hai ca ceva haioshel tot mi santinplat zlele astea mai precis joi

am avut o cleenta maricica (naltutsa bine). sa uitat cu mare interes la nijte pantofi. marimea 43 avets? ma holbez pe cartuane, da, uitats aicisha. si-a scos piciorusu din balerini si l-a bagat in 43. io esclam f bine crescuta naj fi zs ca avets asha picior mare! (vai ce dea tact am, da asta na fost tot!)
duamna a zs vai da nu vedets ca mis (vag) mari, e pentru sotsu meu. a pardon am zs io.
bun deci ia cunparat. de fapt era la casa sai plateasca si se uita la ei si a zs hm oare ior fi mici...? io dau sa o asigur ca pua sa mii trimeata inapoi sii ii trimit si io ei cu un numar mai mare or juma de numar, cum doreste.
si cind sai zc asta, ciripesc in germana urmatuarea faza de o mare finetsa lingvistica si de multe alte nivele si nivelur:
-Ich glaube, Sie brauchen Männer. (Cred ca aveti nevoie de barbati.) Ma albesc instantaneu si zc omg va cer mii de scuze am vrut sa zic:
-Ich glaube, Sie brauchen größer. (Cred ca trebuie sa luati mai mari... la pantofi de barbati pentru barbata-su gindindu-ma eu in gindul meu...)
Duamna a trecut relacsata peste micu incident. Io am ramas cam masca de ce mi-a iesit pe guritsa-mi aurita!

ps nu stiu cit timp o sa mai scriu asa, cind cu cratime cind fara, da publicu spectator o sa-si dea el seama in caz ca se schimba ceva, ma gindesc io!