, pe care l-am luat ieri la aprox 2 euri (1 L), ca sa pun din el la mincare (am pus, a iesit bun-bun, multumiri! ;) )
2. ascultam nitel led zep (whole lotta love, cred), care mi s-a parut ca seamana senzational de tare cu one of these days de pe albumul meddle de la pink floyd, asa ca m-am apucat de ascultat albumul si acum am ajuns la piesa echoes.
Pentru cine doreste, aveti partea 1 si partea a 2a de pe dvd-ul Live At Pompeii (pe care l-am primit cadou de ziua mea anul asta, cred, de Craciun mi se pare prea departe si-mi amintesc ca vazusem o reclama pe arte ca va fi Pompeii la ora 23 intr-o seara cind inca lucram la aeroport si-am ajuns acasa la 23:30 si am mai prins doar o bucatica...), dvd care inca e sigilat si planuiesc sa-l desigilesc in seara asta, dupa ce-l trimit pe P. la culcare in pat (doarme de o ora jumate pe canapea). Problematic, caci tocmai termin vinul...

Aceasta varianta de Echoes este foarte interesanta si de ascultat, si de vazut, (din punctul meu de vedere), pentru locatie, mai ales. In plus, sint imagini din 1972 cu membrii trupei Pink Floyd, iarasi interesant.

O precizare: insumate, cele doua piese de pe youtube dau cam 19 minute, piesa are pe album 23:28 (zice winamp-ul meu in acest moment). Deci lipseste ceva. Ma rog, ma adresez celor care nu cunosc Echoes, dar au investit cele 19 minute... Sint si pe trilulilu.ro citeva variante, n-am putut acum sa le caut pe cele care merg "cap la cap".

La sfirsitul acestui post am copy/paste-at :P versurile, de pe net, logic.

Pentru cine a ajuns cu lectura pina in acest punct, urmeaza o explicatie foarte personala.
Cind eram eu mult mai tinara si groaznic de indragostita de un fan Pink Floyd (da, de la el mi s-a tras...!), pe vremea casetofoanelor, puneam albumul Meddle si cind, ajungeam la Echoes, incepeam sa ne pupam. Si nu ne dezlipeam pret de 23:28...

Si, logic, aveam limbaj codat cu Echoes. Adica un sarut* lung de minim 23:28. Nu conta ca mai suna telefonul, ca mai zgreptana motanul la usa, ca-mi ardeau obrajii...

Prima, si cred, singura vizionare integrala de la Pompeii dateaza din vremuri imemoriale, in sufragerie la scaiul, care avea video si mai avea si cd-player care "putea" 5 cd-uri simultan si stia sa treaca de la unul la altul, OMG!

In negura timpului, acum, poate parea amuzant, dar mie, in functie de cantitatea de alcool consumata (pai, nu?!), imi curg si-acum siroaie de lacrimi.
Multumesc. :)


Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine.

And no one called us to the land
And no one knows the where's or why's.
Something stirs and something tries
Starts to climb toward the light.

Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me.
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand
The best I can.

And no one called us to the land
And no one crosses there alive.
No one speaks and no one tries
No one flies around the sun....

Almost everyday you fall
Upon my waking eyes,
Inviting and inciting me
To rise.
And through the window in the wall
Come streaming in on sunlight wings
A million bright ambassadors of morning.

And no one sings me lullabyes
And no one makes me close my eyes
So I throw the windows wide
And call to you across the sky....

*pare-mi-se ca am mai scris, dupa primul meu sarut, co-autorul a marturisit ca se simte in pericul, pentru ca eu, in viltoarea emotiei, il imbratisam pe punctul de a-l stringe de git. Deh, ale tineretii valuri!... :)