Porcul de Crăciun

Mă refer adicătelea la prima de Crăciun din Germania, pe care impropriu o numesc porc, pentru că o să vedeţi voi.
Io lucrez aici de vreo mmm patru Crăciunuri şi n-am pupat nicio primă, de cînd mă ştiu. Adică ba da, pardon că minţeam, anu trecut mi-a dat tanti unde lucram la negru o mică atenţie care a fost foarte bine primită.

Jobul anterior la care-am lucrat cu contract m-a ţinut vreo trei ani, pînă m-a dat şefu afară într-un exces de zel şi eu mi-am zis că ceva mai bun nu mi se putea întîmpla, că-mi tot dădeam demisia în gînd de cel puţin un an, dar în fapt mă trezeam că ei lasă, dac-am trecut de ziua de azi, poate mîine o să fie mai bine, din ăstea. Apoi şefului i-a părut deosebit de rău şi m-a sunat să mă întooorc şi i-am zis ia să văd ce-mi oferi şi nu mi-a oferit ce dorea coraszonu meu, aşa că aşa a rămas.
Acolo am lucrat de prin august. Mi-am dat demisia în novembre pentru cioara grasă de pe gard, m-am întors în ianuarie şi la Crăciun nema primă.
Păi de ce, nenicule?! A, păi că tre să fii de un an la firmă cînd vine porcu. Aha...
Cine a luat prima?
Şeful, şefele, doi bucătari şi o domniţă care era de vreo opt anişori acolo. Religia? Musulmană. Adică nici Crăciun n-au, nici porc nu mănîncă, nici, normal, gura nu le miroase. Io, ortodoxă, nema.
Al doilea Crăciun, nema primă pentru Vio. Oaaaaai?
A, păi ţi-ai schimbat contractul şi adio.
Aha.....................

Jobul nou. Am început în septembrie. Clar că în decembrie era prea devreme să pup ceva. Na bun.
Anul ăsta mă calificam surprinzător, dar dat fiind că în vară se tăiase prima de concediu, lumea credea că în iarnă va fi idem. Doar că a venit vestea bună! Conducerea îi susţine pe angajaţi şi dă porcu, dar doar celor care au luat şi anul trecut. Ooooo, mersi mult!
În continuare, dintre cei care au luat, au început să curgă concedierile. Că nu ştiu cine ne-a cumpărat şi ne prevăd oricum tuturor un viitor deosebit de luminos (cînd e soare afară).

La noua distribuire m-am ales cu o zi de muncă mai puţin pe săptămînă, adică şi cu $$$ mai supţiri. Pe 17 cică aflăm cu toţii dacă ni se prelungesc contractele sau dacă papa.
Presimt un Crăciun fabuloz, ceea ce vă doresc şi vouă, doar că la propriu. :)

Căni 5

Dashboardu îmi zice că am 555 posturi, care nu e adevărat, că mai am vreo 10 schiţate doar, da mi s-a părut aşa, o cifră drăguţă. E drept că nu-i mare, că am de ceva timp blogu, da scriu cu salturi.

Asta a fost introducerea.
Mi-am dat seama (şi din comentariile din ce în ce mai lipsă) căcănile alea mai mişto le-am pus la început, da asta e.
De-acu încep oraşele, momentan în ordinea descrescătoare cumpărării.

Briusel, cimitir al tinereţii mele.
Eh, aş vrea io, plus că e o prostie, mi-a plăcut Briuselu de-am behăit şi culmea e că am doo poze de toate în care am o moacă mega nasuală, că mă zgîisem în piaţa aia super mişto unde e primăria şi mi-a plăcut de-am murit (mă exprim aşa poetic finc-am băut şi mai beu!) şi este undeva acolo o clădire năltuţă (în piaţă zic, aş zice între primărie, care e în stînga, cum am mers noi, şi o catedrală, care e în dreapta, deci asta era fix în faţă şi la ultimul etaj avea geamurile rotunde şi acolo la o fereastră erau două persoane îmbrăcate în verde şi roşu şi nu ştiu ce făceau şi mi-am amintit de-un goblen de mare valoare pe care-l are bunică-mea (nu zic la mişto, căci e foarte fain 1 şi 2 e în patrimoniu, adicătelea n-are voie să părăsească de bună voie şi nesilit de nimeni ţara).
Hai să vă zic de el.
Bunică-mea e de pe undeva de lîngă Oradea, dacă nu mă înşală memoria şi la războiul 2 parcă s-a refugiat cu surorile ei, minore rău (sub 10 ani) cu toatele şi cîndva s-or întors la casa lu tata lor şi el avea podu plin ochi cu goblenuri de-ăstea (sic!):D şi bunică-mea i-a cerut voie să-şi ia unu şi şi l-a luat pe ăla, că-i plăcuse ei, şi era aşa cam rablagită rama după ani şi ani şi s-a dus la un meşter să i-o schimbe, care atuncea a aflat stai bre că rama e cu aur (suflată, sufletu, da na) şi goblenu e de pe vreme lu pazvante şi deci clar.
Bon şi pe el este un menestrel care-i cîntă la o duamnă de la curte, fuarte frumos, şi e fix cînd intri în sufragerie şi eu mereu mă holbez la el şi i l-am arătat şi lui P. de fiecare dată cînd am fost la ea, uite dragă ce valori are familia meaa şi să mai zici ceva!, care şi P. de altfel a rămas impresionat, că atîta-i trebuia să nu!
Şi la ultima vizită am aburit-o pe bunică-mea să scoată poze de la naftalină, că mama n-are deloc poze cu ea, mama, de cînd era copil, şi eu ţineam musai să le văd, că aşa-mi place mie să mă uit la poze.
Şi m-a super super fascinat una cu bunica bunică-mii, ai cărei părinţi erau ea poloneză şi el neamţ or invers. Care pe P. l-a luat aşa un romantizm, că uite tu, după secole te-ai întors tu în germanica, să definitivezi istoria, care aşa e, clar.
Pardon, deci ziceam de căni, adică de briusel, adică de fereastra aia, fix ca goblenu bunică-mii.

Date practice şi tehnice: briuselu era la data aia, sfîrşitul lui august aş zice, 24-26 august, mai precis, plin ochi, da nu altfel de români, vorbesc serios, sărind peste faptul că la prietenii mei români am fost, unde mă învîrteam, numai româneşte auzeam. Mă-ntreb cum ar fi să mă duc în Spania or în Italia, că n-am fost.
Aşa, şi cănile le-am luat dintr-un magazin de suveniruri, normal, unde, la fel de normal, mai erau cel puţin alţi patru români necunoscuţi mie, ai mei rămăseseră afară şi mă aşteptau. Ce voiam să zic? A, da, dacă doriţi suveniruri de la Briusel, lăsaţi-vă un moment timp şi intraţi în mai multe magazinaşe, că preţurile diferă simţitor de la loc la loc, chiar dacă în centru.
Le folosim, că-s mărişoare, cînd le vine rîndul, aşa.

Scrisoarea mea din 2002

e aici.

Căni 4 (cu bonus)

Dacă tot am stabilit că vine Crăciunul, iaca două căni cu reni şi două farfurii cu moşu. :)



Dacă interesează pe cineva, pot reda textul de pe rama cănii (ramă??!). Dar deocamdată nu, n-am încercat încă să dau click pe imagini şi să văd în ce măsură se distinge scrisul.



Mai sînt şi două farfurii, cred că-s într-o serie, sînt cumpărate din acelaşi magazin, culorile diferă puţin, dar scrisul (grafia) e la fel.



De asta le-am pozat învîrtite, în caz că are cineva curiozitatea să-şi chinuie ochişorii pe ele.



Am zis eu că poate e mai uşor aşa.



Nu m-aş mira dacă identificaţi şi firmituri, n-am şters masa, şi-aşa cu farfuriile am fost nepregătită, a trebuit să le spăl şi să le şterg special cu această ocazie!



Da, sînt de la Butlers, da, aş vrea să locuiesc în Butlers! Butlers rulz, Butlers iz ză best! :)



Ok, am dat click, nu se vede nimica, da nu-i bai, adică şi ce dacă?
Despre căni, le folosim rarisim (sînt ceva mai mici decît celelalte), iar farfuriile sînt cam zilnic la micul dejun pe masă (mai puţin atunci cînd nu le spală nimeni şi-atunci luăm altele din dulap). P. are boală pe ele şi pe nişte cuţite fără de care nu-i tihneşte lui ptitdejeoneu. Ce să-i fac, maniac:D! A, nu vă mai arăt şi cuţitele acu.
Să v-aducă moşu ce vreţi voi, ok? Mie mi-am adus singură:>!
Dacă P. e pămpălău, ce să-i fac? :D
PS Căni am făcut cadou de crăciun 2006 la tot cartierul (adică cei care-am fost la Angela la masă, inclusiv mie), farfuriile le-a primit dumnealui tot în 2006 de moşu din seara asta.

Hai să visăm desene animate!

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd visez că moare cineva, sînt cam aiurea aşa.

Cînd eram foarte jovenă, ce mai, în clasa a cincea, m-am mutat în altă clasă (de fapt clasa s-a desfiinţat, dar mama mă mutase cu pile dinainte) şi dintre noii colegi m-am împrietenit printre alţii şi cu doi fraţi, soră şi frate de fapt, ea mai mare, el mai mic, ambii deci în aceeaşi clasă (şi bancă, parcă).
Ea mi-a devenit pentru cîţiva ani cea mai bună prietenă, de el m-am amorezat (dar fiindcă eram eu creangă, nu era singurul pe lista feţi-frumoşilor mei).
După ani şi ani, cu el mă mai salut, dacă-l văd, dar vă puteţi imagina cam cît de des se întîmplă asta... iar cu ea nu mai am nicio legătură, pentru că soarta crudă şi ticăloasă a făcut să ne amorezăm pe bune de acelaşi flăcău şi după ce romanţa noastră s-a terminat, a-nceput romanţa lor, care s-a terminat şi aia, dar noi fiind nişte leidii, nu ne mai zicem bonjur încă de-atunci. Mă rog, ea n-a mai răspuns la salut.

În visul meu de azi-noapte, primul de care mi-am amintit, mama lor era în doliu la uşa mea şi mă ruga să vin la înmormîntare, dintre foştii colegi. Mi-a fost clar că rivala mea s-a dus de pe lumea asta şi mi-am pus mîinile în cap, că nu voiam să moară, n-am nimic cu ea, să fie ea cum vrea ea, dar nu e nevoie să moarăăăă!
Maică-sa mi-a zis că de murit, a murit băiatul.
!! !!!!!
După aia am mai visat o groază de chestiiiiii din care nu mi-am mai amintit mare lucru şi nici nu mă interesa de altfel, îmi aminteam mereu şi în visele următoare că băiatul ăla a murit şi că eu mai am de la el o banală felicitare de 8 martie (care chiar există undeva la mama, cred).
Na, apoi m-am trezit de-a binelea şi mi-am zis iar în barbă bengos mai visezi, deşteapto şi m-am luat cu ale mele, dar mi-am mai adus aminte de cîteva ori de trebuşoara asta...

Ne-am uitat ca de obicei pe pro7 la familia Simpson. Şi mi-a picat o mare fisă tardivă (n-am idee de cîţi ani îmi place serialul ăsta, dar sînt o groază) că Bart seamănă cu fostul meu coleg de clasă.
Acum îmi este şi destul de greu să aflu ce mai fac ei, dar am încredere că-s bine, că visele 1 ducă-se cu noaptea 2 cînd visezi că moare cineva, clar nu moare repede, că i-a murit moartea etc. dar 3 e mult mai mişto să ai şi-o confirmare că îi merge bine mortului, nu ştiu cum să zic, parcă te simţi şi tu mai bine după aia. E cazul meu cel puţin.

Mi-e a dracului de frică de moarte. Da' am mai zis că-s căcăcioasă.

Căni 3

Aste două căni n-au o poveste spectaculoasă, decît că mi-au plăcut şi le-am luat la un preţ de nimica (haha, erau reduse după velăntainz dei).
Oricum mă simt bine de cîte ori mă uit la mutrele urşilor ălora şi cîteodată cred că am o preferată între cele două, dar dacă mă gîndesc mai bine, ambele sînt super! :D

Am scris un post din viitor!!!

Mare şmecheră ce mă aflu, ce mi-am zis, ia să mă asigur eu pe ziua de mîine că nu mi se aşterne praful pe blog şi să scriu de acu ceva, că tot am material (haha) şi numai bine, setez ora publicării şi aia sînt!
Întîmplător după ce i-am dat publish, m-am dus pe blog. Cînd colo, postul era bine mersi, e drept, cu data de marţi, 4 decembrie! Acum sînt curioasă dacă apare acum în reader şi dacă acest post în care mă desfăşor actualmente va fi intercalat între căni.

Pe wordpress situaţia e alta, acolo, dacă setezi să apară mai încolo, cică şi apare. Cel puţin ce-am scris azi să intre mîine la gramo nu e nici în drafts, nici pe blog. Aşa cum au descris ei într-un post detaliat.
Dar rămîne să verific mîine. :)

Căni 2

Povestea acestor două căni e simplă. Cea mai mare, pe fond alb, e achiziţionată împreună cu un ursuleţ de pluş, la pachet, dacă nu mă înşală memoria. M-au atras în egală măsură şi cana, şi pluşul, le-am pus în traistă şi i le-am prezentat lui P. cacadou pentru el de la mine. Adică dacă ar fi mîrîit că ce-i trebuie lui alte căni şi alţi urşi de pluş, eu aş fi suferit groaznic! (Mai ales că eram în perioada vieţii mele cînd cumpăram vagonabil din ambele soiuri de articole şi trebuia să le plasez cumva pardonabil.)
Culmea e că această cană a avut un succes monstru, eu nu o prea folosesc, pentru că e subţire, dar P. pune întîi şi-ntîi mîna pe ea.

A doua cană are o istorie similară, era nu ştiu ce ofertă (probabil după Moş Nicolae) şi era umplută cu ciocolăţele. Care m-au interesat mai puţin, dar cana mi s-a părut tare drăguţă, n-am ezitat şi paf, cadouaş lui P.!!!
După cum se observă în ultima fotografie, cu timpul cana s-a ales cu o ciobitură. Şi are şi o crăpătură măricică, doar că nu curge încă prin ea.
Cînd am fost la o polterabend în vară, (petrecere înaintea unei nunţi unde vin muuuulţi oameni şi sparg farfurii căni gresie faianţă ca să fie cu noroc perechea de miri) n-aveam mai nimic ce să ducem. Aşa că am înşfăcat cana ciobită, o sacoşă, gata tu, aşa mergem. P. s-a uitat la mine negru ca furtuna şi mi-a zis onli ăuvăr mai ded badi duci cana asta s-o spargi de tot!!!
Aşa că am şterpelit de la T. o farfurie vag alterată şi una veeeche de-a noastră şi duşi am fost. De atunci cana accidentată este scoasă doar la şedinţe foto (sau în cazurile extreme cînd nu mai sînt alte căni curate!!!)...
Ce scurt am povestit!!