Post thrilleros!

Pentru multii mei fani carora nu le-a ajuns inca la urechi ca io mi-s mare meseriasa pe la aeroport, iaca le zic acuma in clar: is!

Acu fo citeva lunisoare, sa fie 2-3-4, au aparut la diverse afisiere si pe diverse usi din erpor si de prin tirgu frankfurtez doo minunate postere cu cap de afis 1 si cap de afis 2, doi neni cautati pentru diverze chestii foarte dragutele legate de therrhorhismu international. Io m-am cam c***t pe mine vazindu-le pozele alea asa ziua-n amiaza mare, cu timpu chiar s-au cam rarit afisele, m-am mai relaxat.

Azi o frecam linistita in drum spre job, citeam din cartea mea cu evreii (da, tot ca melcu) si oricum is vag precauta linga cine ma asez (mai ales acu de cind iar se razboiesc, na), asta daca-mi permit luxu sa-mi aleg locu pe care sa imi postez posterieuru. Bon si la un monument dat mi-am ridicat ochisorii din carte si-am vazut pe un nene (in tren erau mai multi neni, deci total neinteresant), apoi mi-am rescoborit ochisorii si mi-am vazut de ale mele. Am ajuns la statia dorita, am aterizat la job, colega-mea voia sa decoleasca mai repede, am tinut-o-n friu cit ma duc io intr-o fuga la
-banca
-supermarket
-posta
-depozit
(nu mai merge propozitiunea la, da o lasam)

Iara bon, rezolvasem cu banca si nu mai mergeam cu super suma chesh si-n numerar, dau sa pedalez spre supermarket, cind colo nu se mai poate pe drumu clasic, ca nuj ce reamenajeaza, asa ca am luat-o pe celalalt drum pe unde m-a dus capu, pe peron directia frankfurt (garile din erport sint cumva "incorporate" in marele ansamblu arhitectonic, deja cunosc peisajul urban), am ajuns, am cumparat, acelasi traseu la intoarcere, cu deosebirea ca haleam foarte incintata din pirjoala calduta pe care-o achizionasem!

Dau sa urc scarile rulante, tipul din tren le cobora, s-a uitat in oglinzile laterale, m-am holbat si eu, vag la mine, mai mult la el. Mi s-a facut vag tirsa, m-am dus la primul afisier unde banuiam io ca mai e un poster, m-am holbat si m-a luat un vag tremurici: ori is io chioara rau de tot si ma si lasa memoria dupa 3 secunde (s-a vazut si la case mai mari, n-as fi chiar asa de surprinsa), ori nenisorul era chiar puiutul cautat de dinsii.

M-am dus mai mult moarta decit vie la cutia postala, apoi m-am cocotat in depozit de unde-am cules o geaca, am facut o pauza de-un pipi deosebit de necesar in momente de criza si-am ajuns cu intirziere la locu de munca, cam paliduta asa (nu c-as fi eu foarte colorata la figurina, mai ales cind ma mai si dau cu zmacu de rigoare aproape alb, chiar oare de ce ma dau fix cu coloru ala??).

Am intrebat-o pe colega ce-ar face in locu meu, interzicindu-i fuarte ferm sa sa rida, c-o caftesc de nu sa vede! Ea a zis daca ej sigura, suna la pulis.
Ei, si-am sunat. Si-au venit doi meseriasi si le-am pove marile mele aventuri si apoi dupa ce-au plecat de tot (voiau sa mai vina o tura, da n-au), mi-am dat seama ca am turnat si niste verzi si uscate. Anumea ca am apreciat inaltimea individului, or io l-am vazut in tren pe scaun, deci tre sa fii super meserias parerea mea sa zici creca e ca la 180 185 asa de naltut si solidut... si a doa oara l-am vazut pe scarile rulante, el coborind io urcind deci iara greu.
Si aspectu doi m-am prins ca cunfa puteam zicea cu egzactitate cam :D la ce ora l-am vazut a doa oara caci aveam bonu de la magazin unde e ora platii, deci mai faceam o tura traseul si vedeam cit mi-a luat.

Oricum am avut o zi de rahaaaaat si pe drum spre casa m-am uitat in 15 mii de parti si vailei cind am ajuns acas am razincuiat usa si am tras jde mii de jaluzele.

Fir-ar, ce vremuri traiesc!

PS Asaaa de relaxata is, ca iar nu am nici cea mai vaga idee dac-am incuiat magazenu, da cum nu e prima uara cind habar nu am acest aspect (prima uara a fost pe 2 octobre aprocs, cind am venit acasa apruape bocita si l-am sculat pe tata lu P. care m-a dus cu masina la erpor si-am verificat si era incuiat!!), ma bazez si eu pe experienta si ma culc relativ linistita sperind caci totusi am. Daca nu, am imbulinat-o, dar sa speram caci nu.