Oare ce-am mai facut?

Habar n-am de cind n-am mai scris pe aici, da sa tot fie o eternitate.
In mare ar fi un mic rezumat al lunii mai cu (in ordine cronologica):
1. Luisa cu z s-a mutat la noi (cred) :)
2. mama cu sora-sa au fost in vizita doua saptamini

La noi la bucatarie s-au intimplat niste minuni din care imi amintesc partial de bors de vita acrit cu bors, supa de pui cu legume, salata de boeuf, pui cu smintina, ciorba de fasole, socata si cozonac.

De departe cea mai senzationala chestie intimplata in concediu a fost faptul ca am reusit sa ne urnim oscioarele in directia Wiesbaden, care e capitala landului unde domiciliem si care e un oras extrem de frumos. Mai trecusem o data intimplator pe acolo si imi placuse, desi nu vazusem decit cine stie ce coltisor nesemnificativ. Acum, dupa ce ca am facut shoping ca niste meseriase :>, am plecat in directia gresita in cautarea centrului, pe care pina la urma l-am gasit, cu un ocol de vreo patru ore.

A fost super super fain si recomand oricui are chef sa se plimbe prin zona sa treaca prin Wiesbaden.

Daca n-aveti masina sau pe cineva care sa va stea la dispozitie pe post de sofer, sfatul meu este sa luati bilete de avion pentru vizitatorii vostri la cel mai apropiat aeroport. Eu m-am gindit la ieftineala, asa ca m-am dus sa-mi ridic rubedeniile din Köln/Bonn (asa se cheama aeroportul), chestie care s-a dovedit misto, ca le-am prezentat doamnelor euforice catedrala (dom) din Köln si ele au fost peste poate de incintate. Si drumul cu trenul spre si dinspre Frankfurt a fost pe valea Rinului, care e pitoresc rau si nu mai stiam pe ce parte sa ne uitam si mai bine ar fi fost daca ne-am fi putut uita in stinga cu ochiul sting si in dreapta cu dreptul, simultan.
Dar a fost stresant cu sapte mii de trenuri schimbate si cu gindul vailei oare ajung/em la timp s.a.m.d., pe cind daca ar fi venit in Frankfurt ma relaxam de numa si nici nu mai costa trenul (ca si ala costa, o, cum sa nu!).

Dupa ce le-am lasat pe doamne la controlul bagajelor de mina cu oaresce emotii, ca nana-mea deja daduse in bagajul mare doua rabarbare cu tot cu radacina :), mama avea o floare de colt (cu ghiveci) in bagajul de mina, in fine, le-am vazut trecute, m-am dus in cautarea autogarii, ca urma sa ma vehiculez pina in Bonn cu autobuzul.
Autogara (ce gluma, sint trei statii de autobuz una linga alta) era pustie si bilete urma sa iau de la un automat. Cu toate ca cica stiu mai multe limbi de circulatie mai mult sau mai putin internationala, n-am fost in stare sa ma prind ce fel de bilet trebuie sa achizitionesc!
A aparut o domnita frumusica foc, m-am dus la ea, ne-am conversat in germana, apoi in engleza, parea sa aiba dreptate in indrumarile ei, dar eu nu ma lasam asa usor, i-am multumit, intre timp si-a facut si soferul autobuzului simtita prezenta, mi-a spus calm ce bilet sa iau, cum spusese si tinara, l-am cumparat, ne-am cocotsat cu totsii in mijlocul de transport (trei persoane fara sofer), intimplarea (!) a facut sa stau destul de aproape de fata despre care aduc vorba a treia oara probabil in fraza asta.
M-a lovit curiozitatea si-am intrebat-o uer iur from, shi sed from rumenia. ai sed shi io!:O
Am trancanit noi vesele un pic, urmeaza intrebarea ei, da de unde esti din romania, io: din iasi. ea: si eu. omg! ce mica-i lumea. Totusi, B. nu este din alexandru piata voievozilor, deci cam atit cu coincidentele. :))

O sa-i trimit un mail acusica, ca parca zicea ca voiajeaza in curind din Frankfurt. Cred ca va mai amintiti cine se face ca munceste la aeroport, da?

Stimati cititoare si cititori, nu promit ca scriu mai repede de ziua germaniei... ca io am mai vrut, da dusmanii de clasa (mai ales mos ene) m-au cam impiedicat. Btw, saptamina trecuta am avut in trei zile doua nopti de cite patru ore (una a fost ca am lucrat de seara si apoi de dimineata, o ce bucurie, a doua a fost ultima noapte a doamnelor aici...) si desi de atunci am cam rupt patul, se pare ca mititica de mine inca doreste sa se refaca!

Da orisicitusi v-am pupat!